Contestație la executare. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 101/CA
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul intimat -, domiciliat în Sud,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 816/25.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul contestator - PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județ C, având ca obiect - contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul intimat, av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 8831/2009 depusă la dosar, pentru intimatul contestator a răspuns av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 96189/17.02.2010 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de intimat este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Pentru recurentul intimat, av. arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Pentru intimatul contestator, av. arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat, solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri pe fond.
Având cuvântul pentru recurentul intimat, av. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în principal, casarea hotărârii pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Galați iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii contestației ca nefondată.
Susține motivele de recurs arătând în esență că instanța de fond, în mod greșit a reținut că cererea dedusă judecății ar reprezenta o contestație la executare propriu-zisă, iar nu o contestație la titlu, aspect ce a condus la soluționarea cauzei de către o instanță necompetentă.
Astfel, urmează a se observa că în cuprinsul contestației formulate, reclamantul nu a înțeles a aduce critici propriu-zise executării silite contestate, nu a înțeles a se plânge de nelegalitatea/neregularitatea directă a actelor de executare, ci a înțeles a contesta întinderea creanței ce a format obiect ar urmăririi silite, arătând că în mor greșit executorul judecătoresc ar fi calculat suma de 50/zi de întârziere începând cu data de 24.04.2005, iar nu data de 08.11.2007.
Problema în discuție în cauza dedusă judecății privește întinderea creanței ce a format obiect al urmăririi silite, prin raportare la dispozitivul hotărârii judecătorești ce constituie, în speță, titlu executoriu. În absența unei mențiuni exprese în cuprinsul dispozitivului acestei hotărâri judecătorești cu privire la data nașterii obligației reclamantului din prezenta cauză, de plată a sumei de 50 lei/zi de întârziere, chestiunea de lămurit privește, în opinia recurentului, chiar întinderea acestuia, mai precis a dispozitivului deciziei civile nr. 412/R/08.11.2007 a Curții de Apel Galați prin care, admițându-se recursul pe care l-a declarat împotriva sentinței civile nr. 677/09.09.2006 a Tribunalului Constanța, s-a rejudecat cauza în fond.
Instanța de fond nu a avut în vedere și faptul că instanța de executare nu este îndreptățită să expliciteze natura și întinderea sumelor datorate nici prin interpretarea dispozitivului hotărârii ce se execută, acest rol revenind tot instanței care a pronunțat hotărârea pusă în executare, fie în cadrul cererii formulate în temeiul art. 2811din Codul d e pr. civilă, fie în cadrul unei contestații la titlu.
În opinia recurentului competența de soluționare a contestației la titlu nu revine instanței de executare, ci instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută, întrucât această ultimă formă a contestației poartă asupra înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului, astfel că cea mai în măsură să ofere această lămurire este chiar instanța care a pronunțat hotărârea.
În măsura în care primul motiv de recurs nu va fi găsit întemeiat, consideră că în mod greșit, prin interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, instanța de fond a reținut că în speță, data nașterii dreptului de plată a sumei de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației nu poate fi decât data pronunțării hotărârii ce se execută. În absența vreunui termen stabilit prin dispozitivul hotărârii judecătorești cu privire la data nașterii obligației de plată a sumei menționate, stabilirea acestuia nu putea fi efectuată decât avându-se în vedere natura juridică a acestei sume.
Mai arată că despăgubirile datorate reclamantului pentru executarea cu întârziere a măsurilor dispuse, prin hotărâre irevocabilă, de instanța de contencios administrativ se stabilesc, pe cale separată, de instanța de executare, iar nu prin hotărâre care a soluționat fondul raportului juridic litigios.
Consideră că suma de 50 lei/zi întârziere la plata căreia a fost obligat contestatorul prin decizia nr. 412/R/8.11.2007 a Curții de Apel Galați nu are natura juridică a unor daune cominatorii, astfel cum a susținut reclamantul în cuprinsul contestației formulate, ci reprezintă echivalentul bănesc al prejudiciului pe care l-a încercat ca urmare a executării cu întârziere de către acesta a obligației de emitere a dispoziției de reintegrare în funcție, astfel că a fost calculată corect de organul de executare, începând cu data la care contestatorul a fost de drept în întârziere și până la executarea obligației.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii contestației ca nefondată.
Fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul pentru intimatul contestator, av. solicită respingerea recursului declarat de intimat ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Consideră că în mod corect a reținut instanța că ne aflăm în fața unei contestații la executare și nu contestație la titlu așa cum susține recurentul, fiind astfel competentă să soluționeze cererea, sens în care solicită respingerea primului motiv de recurs formulat de intimat.
În ce privește daunele, arată că în dosarul de executare nu există nicio modalitate de calcul a daunelor cominatorii. În mod evident acest calcul al daunelor cominatorii ar trebui făcut de la data pronunțării hotărârii - 08.11.2007 care constituie titlu executoriu și până la data emiterii somației de plată, fiind vorba de suma de 3700 lei și nu 49.900 lei astfel cum s-a calculat de executorul judecătoresc.
În replică, apărătorul ales al recurentului arată că suma stabilită de executorul judecătoresc a avut la bază un raport de expertiză contabilă. Consideră că prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Galațis -a urmărit o reparației integrală a prejudiciului cauzat de pârât.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 9.05.2008 și înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr- contestatorul Primarul Orașului a formulat contestație la executare, solicitând în contradictoriu cu intimatul anularea somației din data de 24.04.2008 întocmită de în dosarul de executare nr.143/2008, precum și a tuturor actelor de executare ulterioare și suspendarea executării silite cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că prin somația nr.143/2008 adresată Primarului Orașului în baza cererii de executare a creditorului și în baza titlului executor reprezentat de sentința civilă nr.677/08.09.2006 a Tribunalului Constanța și Decizia civilă nr.412/R/08.11.2007 a Curții de Apel Galați, potrivit art.387 Cod procedură civilă, contestatorul a fost somat ca în termen de o zi de la primirea sau afișarea somației să achite următoarele sume de bani: 40 000 lei cu titlu de despăgubiri; 1000 lei cheltuieli de judecată; 49.000 lei reprezentând suma cuvenită pentru întârzierea în executarea obligației; 101,63 cheltuieli de executare cu TVA inclus.
S-a mai arătat că prin Decizia civilă nr.412/R/08.11.2007 a Curții de Apel Galația fost admis recursul formulat de către și s-a modificat sentința atacată în sensul că s-a dispus obligarea pârâtului la emiterea dispoziției administrative de reintegrare în funcția de șef serviciu Urbanism, Amenajarea Teritoriului, Cadastru, Disciplină în Construcții, Tehnic, Investiții din cadrul Primăriei Orașului, deținută anterior Dispoziției Primarului nr.444/2004; obligarea pârâtului la plata unor daune cominatorii de 50 lei/zi de întârziere până la executarea obligației sale; obligarea pârâtului la plata sumei de 40.000 lei cu titlu de despăgubiri; obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Această decizie fiind irevocabilă nu a fost comunicată astfel încât pârâtul a aflat de existența soluției de pe site-ul Ministerului Justiției, iar prin adresa nr.24348/20.11.2007 s-a solicitat intimatului să indice conturile în care îi vor fi virate sumele de bani menționate în decizie. La această adresă intimatul nu a reacționat în niciun fel, astfel încât la data de 21.01.2008 s-a emis Dispoziția nr.4/21.01.2008 prin care a fost executată decizia Curții de Apel Galați în sensul că s-a dispus reintegrarea în funcție a intimatului.
Astfel, calculând suma de 50 de lei datorată pe zi de întârziere chiar și de la 08.11.2007, data pronunțării hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu, și până la data de 21.01.2008, data emiterii dispoziției, sunt un număr de 74 de zile, iar suma datorată pentru întârziere este de 3.700 lei și nu 49.900 lei astfel cum a calculat executorul judecătoresc, așa încât se impune reducerea și a cheltuielilor de judecată proporțional cu valoarea debitului.
