Contestație la executare. Decizia 106/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 106
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr
JUDECĂTOR 3: Doina Lupea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP D împotriva sentinței nr. 2152 din data de 18 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat recurenta pârâtă DGFP D prin consilier juridic și intimata reclamantă - SRL reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care:
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP D, depune adresa nr. 83999/17.12.2007 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului D - Serviciul de Investigarea Fraudelor, cu care înțelege să facă dovada înregistrării sesizării la organele de cercetare penală. Înscrisul depus este comunicat părții adverse.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP D, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii. Precizează că s-a făcut dovada sesizării organelor de cercetare penală cu înscrisul depus, astfel că instanța de fond în mod greșit a anulat pct.2 al deciziei contestate, soluția corectă fiind cea de respingere sau dacă aprecia că nu s-a făcut plângere penală se putea dispune obligarea organului de soluționare a contestației să se pronunțe asupra plângeri prealabile.
Se arată că suma de 31630 lei reprezentând cheltuieli cu lucrările de întreținere a indicatorilor economici nu a fost contestată de reclamant și în mod greșit s-a dispus anularea deciziei contestate și a raportului de inspecție fiscală.
Avocat pentru intimata reclamantă - SRL, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 2152 din data de 18 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, menționând că sentința este legală și temeinică.
Se arată că dovada existenței sesizării organelor penale nu a fost făcută până în prezent, iar cu privire la suma de 31.630 lei, reprezentând cheltuieli de îmbunătățire a indicatorilor economici, recunoaște că aceasta nu a făcut obiectul contestației. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 14.06.2006, reclamanta - SRL Caf ormulat contestație împotriva deciziei nr.190/2005 emisă de DGFP D - Serviciul Soluționare Contestații, considerând-o netemeinică și nelegală și solicitând în acest sens anularea acesteia, a raportului de inspecție fiscală încheiat la 27.05.2005, precum și a deciziei de impunere întocmită în baza raportului de inspecție fiscală, în contradictoriu cu pârâta DGFP
S-a mai solicitat în temeiul art.15 din Lg.554/2004 suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 27.05.2005, consilierii din cadrul ANAF au încheiat raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr.3086/2005, în baza căruia a fost întocmită decizia de impunere, reținându-se impozit pe profit, dobânzi și penalități de întârziere, precum și TVA, în sumă totală de 64270 lei RON, societatea reclamantă formulând contestație înregistrată sub nr.51697/2005, soluționată prin Decizia nr.190/2005, prin care s-a dispus desființarea raportului de inspecție fiscală și a decizie de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilit de Inspecția Fiscală pentru impozit pe profit în sumă 18863 lei RON, dobânzi aferente în sumă de 5466 lei RON și penalități de întârziere aferente în sumă de 1509 lei RON, urmând ca organele de inspecție fiscală să încheie un nou act de control pentru acest capitol.
Reclamanta a contestat punctele 2 și 3 din decizia 190/2005 privitoare la suspendarea soluționării cauzei pentru suma de 25866 lei RON, respectiv respingerea ca neîntemeiată a contestației pentru impozitul pe profit în sumă de 6468 lei RON, dobânzi în sumă de 483 lei RON, penalități în cuantum de 136 lei RON și TVA în cuantum de 5479 lei.
În ceea ce privește soluționarea suspendării cauzei reclamanta arată că nu a fost declanșată o cercetare referitoare la aspectele reținute în raportul de inspecție fiscală și nici nu s-a făcut dovada înaintării acestuia, așa cum se susține, Inspectoratul de Poliție al Județului D, în urma diligențelor depuse negăsindu-se o înregistrare a vreunei sesizări la organele de poliție.
Referitor la respingerea ca neîntemeiată a contestației pentru impozitul pe profit, dobânzi și penalități, precum și TVA, reclamanta susține că suma de 1825 lei RON reprezintă cheltuieli efectuate cu cazarea unor persoane străine în contul terților, cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri și nu cheltuieli nedeductibile, fiind efectuate în baza unor relații contractuale.
Pentru suma de 2404 lei reprezentând cheltuieli cu marketing, reclamanta susține că a prezentat organului de control necesitatea prestării acestor servicii care au contribuit la mărirea cifrei de afaceri a societății, încadrarea de către organul de control la art.21 al.4 din Codul fiscal fiind eronată.
