Contestație la executare. Decizia 108/2008. Curtea de Apel Ploiesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 108
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulat de debitoarea SC SA - și de LICHIDATOR JUDICIAR & - cu sediul în C,-, Județ, SC SA - PRIN REPREZ. LEGAL - B, ȘOS. -, nr. 5, Județ B, împotriva sentintei nr. 282 din 14.11.2007, pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în B,-, Județ
Recursuri timbrate cu taxa judiciară de timbru în valoare de câte 2 lei fiecare, conform chitanțelor nr. 40127/2008 și nr. 40149/2008 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta debitoare SC SA reprezentată de avocat R din Baroul Constanța, Lichidator Judiciar & Insolvency - reprezentat de consilier juridic și B, reprezentată de consilier juridic -.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care învederează că s-a depus prin intermediul serviciului registratură recursul declarat de & Insolvency - fostul lichidator judiciar al debitoarei și precizari din partea administratorului judiciar numit provizoriu - SC Cont.
Consilier juridic - depune la dosar întâmpinare, pe care o înmâneaza și reprezentanților recurentei și copia încheierii din 29.12.2007 a Tribunalului Buzău de înlocuire a lichidatorului și adresa din 27.12.2007 emisă către SC Cont
Precizează că a fost înlocuit lichidatorul debitoarei, iar & Insolvency - fostul lichidator, nu mai are calitate procesuală activă, invocând excepția lipsei calității procesuale active a acestuia și a inadmisibilității recursului declarat de acesta.
Consilier juridic arată că au avut calitate la fond și este parte în proces, fiind singurul practician nemulțumit de soluție.
Solicită respingerea excepției de inadmisibilitate a recursului.
- 2 -
Avocat R având cuvântul pentru SC SA,lasă la aprecierea instantei cu privire la excepțiile invocate, aratând că fostul lichidator a fost parte la instanța de fond.
Părtile prezente, arată că nu mai au cereri de formulat, iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat R având cuvântul pentru SC SA, arată că în mod greșit instanta de fond a respins excepția inadmisibilității contestației, neanalizând motivele invocate în sprijinul admiterii excepției. Se mai arată că nici Legea 64/1995 și nici Legea 85/2006 a insolventei, nu au prevăzut și nu prevăd, în nici o situație, fără excepție, posibilitatea modificării unui plan de reorganizare confirmat în mod definitiv de judecatorul sindic, astfel că instanța de fond nu putea opera modificarea planului din punct de vedere al conținutului său. In realitate DGFP si-a exprimat în mod repetat votul favorabil în sensul admiterii planului, acord exprimat în ședința de judecată din 1.06.2006 și în sedința Adunării Creditorilor din data de 19.07.2006.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței ca nelegală și netemeinică, iar pe fond respingerea cererii de contestație la executare formulată de DGFP
Depune la dosar concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, aratând că judecătorul sindic și-a depășit atribuțiile, acesta era obligat să se rezume la a verifica legalitatea masurilor supuse controlului și nicidecum să procedeze la analizarea și interpretarea voinței părților cu privire la o decizie managerială, economică a acestora.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic -, având cuvântul arată că în mod corect instanța de fond a respins excepția inadmisibilității contestatiei, deoarece chiar dacă planul de reorganizare a fost votat de toți creditorii, reorganizarea evidențiaza și o latura judiciară, aceasta desfășurându-se sub controlul organelor judiciare, în toate fazele specifice de la propunerea sa și pe tot parcursul desfăsurării reorganizarii. Coroborând disp. art. 586, 590 civ. cu art. 1114-1121 civil și art. 11 al. 2 din Legea insolventei prezenta actiune este de competenta judecatorului sindic. Se mai arată că la momentul expirarii conditiei plății - 30.06.2007 erau in vigoare nr. 486/2007 privind aprobarea stingerii creantelor administrate de MFP prin trecerea in proprietatea publică a unor bunuri imobile.