Prin sentința civilă nr.816/25.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă contestația la executare și au fost anulate în parte actele de executare silită întocmite în dosarul de executare nr.143/2008 al Biroului Executorului Judecătoresc privind pe debitorul Primarul Orașului, până la concurența sumei de 44.650 lei.
A fost obligat intimatul la plata către contestatorul Primarul Orașului a cheltuielilor de judecată în sumă de 500,30 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Dispozițiile Primarului Orașului nr.444/07.04.2004 și nr.449/08.07.2004 s-a dispus suspendarea funcționarului public din funcțiile publice deținute în temeiul art.74 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarului public.
Prin sentința civilă nr.677/08.09.2006 a Tribunalului Constanțaa fost respinsă ca nefondată contestația formulată de către contestatorul împotriva Dispozițiilor nr.444/07.04.2004 și nr.449/08.07.2004, iar prin Decizia civilă nr.412/R/08.11.2007 a Curții de Apel Galația fost admis recursul formulat de către contestator și a fost modificată în parte sentința recurată în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtul la emiterea dispoziției administrative de reintegrare în funcția de șef serviciu Urbanism, Amenajarea Teritoriului, Cadastru, Disciplină în construcții, Tehnic, Investiții din cadrul Primăriei Orașului, deținută anterior Dispoziției Primarului nr.444/2004 și la plata către reclamant a sumei de 50 RON pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației, sumei de 40.000 RON cu titlu de despăgubiri și a sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată.
S-a mai reținut că prin Dispoziția nr.4/21.01.2008 Primarul Orașului a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior Dispoziției nr.444/2004, iar prin somația de executare întocmită la data de 24.04.2008 în dosarul de executare nr.143/2008 al este somat debitorul Primarul Orașului ca în termen de o zi de la primirea sau afișarea somației să achite suma totală de 98.282,03 lei, reprezentând: 40.000 lei cu titlu de despăgubiri; 1.000 lei cheltuieli de judecată; 49.000 lei reprezentând suma cuvenită pentru întârzierea în executarea obligației; 7.280,40 lei onorariul executorului judecătoresc; 101,63 cheltuieli de executare cu TVA inclus.
Rezultă din cererea de executare formulată de creditorul că suma de 49.000 lei reprezentând suma cuvenită pentru întârzierea în executarea obligației de către Primarul Orașului a fost calculată prin înmulțirea sumei de 50 lei cu un număr de 998 zile ce reprezintă numărul zilelor cuprinse în perioada 29.04.2005, considerată de către creditor a fi data la care debitorul se afla de drept în întârziere în executarea obligației potrivit art.1079 alin.2 Cod Civil, deoarece obligația acestuia de a face era o obligație determinată de art.74 alin.3 din Legea nr.188/1999 și 23.01.2008 reprezentând data la care debitorul și-a executat obligația de reintegrare prin emiterea Dispoziției nr.4/21.01.2008, comunicată creditorului la data de 23.01.2008.
Instanța a constatat că obiectul contestației îl reprezintă întinderea creanței, respectiv perioada de timp pentru care se datorează suma de 50 lei pe zi de întârziere în executarea obligației de reintegrare, debitorul susținând că suma este datorată pentru perioada cuprinsă între 08.11.2007, data pronunțării hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu și data de 21.01.2008, data emiterii dispoziției de reintegrare.
A apreciat instanța de fond că, în lipsa unei dispoziții exprese care să oblige pârâtul de la o dată determinată și anterioară pronunțării hotărârii care se execută, data nașterii obligației de plată a sumei de sumei de 50 RON pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației nu poate fi decât data pronunțării hotărârii care se execută și prin care a fost dispusă această obligație, indiferent de data nașterii obligației de reintegrare în funcție, acesta fiind considerentul și pentru care nu pot fi primite susținerile intimatului în sensul nașterii obligației de plată a sumei de 50 lei/zi de la data expirării termenului de executare a obligației legale de reintegrare în funcție.
