Obligația de a face. Decizia 102/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 102/CA
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta -, cu sediul în C,-, -.p, împotriva sentinței civile nr. 490/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant -, cu domiciliul în C,- și intimații pârâți - CONSILIUL LOCAL C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C,-, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant A, personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de pârâta C este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Intimatul reclamant se legitimează cu adeverință provizorie de identitate emisă pentru perioada 12.11.2009-12.11.2010, având CNP -. Are domiciliul în C,-.Arată că este de acord să plătească cheltuielile de judecată însă nu are posibilități financiare, dat fiind faptul că nu are serviciu.
Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului declarat de
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin acțiunea înregistrată la data de 21.11.2007 pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr-, reclamantul a solicitat in contradictoriu cu pârâții Primaria Municipiului Constanta, Consiliul Local Constanta si Regia Autonoma "Exploatarea Domeniului Public si Privat" prin hotărârea ce o va pronunța sa fie obligați pârâții la emiterea si aprobarea dispoziției de alocare a locuinței situate in Constanta, bd.-, nr.108.
În fapt, s-a arătat că reclamantul locuiește împreuna cu familia sa in imobilul situat in Constant, bd.-, nr.108 și ca din anul 2005 solicitat paratei Constanta a proceda la atribuirea unei locuințe sociale, având in vedere problemele familiale ale acestuia.
S-a mai arătat că pârâta Constanta, în urma analizării cererii reclamantului a stabilit faptul ca punctajul întrunit de acesta este de 62 de puncte, urmând ca o eventuală repartiție sa fie dispusă de către Comisia locativă din cadrul Primăriei C, fără insă ca până in prezent să fie realizată.
Legal citată, parata Constanta, a formulat si depus intâmpinare-fila 35, prin care pe cale de exceptie s-a invocat lipsa capacitatii procesuale de folosință a paratei Comisia de fond locativ din cadrul Consiliului Local Constanta, precum si excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei parate.
Reclamantul, la termenul de judecata din data de 22.04.2008 si-a modificat acțiunea-fila 41- solicitând instanței a dispune obligarea paratilor Consiliul Local Constanta si Primaria Constanta, prin Comisia de Fond locativ, la emiterea deciziei de repartizare către reclamant a unei locuințe, sociale, precum si obligarea paratei Constanta la încheierea unui contract de locațiune pentru locuința ce urmează a-i fi repartizata reclamantului.
Judecatoria Constanta, prin Sentința civilă nr.13.727/12.08.2008 a admis excepția necompetentei materiale, cauza fiind declinata spre soluționare in favoarea Tribunalului Constanta.
Cauza a fost inregistrată pe rolul Tribunalului Constanta la data de 03.08.2008.
Instanța, la termenul de judecata din data de 21.04.2009, a pus in discuția partilor exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei Primaria Municipiului Constanta, precum si exceptia prematuritatii promovarii acțiunii.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 490/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primaria Municipiului
A fost respinsă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Primaria Municipiului C, ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință.
A fost respinsă excepția prematurității promovării acțiunii ca nefondată.
A fost respinsă acțiunea promovată de reclamant în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local C și Regia Autonomă "Exploatarea Domeniului Public si Privat" C, ca nefondata.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâtul Consiliul Local Cas umei de 595 lei, reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a analizat cu prioritate excepțiile invocate, reținând că, potrivit art. 91 din Legea 215/2001,"Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. "
Textul citat prevede așadar explicit caracterul și componența primăriei, reieșind cu evidență că aceasta nu beneficiază de capacitate procesuală de folosință.
Având în vedere cele reținute, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosința a pârâtei Primăria Municipiului C și pe cale de consecința a dispus respingerea acțiunii reclamantului ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuala de folosința.
În referire laexcepția prematuritatii promovarii actiunii, excepție invocată de către pârâta Constanta instanța a reținut că, având în vedere ca reclamantul, la termenul de judecata din data de 22.04.2008, in fata Judecatoriei Constanta, si-a modificat actiunea-fila 41, prin care a solicitat instanței a dispus obligarea pârâților Consiliul Local Constanta si Primaria Constanta, prin Comisia de Fond locativ la emiterea deciziei de repartizare către reclamant a unui locuințe, sociale, precum si obligarea paratei Constanta la încheierea unui contract de locațiune pentru locuința ce urmează a-i fi repartizata reclamantului, apreciază ca solicitarea făcuta în contradictoriu cu parata Constanta, nu este prematura, aceasta fiind subsecventa solicitării de obligare a celorlalți pârâți la emiterea deciziei de repartiție.