Solicită respingerea recursurilor și mentinerea solutiei instantei de fond avându-se în vedere concluziile din întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr. 282 din 14 noiembrie 2007, Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția inadmisibilității cererii creditoarei, excepție invocată de către debitoarea SC SA, admis cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în contradictoriu cu debitoarea SC SA B și administratorul judiciar desemnat în dosarul de insolvență nr. 66/2006 &
- 3 -
C și anulată somația de plată din data de 28.06.2007, emisă de executorul judecătoresc în dosarul nr. 307/2007 al precum și procesul verbal din 29.06.2007, întocmit în același dosar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității cererii creditoarei invocată de către debitoare este neîntemeiată, prin faptul că procedura reorganizării judiciare se desfășoară sub controlul organelor judiciare în toate fazele specifice, apreciind în concluzie că cererea de contestație la executare este admisibilă, iar pe fondul cauzei a reținut că prin încheierea din 19 iunie 2006, pronunțată în dosarul de insolvență nr. 66/2006, a fost admis planul de reorganizare propus de debitoarea SC SA, iar prin sentința nr. 139 din 13 septembrie 2006, planul a fost confirmat, acest plan propus de debitoare prevede redresarea prin continuarea activității de bază ( producție îmbuteliere și comercializarea vinurilor ), conform Codului 1593, precum și prin vânzare a unor bunuri imobile și active circulante de natura stocurilor.
Se reține prin hotărâre că prin anexa 5 pct.5 - grafic de plăți - este cuprinsă creanța Direcției Generale de Administrare Mari Contribuabili B, în sumă de 3.676.528 lei, prevăzându-se distribuirea în contul creanței a activelor, și a 171.573 litri băuturi alcoolice și în executarea acestui punct al planului de reorganizare, debitoarea a notificat creditoarea, comunicându-i oferta sa reală și invitând-o prin intermediul executorului judecătoresc la data de 29.06.2006, ora 15,oo la sediul din B,-, în vederea predării - primirii bunurilor descrise în anexa 1 la somație și a titlurilor de proprietate asupra acestor bunuri.
Se arată în sentință că, deși planul de reorganizare propus de debitoare a fost votat de toți creditorii și a fost confirmat de judecătorul sindic și, deși planul nu a fost modificat în mod efectiv printr-o dispoziție expresă, pe parcursul derulării procedurii, părțile au revenit asupra măsurilor cuprinse în planul de reorganizare, astfel chiar administratorul judiciar la 30 mai 2007, a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru ca în cel mai scurt timp să efectueze integral plata către creditoarea P B, solicitând prin încheierea din 25.04.2007, ca judecătorul sindic să ia act de cererea sa de renunțare la judecata acțiunii având ca obiect obligarea creditoarei P B, în temeiul obligației de a face, la preluarea efectivă în contul creanței sale a bunurilor mobile și imobile aparținând averii debitoarei.
Se reține prin hotărâre că deși nu a intervenit o modificare expresă a planului de reorganizare, din conduita părților, rezultă că s-a renunțat în mod expres la o cerere privind preluarea efectivă în contul creanței PBa bunurilor mobile și imobile în discuție, convenindu-se la o plată efectivă conform unor grafice convenite, considerente pentru care a admis cererea creditoarei P B și a anulat somația de plată din data de 28.06.2007, emisă de executorul judecătoresc, precum și procesul verbal din 29.06.2007, întocmit în același dosar al executorului judecătoresc nr. 307/2007 al.
Impotriva sentinței au declarat recurs debitoarea SC SA, prin administrator special și & C, fost administrator judiciar al societății debitoare SC SA
- 4 -
In recursul declarat, debitoarea SC SA B, critică sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea cererii de contestație la executare formulată de P
Intr-un prim motiv de recurs, arată că instanța de fond nu a reținut corect și integral situația de fapt a litigiului, apreciind eronat unele mijloace de probă care erau de natură să dovedească situația de fapt și să conducă la o soluție diferită de cea pronunțată.
Astfel, prin sentința nr.44 din 20 februarie 2006, pronunțată de judecătorul sindic, s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare față de SC SA, societatea păstrându-și integral dreptul de administrare și la data de 12.06.2006, recurenta debitoare a propus și înregistrat planul de reorganizare la Tribunalul Buzău, la data de 19.06.2006, în conformitate cu art.97 din Legea nr. 64/1995, planul a fost admis în principiu de judecătorul sindic, la data de 19.07.2006, s-a desfășurat adunarea creditorilor care a votat cu o majoritate de 92,4 % din valoarea creanțelor și numărul creditorilor, admiterea planului de reorganizare propus de recurentă, ulterior prin sentința nr. 139 din 13 septembrie 2006, judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare.