S-a arătat că instanța de executare nu este îndreptățită ca în cadrul contestației formulate împotriva actelor de executare să expliciteze natura și întinderea sumelor datorate prin raportare la considerentele hotărârii care se execută, acest rol revenind instanței care a pronunțat hotărârea care se execută, sesizată eventual cu privire la lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu.
În ceea ce privește data stingerii acestei obligații, față de dispozițiile art. 3715Cod procedură civilă potrivit cărora executarea silită încetează dacă
s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, fără nicio condiționare legată de înștiințarea debitorului, rezultă că data stingerii acestei obligații este data executării obligației de reintegrare în funcție, indiferent de data la care a luat cunoștință creditorul despre această executare.
Astfel, obligația debitorului Primarul Orașului s-a născut la data de 08.11.2007, data pronunțării hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu, și s-a stins la data de 21.01.2008, data executării obligației de reintegrare în funcție, debitorul datorând plata sumei de 50 lei/zi pentru numărul de 73 zile cuprinse în acest interval, adică un total de 3.650 lei.
Întrucât actele de executare sunt întocmite pentru o sumă superioară, instanța de judecată a admis contestația formulată și a anulat actele de executare până la limita sumei de 44.650 lei (40.000 lei + 1.000 lei + 3.650 lei).
În temeiul art.274 Cod procedură civilă intimatul a fost obligat la plata către contestator a sumei de 500,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului de expertiză și timbrului judiciar achitat. Instanța a arătat că, față de dispozițiile art.23 alin.4 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru potrivit cărora sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă, intimatul nu este ținut de plata contravalorii taxei judiciare de timbru aferente contestației la executare și nici de plata contravalorii taxei judiciare de timbru aferente cererii de suspendare a executării silite față de împrejurarea că în ședința publică din 17.06.2008 s-a renunțat de către contestator la această cerere.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs intimatul care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, invocând disp. art.304 pct.3 și 9 Cod de procedură civilă.
A susținut recurentul că în mod greșit instanța de fond a reținut că cererea dedusă judecății ar reprezenta o contestație la executare propriu-zisă și nu o contestație la titlu, aspect ce a condus la soluționarea cauzei de către o instanță necompetentă. Reclamantul nu a înțeles să critice în mod direct executarea silită ci a contestat întinderea creanței prin raportare la dispozitivul hotărârii judecătorești care constituie titlul executoriu, în absența unei mențiuni exprese referitoare la data nașterii obligației de plată a daunelor cominatorii. În situația dată, competența de soluționare a contestației revenea instanței care a pronunțat titlul, respectiv Curtea de Apel Galați, și nu instanței de executare.
A mai susținut recurentul că în mod greșit, prin interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor legale, instanța de fond a reținut că data nașterii obligației de plată a sumei de 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere nu poate fi decât data pronunțării hotărârii ce se execută. În absența vreunui termen stabilit prin dispozitivul hotărârii judecătorești cu privire la data nașterii obligației de plată, stabilirea acestuia nu putea fi făcută decât avându-se în vedere natura juridică a acestei sume, respectiv considerentele deciziei nr.412/R/2007 a Curții de Apel Galați și dispozițiile legale aplicabile în materie.
Astfel, ceea ce s-a urmărit de instanța de control judiciar a fost repararea integrală a prejudiciului încercat de recurent urmare a refuzului nelegal al intimatului - contestator de emitere a dispoziției de reintegrare în funcție. Instanța de recurs a obligat contestatorul la plata sumei de 40.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral încercat, în timp ce suma de 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere are natura unor daune-interese moratorii, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației, daune datorate în condițiile art.1082 Cod civil.
A motivat recurentul că, față de disp. art.74 alin.3 coroborate cu disp. art.83 alin.3 din Legea nr.188/1999 în referire la art.1079 alin.2 pct.1 Cod civil, contestatorul a fost de drept în întârziere în privința executării obligației sale de reintegrare în funcție, astfel că daunele - interese moratorii sunt datorate începând cu data scadenței obligației și până la executarea efectivă.