Pentru aceste considerente s-a apreciata ca acțiunea promovata de către reclamant nu este prematura, considerent pentru care s-a dispus respingerea excepției de prematuritate invocata de catre parata Constanta, ca nefondata. Instanta a avut in considerare si faptul ca modificarea acțiunii a avut loc in fata unei instante necompetente material in solutionarea cauzei, astfel ca in speta nu se poate retine tardivitatea modificarii actiunii, cu raportare la prevederile art.138 proc.civilă.
Pe fondul cauzei s-a reținut că prin acțiunea astfel precizata, reclamantul a solicitat pe de parte a se dispune obligarea paratului Consiliul Local Constanta la emiterea unei decizii de atribuire a unui spațiu locativ social iar pe de alta parte, a se dispune obligarea paratei Constanta la încheirea unui contract de locațiune pentru imobilul repartizat.
Din probatoriul administrat, respectiv înscrisurile depuse în cauză, s-a reținut că reclamantul nu a făcut în nici un mod dovada că a solicitat paratului Consiliulul Local Constanta a proceda la emiterea unei dispoziții de repartizare a unui spațiu locativ. De altfel, o asemenea cerere nu a fost formulata nici către comisia locativă din cadrul Primariei Constanta.
În prezentul litigiu, nu se poate constata că pârâtul Consiliul Local Constanta nu și-a îndeplinit obligația de emitere a unui răspuns cu privire la o eventuala cerere de repartiție de spațiu locativ, in termenul de 30 de zile, prevăzut de lege, astfel că nu sunt întrunite condițiile prev. de art.1 și 2 alin. 2 din nr.554/2004, pentru ca reclamantul, vătămat în drepturile sale conferite de nr.114/1996 rep. să se adreseze instanței de contencios administrativ, pentru recunoașterea dreptului pretins.
Astfel, față de prevederile legale tribunalul a concluzionat că refuzul pârâtului de a emite o decizie de repartiție nu îmbracă forma refuzului nejustificat de a soluționa cererea formulată de reclamant în acest sens, nefiind întrunite și cerințele prev. de art.2 alin.2 din nr.554/2004.
Pe de alta parte, din analizarea răspunsurilor la interogatoriul administrat in cauza-fila 29, se retine ca in evidentele Constanta, reclamantul figureaza cu solicitarea de acordare a unui spatiu locativ-situat in Constanta, bd.-, nr.108, unde acesta locuieste fara forme legale, insa prevederile art.43-50 din nr.114/1996, au un caracter permisiv ce nu naste in sarcina Consiliului Local Constanta, - in calitatea de administrator al patrimoniului Municipiului Constanta, in care sunt incluse si spatiile cu destinatie de locuinta, - la obligatia imperativa de atribuire a vreunei locuinte, decat in conditiile indeplinirii unor criterii de analizare si in limita spatiului locativ detinut si neocupat sau nerevendicat.
In baza celor reținute se apreciază ca solicitarea formulata de către reclamant, privind obligarea paratului Consiliul Local Constanta la emiterea unei decizii de repartiție este nefondata, instanta neputindu-se substitui autoritatii publice in ce priveste analizarea globală a cererilor de repartie a spatiului locativ excedentar, inclusiv pentru cazuri sociale.
In ce privește solicitarea formulata de către reclamant, privind obligarea paratei Constanta la incheierea unui contract de locatiune, se apreciaza, de asemenea ca aceasta solicitare este nefondata, în condițiile in care reclamantul, nici prin dispoziția autoritații publice locale si nici prin dispoziția instanței nu este in prezent beneficiarul unei masuri de atribuire a unui spațiu locativ.
Pentru aceste considerente, cu raportare la prevederile art.1, art.2, art.18 din nr.554/2004, instanța a constatat că acțiunea promovată de către reclamant este nefondata, fiind respinsă ca arate.
In baza art.274 proc.civila, reținând culpa procesuala a reclamantului, instanța a dispus obligarea acestuia la plata către pârâtul Consiliul Local Cas umei de 595 lei, reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocat.