Din aceste probe rezultă că, creanța creditoarei P înscrisă la masa creditorilor de 3.676.528 lei, s-a stabilit să fie recuperată, ca modalitate de plată, prin distribuirea în contul creanței a bunurilor proprietatea debitoarei grupate sub denumirea distileria, distileria și a bunurilor mobile din cadrul Centrului de vinificație B și a cantității de 171.573 litri băuturi alcoolice și prin nenumărate demersuri și notificări de punere în întârziere nr. 1672 din 19 ianuarie 2007, 7311 din 5 februarie 2007 și nr. 8612 din 15 februarie 2007, solicitat creditoarei să procedeze la preluarea bunurilor care sunt prevăzute în planul de reorganizare, ca modalitate de plată a creanței sale, toate aceste demersuri rămânând fără rezultat.
Față de refuzul nejustificat al creditoarei de a primi plata creanței sale până cel târziu la sfârșitul primului semestru al anului 2007, așa cum era prevăzut în planul de reorganizare, a fost nevoită ca în temeiul art. 1114-1121 Cod civil, 586-590 Cod pr.civilă, 102 alin. 1 și 103 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 a insolvenței, să comunice creditoarei prin intermediul executorului judecătoresc oferta sa reală prin care a invitat-o la sediul societății recurente în vederea predării - primirii bunurilor și a titlurilor de proprietate, emițând somația din data de 28.06.2007, considerente pentru care greșit prima instanță a anulat atât somația cât și procesul verbal al executorului judecătoresc din data de 29.06.2007, prin sentința recurată.
Prin al doilea motiv de recurs, arată că, greșit prima instanță a respins excepția inadmisibilității contestației la executare formulată de către creditoare, deoarece procedura ofertei reale și a consemnațiunii nu poate fi cenzurată de instanța de judecată pe calea contestației la executare, procedura ofertei reale și a consemnațiunii putând fi cenzurată de instanța de judecată numai pentru motivele și numai pe calea specială legală prevăzută de Codul civil și Codul d e procedură civilă, contestația la executare prin care nu se urmărește anularea unui act de executare silită sau a unui titlu executoriu, fiind inadmisibilă, considerente pentru care greșit a fost respinsă excepția.
- 5 -
Prin al treilea motiv de recurs, se critică sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, în ce privește fondul cauzei, arătând că deși instanța și-a motivat soluția pe admiterea contestației la executare reținând că planul de reorganizare nu a fost efectiv și expres modificat, reține greșit că pe parcursul derulării procedurii, din conduita părților s-ar deduce că s-a renunțat în mod expres la o cerere prin preluarea efectivă în contul creanței Pab unurilor mobile și imobile prevăzute în planul de reorganizare, din dispozițiile legii procedurii falimentului rezultă că nu se poate opera o modificare a planului din punct de vedere al conținutului său.
Astfel arată recurenta, planul de reorganizare a fost confirmat prin sentința nr. 139 din 13 septembrie 2006, rămasă definitivă, confirmare ce are efectele prevăzute expres și imperativ de art. 101 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, preluat de art. 102 alin. 1 din Legea nr.85/2006, dispoziții care arată expres că atunci când sentința care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanțele și drepturile creditorilor și a celorlalte părți interesate sunt modificate, astfel cum este prevăzut în plan și potrivit art. 103 alin. 1 din lege, în urma confirmării planului de reorganizare, debitorul își va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar și în conformitate cu planul confirmat.
Totodată, arată recurenta, prevederile art. 105 alin. 1 din lege, prevăd că dacă debitorul nu se conformează planului său, desfășurarea activității aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum și administratorul special, pot solicita oricând judecătorului sindic să aprobe intrarea în faliment în condițiile art. 107 și următoarele din Legea nr. 85/2006, dispozițiile art. 102 alin. 1 din aceeași lege, prevede că planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă și irevocabilă împotriva debitorului, astfel încât greșit s-a reținut de către prima instanță, că s-a renunțat la modalitatea de plată a creanței creditoarei DGFP B, prevăzută în planul de reorganizare judiciară, aprobat de adunarea creditorilor și confirmat de judecătorul sindic.
Chiar în condițiile în care legea insolvenței ar permite modificarea unui plan de reorganizare deja confirmat, sentința instanței de fond este netemeinică, reținând greșit că între părți pe parcursul derulării procedurii a intervenit un consens/acord de voință prin care s-a înlocuit modalitatea de stingere a creanței intimatei - contestatoare, afirmații care nu corespund realității, arată recurenta, deoarece în fața instanței de fond a administrat o multitudine de dovezi, din care rezultă eforturile sale derulate încă din primele zile și până la finele primului semestru al anului 2007, de a aduce la îndeplinire obligația în forma și modalitatea prevăzută în plan, printre acestea numărându-se și somațiile efectuate și transmise prin intermediul mai multor executori judecătorești, care prin încheierea unor procese verbale le-au atestat eforturile și au dovedit reaua credință a contestatoarei.