Referitor la TVA în sumă de 5479 lei stabilită ca diferență de TVA colectată reclamanta arată că și Serviciul de contestații și-a însușit punctul său de vedere în sensul că organul de control a încadrat eronat la art.132 al.1 lit.b din Lg.571/2003 cele reținute, omițând să analizeze contestația sub aspectul scutirii de TVA care intervine în situația în care prestarea de servicii se efectuează în numele firmei străine.
În ceea ce privește diferența de 713 lei reprezentând TVA necolectată pentru comision vânzări facturat la export, din analiza raportului de inspecție fiscală și a deciziei contestată nu rezultă motivele de fapt și de drept pentru care reclamanta ar fi trebuit să procedeze la colectarea TVA.
Se solicită în final admiterea contestației, anularea raportului de inspecție fiscală, decizia de impunere și decizia nr-.190/2005.
În cauză a fost formulată întâmpinare de către pârâtă prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că punctele 2 și 3 din decizia nr.120 din 16.12.2005 a DGFP D, ce formează obiectul contestației, se încadrează în dispozițiile legale, întrucât există înregistrată o sesizare penală la IPJ D, iar suma ce reprezintă impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată, cu dobânzile aferente, a fost corect reținută de organele de control.
În ședința publică din 15.09.2006, reclamanta prin apărător a învederat că nu mai insistă în cererea de suspendare și a solicitat efectuarea unei expertize contabile, obiectivele fiind depuse ulterior.
Instanța a admis cererea și a dispus efectuarea expertizei, care a fost depusă la data de 21.11.2006.
La dosar s-a depus supliment la raportul de expertiză, proces-verbal rezultat în urma convocării, centralizatorul facturilor achitate conform contractului de prestări servicii.
Pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni încuviințate de către instanță și la care expertul a răspuns în scris.
Prin sentința nr. 2152 din 18 mai 2007, Tribunalul Dolja admis acțiunea reclamantei, a anulat în parte decizia nr.190 din 16.12.2005, emisă de DGFP D - Serviciul Soluționare contestații, în ceea ce privește punctele 2 și 3 din cuprinsul acesteia.
S-a anulat raportul de inspecție fiscală încheiat la 27.05.2005 și înregistrat sub nr.3086/2005 și a procesului verbal nr.3086/2005, precum și a deciziei de impunere.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în ceea ce privește punctul 2 al deciziei contestate, că nu s-a făcut o dovadă de către pârâtă că ar fi fost sesizată sau înregistrată o plângere la organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii vreunei infracțiuni, așa cum prevăd dispozițiile art.184 Cod pr.fiscală.
Reținându-se concluziile raportului de expertiză, prima instanță, cu privire la punctul 3 al deciziei contestate, a statuat că suma de 1825 lei, reprezentând cheltuieli cu cazarea persoanelor străine invitate în țară în scopul efectuării planului de producție, se încadrează în cheltuielile de protocol și sunt deductibile, potrivit art.21 alin.1 și 2.
Cu privire la suma de 24.039 lei, reprezentând prestări servicii efectuate de - "", conform contractului încheiat la 30.06.2004, s-a reținut că acestea au fost efectuate cu scopul de a produce venituri, fiind conforme cu lucrările executate, recepționate și facturate.
Referitor la suma de 31.630 lei, reprezentând lucrări efectiv prestate în vederea îmbunătățirilor indicatorilor economici, a fost de asemenea constatată ca fiind deductibilă fiscal.
Pentru contractele economice încheiate de reclamantă cu partenerii străini, se precizează că nu se calculează TVA, avându-se în vedere specificul acestor contracte cu furnizorii externi, reținându-se concluziile raportului de expertiză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP D, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs se menționează că sentința recurată nu este motivată în fapt și în drept, rezumându-se doar la o succintă enumerare a concluziilor expertului.
De asemenea, se arată că în mod greșit prima instanță a reținut că nu există dovada sesizării organelor în drept, potrivit art.183 Cod pr.fiscală, deși această dovadă există. Se putea dispune doar obligarea organelor de soluționare a contestațiilor să soluționeze pe fond contestația în cazul inexistenței plângerii penale, și nu anularea punctului 2 al deciziei contestate.