Deși in cauza parata C, a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, din actele si lucrările dosarului, instanța constata ca parata Constanta, a făcut dovada achitării sumei de 300 lei cu titlu de onorariu avocațial, insa chitanța depusa-fila 25 (dosar inițial) este aferenta dos.nr.90/2006, respectiv pentru o alta cauza decât cea soluționata in prezentul dosar, considerente pentru care solicitarea paratei a fost respinsă ca nefondata.
3.Recursul
Împotriva hotărârii mai sus menționate a declarat recurs pârâta C, criticând-o ca fiind nelegală sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată.
Arată recurenta că instanța de fond a respins acțiunea reclamantului ca nefondată, fără a acorda cheltuielile de judecată, reținând că pârâta C nu a făcut dovada onorariului de avocat și că ordinul de plată face dovada achitării onorariului avocațial pentru un alt dosar.
Consideră recurenta că situația de fapt reținută de instanță este doar parțial adevărată întrucât sesizând eroarea comisă cu privire la OP aflat la fila 25 din dosar, pârâta a depus ulterior ordinul de plată pentru onorariul aferent prezentului dosar. Acest ordin de plată se află la fila 34 din dosarul Judecătoriei. Menționează că OP nr. 112/28.02.2008 reprezintă onorariul pentru dosarul 264/2007 care corespunde dosarului instanței cu nr- potrivit procesului verbal 17.12.2007 și nr. -/28.01.2008.
În dovedire recurenta pârâtă a depus la dosar înscrisuri, respectiv proces verbal de predare primire, factura nr. -/28.01.2008.
Intimatul reclamant legal citat s-a prezentat personal în instanță, arătând că este de acord să plătească cheltuielile de judecate însă în prezent nu lucrează, astfel că nu are posibilități financiare.
4.Curtea
Examinând recursulprin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
La data de 25.03.2008 recurenta a solicitat plata cheltuielilor de judecată efectuate cu judecata în fond a cauzei, în sumă de 300 lei reprezentând onorariu de avocat, anexând în copie OP nr.1404/21.12.2007 reprezentând contravaloarea -/30.11.2007 dos.90/2006 (fila 25).
Ulterior, prin cererea depusă la data de 22.04.2008 recurenta a anexat OP nr.112/28.02.2008 pentru suma de 300 lei reprezentând contravaloarea -/28.01.2008, dos.264/2007. (fila 34)
Conform procesului verbal de predare primire din data de 17.12.2007, depus în copie în recurs, rezultă că dos. cu nr.264/2007 înregistrat la corespunde dosarului cu nr- înregistrat la Judecătoria Constanța astfel că soluția tribunalului d e respingere a cererii de plată a cheltuielilor de judecată este nelegală în condițiile în care sunt îndeplinite cerințele art.274 din Codul d e procedură civilă iar recurenta a demonstrat realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al lor.
Pe de altă parte, reclamantul prezent în fața instanței de recurs a învederat că este de acord cu plata cheltuielilor pretinse de recurentă.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă se va admite recursul și modifica în parte hotărârea tribunalului în sensul că se va admite cererea formulată de pârâta C și va fi obligat reclamantul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de această parte cu ocazia judecării cauzei în fond.
În ceea ce privește cererea formulată în recurs de plată a cheltuieli de judecată Curtea constată că este nefondată pentru că recurenta procedează de aceeași manieră ca și în fața instanței de fond, reprezentantul său dând dovadă de neglijență atunci când prezintă instanței dovezile justificative. Și aceasta pentru că deși cauza a fost înregistrată pe rolul curții la data de24.11.2009avocatul părții a depus drept dovadă a cheltuielilor pretinse în recurscopia OP nr.38 din20.03.2007, înscris care nu are nici o legătură cu litigiul dedus judecății, fiind chiar anterioară înregistrării de către reclamant a cererii sale la Judecătoria Constanța, care a avut loc abia la data de21.11.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursuldeclarat de recurenta pârâtă -, cu sediul în C,-, -.p, împotriva sentinței civile nr. 490/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant -, cu domiciliul în C,- și intimații pârâți - CONSILIUL LOCAL C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C - PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C,-.
Modifică în parte hotărârea în sensul că admite cererea formulată de pârâta C privind acordarea cheltuielilor de judecată și obligarea reclamantului la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Respinge ca nefondată cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud.fond
red.dec.jud.
4 ex./24.03.2010
22 Februarie 2010
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