Arată recurenta că, reaua credință a contestatoarei, rezultă din aceea că deși, și-a exprimat în mod repetat votul favorabil în sensul admiterii planului, exprimându-și acordul în sensul preluării în contul creanței a bunurilor recurentei pentru stingerea datoriei, modalitate prevăzută în planul de reorganizare, contestatoarea a încercat cu orice preț să extragă din context o serie de acțiuni ale recurentei, derulate pe parcursul procedurii și să le asimileze forțat consimțământului recurentei față de modificarea de plată a creanței intimatei - contestatoare, astfel încât
- 6 -
solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației la executare a intimatei - creditoare și totodată să se dispună suspendarea executării sentinței recurate.
Impotriva sentinți a declarat recurs și SC & în calitate de fost administrator al societății debitoare SC SA B, criticând sentinta pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că judecătorul sindic a depășit sfera atribuțiilor puterii judecătoresti stabilite de legea insolvenței în sarcina sa, când a soluționat contestația formulată de creditoarea DGFP B și anulat somația de plată și procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc, că Legea nr.85/2006 cuprinde dispoziții de procedură imperative și speciale de strictă interpretare, nefiind permise extensia domeniului lor de aplicare și asupra contestației la executare formulată de către creditoare, prin soluția pronunțată au fost încălcate dispozițiile legii.
Astfel, arată recurenta au fost încălcate dispozițiile art. 102 alin. 1 din Legea nr.85/2006, care precizează clar că planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă și irevocabilă împotriva debitorului pentru executarea silită a creanțelor prevăzute în plan, calitatea de titlu executor având-o sentința de confirmnare a planului, că au fost încălcate disp. art. 103 alin. 1 din lege potrivit cărora în urma confirmării planului de reorganizare, debitorul își va conduce activitatea sub supravegherea administratorului juidiciar și în conformitate cu planul confirmat, până când judecătorul sindic va dispune, fie încheierea procedurii insolvenței și luarea tuturor măsurilor pentru reinserția debitorului în activitatea comercială, fie încetarea reorganizării și trecerea la faliment în condițiile art. 107 și următoarele din lege.
Totodată arată recurenta au fost încălcate prev. art. 105 alin. 1 din lege, care prevede că dacă debitorul nu se conformează planului, sau desfășurarea activitatii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori precum și administratorul special poate solicita oricând judecătorului sindic să aprobe intrarea în faliment, astfel că prin încălcarea tuturor acestor dispozitii legale privind planul de reorganizare aprobat și confirmat de judecătorul sindic, și admiterea contestației formulată de către creditoare, anularea somației de plată și a procesului verbal de executare, a fost pronunțată o sentință nelegală și netemeinică.
Arată recurenta că, din toate aceste dispoziții legale, rezultă că nu mai puteau fi purtate discuții cu privire la caracterul și obligativitatea pentru participanți, a prevederilor din planul de reorganizare, aflându-ne în prezenta unui titlu executoriu constând în sentința de confirmare a planului, a unei hotărâri judecătorești ce trebuia să se bucure de autoritate de lucru judecat sub toate aspectele și deși judecătorul sindic constată că în speță nu a avut loc o modificare a planului de reorganizare, totuși prin sentință judecătorul sindic reține că modificarea planului de reorganizare în sensul modalității de plată a creanței DGFP B, s-a produs ca efect a conduitei părților, această interpretare reprezintă o adăugare la lege, deoarece dispozitiile Legii 85/2006 nu cuprind norme procedurale în acest sens.
Unicul text din Legea nr.85/2006, care face vorbire despre modalitatea modificării planului este art.95 alin. 4 din lege, care prevede că la recomandarea administratorului judiciar, după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului, această perioadă va putea fi extinsă cu cel mult încă o perioadă de un an, dispoziții care se referă practic la prelungirea perioadei de executare a
- 7 -
planului și nicidecum la modificarea planului de reorganizare sub celelalte aspecte, respectiv modalitatea de plată ori de atragerea resurselor financiare.