Consideră recurentul că obligația de plată în discuție nu are natura juridică a unor daune cominatorii, astfel cum a susținut contestatorul, ci reprezintă echivalentul bănesc al prejudiciului încercat de recurent urmare a executării cu întârziere a obligației de emitere a dispoziției de reintegrare în funcție, fiind calculată corect de către organul de executare începând cu data la care contestatorul a fost de drept în întârziere.
Intimatul contestator, prin apărător, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă, astfel cum a fost calificat de către reclamant potrivit principiului disponibilității părților în procesul civil, o contestație la executare întemeiată pe art.399 alin.2 Cod de procedură civilă, prin care s-a solicitat anularea unor acte și forme de executare considerate a fi nelegale.
Potrivit art.371/2 alin.2 Cod de procedură civilă, "În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii."
În speță, prin titlul executor s-a stabilit în sarcina Primarului Orașului obligația de plată a unei sume de 50 de lei pe zi de întârziere în executarea obligației de reintegrare a recurentului în funcție, astfel că organul de executare a procedat la calcularea sumelor datorate prin întârzierea executării obligației.
Ori, contestația privind cuantumul sumei datorate, astfel cum acesta a fost stabilit de executorul judecătoresc, nu se referă la înțelesul sau întinderea titlului, ci strict la modul de calcul, chestiune ce ține de executarea propriu-zisă.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a considerat că cererea reprezintă o contestație la executare propriu - zisă, de competența instanței de executare, potrivit art.400 alin.1 Cod de procedură civilă, reținând-o spre judecare.
În ceea ce privește natura obligației de plată a sumei de 50 de lei pe zi de întârziere în executarea obligației de reintegrare a recurentului în funcție, Curtea constată că, fără niciun fel de dubiu, această obligație a fost impusă ca mijloc de constrângere a Primarului pentru a asigura îndeplinirea obligației stabilite prin titlul executor.
Suma de 50 de lei pe zi de întârziere nu poate fi apreciată ca reprezentând daune interese moratorii în condițiile în care, însuși recurentul a solicitat prin cererea de chemare în judecată, în afara obligării pârâtului la plata de despăgubiri, obligarea acestuia și la plata "unor daune cominatorii în sumă de 500.000 lei (vechi) pe zi de întârziere până la executarea obligației".
Spre deosebire de daunele cominatorii care au un caracter nedeterminat din punct de vedere al întinderii lor, deoarece nu se cunoaște cât timp debitorul nu va executa obligația sa, daunele interese moratorii vin să compenseze un prejudiciu cert, atât sub aspectul existenței cât și sub aspectul întinderii lui. Doar după executarea obligației daunele cominatorii pot fi transformate în daune interese compensatorii, fiind stabilit astfel prejudiciul efectiv suferit de creditor prin întârzierea executării obligației.
Ori, dacă s-ar fi considerat învestită cu o cerere de acordare a unor daune - interese moratorii, atunci instanța care a pronunțat titlul executoriu ar fi procedat la o evaluare a prejudiciului suportat de reclamant până la momentul pronunțării hotărârii, stabilind o sumă certă, lichidă și exigibilă. Impunând, însă, o obligație de plată pe fiecare zi de întârziere, este evident că suma de 50 de lei nu are caracter reparator ci mai degrabă caracterul unei pedepse civile.
Fiind impusă ca o garanție a executării obligației de a face, obligația de plată a daunelor cominatorii ia naștere odată cu obligația principală, respectiv la momentul pronunțării deciziei nr.412/R/2007 a Curții de Apel Galați și nu la data la care Primarul Orașului a fost pus în întârziere cu privire la obligația de reintegrare a recurentului în funcție.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurent sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca tare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursuldeclarat de recurentul intimat -, domiciliat în Sud,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 816/25.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul contestator - PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județ C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud.fond
red.dec.jud.
2 ex./05.03.2010
/18.02.2010
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