Cu privire la punctul 3 al deciziei contestate, recurenta menționează că instanța de fond s-a pronunțat pe ceva ce nu s-a cerut, respectiv cu privire la suma de 31.630 reprezentând cheltuieli cu lucrările de îmbunătățire a indicatorilor economici, iar cu privire la celelalte sume se arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind și nemotivată hotărârea pronunțată.
Reclamanta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentința recurată cuprinde motivarea în drept și în fapt a soluției pronunțate cu privire la sumele contestate, iar în ceea ce privește punctul 2 al deciziei contestate, de asemenea arată că nu s-a făcut dovada cu acte că a fost înaintată o plângere organelor de poliție.
A fost depusă la dosar adresa nr.83999 din 17.12.2007, emisă de MAI -IPJ D, Serviciul de Investigare a Fraudelor.
Curtea, analizând recursul formulat, în raport de motivele invocate, cât și prin prisma dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Așa cum rezultă din adresa menționată anterior, emisă de IPJ D, a fost înregistrată sub nr.73903/2005 sesizarea penală a pârâtei privind procesul verbal nr.3086/01.06.2005, încheiat în urma inspecției fiscale, efectuat la - SRL C, care în prezent constituie obiectul dosarului înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova cu nr.4100/P/2005.
Astfel, făcându-se dovada existenței unei sesizări penale la IPJ D, care a determinat suspendarea recursului administrativ în condițiile art.183 Cod pr.fiscală, Curtea apreciază că în mod greșit s-a dispus anularea deciziei contestate cu privire la pct.2 al acesteia, întrucât dispozițiile legale menționate prevăd posibilitatea suspendării soluționării procedurii administrative de către pârâtă în acest context.
Mai mult, dacă prima instanță a apreciat că nu există dovezi cu privire la existența unei sesizări înregistrate la organele penale,în condițiile actuale ale art.214 alin.1 lit.a Cod pr.fiscală (fost 183) trebuia să dispună obligarea pârâtei să soluționeze contestația, respectiv să se pronunțe prin decizie motivată asupra plângerii prealabile formulată de reclamantă cu privire la sumele contestate, întrucât numai această decizie poate fi analizată și cenzurată de instanță, după finalizarea procedurii prealabile conform art.218 alin.2 Cod pr.fiscală.
Cu privire la punctul 3 al deciziei contestate, instanța de fond în considerentele hotărârii nu a făcut decât o enumerare a concluziilor expertului, astfel că hotărârea pronunțată nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.261 Cod pr.civilă, deoarece nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa în pronunțarea soluției recurate.
De asemenea, prima instanță nu a stabilit în concret și nici nu s-a pronunțat asupra obiectului contestației deduse judecății, așa cum el a fost indicat de reclamantă, pronunțându-se și asupra sumei de 31.630 lei, reprezentând cheltuieli cu lucrările de îmbunătățire a indicatorilor economici, deși această sumă nu a fost contestată de reclamantă, fapt recunoscut și de intimata reclamantă.
Instanța de recurs este obligată să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare din motivele prevăzute de lege.
Pentru a se putea exercita un control judiciar riguros al instanței superioare, este imperios necesar ca hotărârea atacată să cuprindă, între altele, temeiurile de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile sau susținerile tuturor părților.
Cum, în speță, prima instanță nu a respectat aceste prevederi, hotărârea pe care a pronunțat-o nu poate fi analizată sub aspectul legalității și temeiniciei, motiv pentru care se va dispune casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va stabili în concret obiectul contestației formulate de reclamantă, urmând a se pronunța numai cu privire la acesta, în raport de actele și probele existente la dosarul cauzei, realizând o motivare în fapt și în drept, ținând seama de acestea, din care să rezulte convingerea sa privind soluția ce o va pronunța.
Avându-se în vedere considerentele expuse anterior, cât și dispozițiile art.304 pct.6, 7, 9, art.312, 316 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DGFP D împotriva sentinței nr. 2152 din data de 18 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 3 ex/15.02.2008
Jud.fond:
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Doina Lupea