Astfel arată recurenta, în cuprinsul planului de reorganizare se prevedea ca, creanța DGFP să se realizaze prin distribuirea către aceasta a unor active aflate în averea debitoarei, în condițiile art.92 alin. 5 lit. E din lege, până cel mai târziu, la data de 30.06.2007 și pentru îndeplinirea acestei prevederi din plan, încă din primul trimestru al anului 2007,debitoarea a întreprins formalitățile necesare,pentru stingerea creanței DGFP B în modalitatea prevăzută în planul confirmat, însă toate actele comunicate creditoarei DGFP B, au fost restituite debitoarei, creditoarea refuzând primirea plății prin modalitatea de executare prevăzută în plan, deși fost de acord și a votat pentru aprobarea planului acceptând modalitatea de acoperire a creanței sale.
Hotărârea adunării creditorilor din 29.06.2006 arată recurenta, a avut drept efect numai prelungirea perioadei de reorganizare și constatând că sunt îndeplinite la acel moment, toate condițiile prevăzute de art.95 alin. 4 din Legea nr.85/2006, mai mult de 2/3 din numărul creditorilor au votat favorabil propunerea administratorului judiciar în sensul prelungirii cu 180 de zile a perioadei de reorganizare.
In ce privește cererea de renunțare la judecată a acțiunii având ca obiect obligarea creditoarei la preluarea bunurilor în contul creanței, recurenta arată că nu a formulat niciodată o cerere de obligare DGFP B la preluarea în contul creanței a bunurilor mobile și imobile ale societății debitoare, consemnările din încheierea de ședintă din 25.04.2007, cu privire la renunțarea la judecată asupra acțiunii de preluare în contul creanței a bunurilor mobile și imobile este evident eronată, acțiunea cu acest obiect la care se face referire în sentință aparținând debitoarei SC SA, care a renunțat la judecata acestei acțiuni, declanșând procedura prevăzută de art.586 și urmatoarele din Codul d e procedură civilă.
Se solicită admiterea recursului, cu consecința modificări în tot a sentinței și respingerea contestației creditoarei ca nefondată.
La termenul din 30 ianuarie 2008, intimata creditoare DGFP B prin reprezentanta sa, a invocat excepția lipsei calității procesuale active și a inadmisibilității recursului lichidatorului, fost administrator judiciar al &, deoarece a fost numit un alt administrator judiciar al societății debitoare SC CONT, prin încheierea din 19 decembrie 2004 a Tribunalului Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, dispunându-se introducerea în cauză a noului administrator judiciar al societății debitoare.
Administratorul judiciar al societății debitoare, CONT, a depus la dosar prin reprezentanta DGFP B, adresa din 29 ianuarie 2008, ce reprezintă precizări și din care rezultă că a luat cunostintă de existența pe rolul Curții de apel a cauzei și solicită instanței să dispună măsurile legale ce se impun în conformitate cu prevederile Codului d e procedură civilă și cu precizarea expresă că potrivit art. 242 pr.civila, solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, examinând excepțiile invocate și analizând sentința prin prisma criticilor din cele două recursuri, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozitiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
- 8 -
Cu privire la excepțiile privind lipsa calității procesuale active și a inadmisibilității recursului declarat de &, fost administrator judiciar al societății debitoare, excepțiile sunt nefondate, recurenta are calitatea procesuală activă și recursul său nu este inadmisibil, deoarece la data pronunțării sentinței recurate era administratorul judiciar al societății debitoare și putea și trebuia să declare recurs împotriva sentinței pentru apărarea intereselor societății debitoare al cărui reprezentant era, noul lichidator fiind numit de către judecătorul sindic prin încheierea din 19 decembrie 2007, considerente pentru care Curtea va respinge excepțiile invocate de către intimata creditoare DGFP B, prin reprezentanta sa.
Pe fondul recursurilor, motivele de recurs invocate de cele două recurente sunt comune invocând aceleași motive de recurs, astfel că ele vor fi analizate împreună.
Motivele de recurs, vizând depășirea de către judecătorul sindic a atribuțiilor puterii judecătorești, că Legea nr.85/2006 cuprinde dispoziții de strictă interpretare, nefiind permisă extensia domeniului lor de aplicare, sunt nefondate.
Judecătorul sindic avea atribuția și competența materială de a soluționa contestația formulată de către contestatoarea DGFP B cu privire la somația de plată și procesul verbal de executare, acestea fiind acte emise în cadrul procedurii insolvenței, asupra temeiniciei și legalității acestor acte, urma să se pronunțe judecătorul sindic în cadrul procedurii reglementate de Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, cele două acte vizau modalitatea de executare a creanței creditoarei înscrisă în planul de reorganizare aprobat și confirmat de judecătorul sindic.
Criticile aduse sentinței de recurente vizând încălcarea dispozițiilor art. 102,103,105 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, că în mod greșit instanța de fond a reținut că din conduita părților a rezultat că a intervenit o modificare expresă a planului de reorganizare, că s-a renunțat în mod expres la o cerere privind preluarea efectivă în contul creanței DGFP B, a bunurilor mobile și imobile în discuție, convenindu-se la o plată efectivă, conform unor grafice convenite sunt nefondate.
Prin încheierea din 19 iunie 2006, pronunțată în dosarul de insolvență nr.66/2006, a fost admis planul de reorganizare propus de debitoarea SC SA, iar prin sentința nr. 139 din 13 septembrie 2006, planul a fost confirmat.
Prin planul de reorganizare aprobat și confirmat de judecătorul sindic de la Tribunalul B în dosarul de insolvență al debitoarei SC SA, se prevede redresarea prin continuarea activității de bază ( producție, îmbuteliere și comercializarea vinurilor), conform Codului 1593 precum și prin vânzarea unor bunuri imobile și active circulante de natura stocurilor.
In anexa nr. 5 pct. 5 - grafic de plăți, este cuprinsă creanța intimatei Direcției Generale de Administrare Mari Contribuabili B, în sumă de 3.3676.528 lei, prevăzându-se distribuirea în contul creanței a activelor, și a 171.573 litri băuturi alcoolice, planul de reorganizare cuprinzând această modalitate de executare a creanței intimatei, a fost aprobat în comitetul creditorilor, intimata fiind de acord în totalitate cu acest plan și cu
- 9 -
modalitatea de executare a creanței sale, planul propus de recurenta- debitoare fiind confirmat de judecătorul sindic.
Pentru executarea acestui punct din planul de reorganizare cu privire la modalitatea de executare a creanței DGFP B, debitoarea prin administratorul judiciar a solicitat prin o serie de notificări de punere în întârziere nr. 1672/19 ianuarie 2007, 7311/5 februarie 2007, 8612/15 februarie 2007, ca DGFP B să preia în patrimoniul său bunurile prevăzute în plan în contul creanței sale, solicitările debitoarei prin administratorul judiciar culuminînd cu somația de plată din data de 28.06.2007, și procesul verbal din 29.06.2007, întocmite de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 307/2007, acte ce au făcut obiectul contestației la executare formulată de creditoare, soluționate prin sentința recurată.
Pentru aceste motive, în mod greșit se reține prin sentința recurată, că din conduita părților rezultă că s-a renunțat în mod expres la o cerere privind preluarea efectivă în contul creanței DGFP Bab unurilor mobile și imobile în discuție.
Potrivit dispozițiilor art.102 alin. 1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, se prevede că atunci când sentința care confirmă planul, intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzator, creanțele și drepturile creditorilor și a celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum sunt prevăzute în plan, planul confirmat urmând a fi socotit ca o hotărâre definitivă și irevocabilă împotriva debitorului.
Totodată potrivit dispozitiilor art. 103 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, se prevede că în urma confirmării unui plan de reorganizare, debitorul își va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar și în conformitate cu planul confirmat, până când judecătorul sindic va dispune motivat, fie încheierea procedurii insolvenței și luarea tuturor măsurilor pentru reinserția debitorului în activitatea comercială, fie încetarea reorganizării și trecerea la faliment în condițiile art.107 și următoarele.
Deasemeni, art. 105 alin. 1 din Legea 85/2006, prevede că dacă debitorul nu se conformează planului sau desfășurarea activității aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum și administratorul special pot solicita oricând judecătorului sindic să aprobe intrarea în faliment în condițiile art.107 și următoarele.
Prin urmare, din aceste dispoziții legale rezultă că atunci când se confirmă un plan de reorganizare, activitatea debitorului este reorganizată potrivit măsurilor din plan, toate creanțele și drepturile creditorilor și a celorlalte părți interesate sunt modificate, astfel cum este prevăzut în plan, planul confirmat având caracterul de hotărâre definitivă și irevocabilă împotriva debitorului și că atunci când debitorul nu se conformează planului sau când prin desfășurarea activității se aduc pierderi averii sale, în aceste condiții se poate solicita de administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, intrarea în faliment a societății debitoare.
Prin nici o dispoziție a Legii nr.85/2006, nu se prevede modificarea planului de reorganizare aprobat și confirmat de judecătorul sindic, singura modalitate atunci când nu se execută planul de reorganizare sau când se aduc
- 10 -
pierderi averii debitorului, se poate solicita intrarea în faliment, dar nicidecum modificarea planului de reorganizare.
Dispozitiile art.95 pct. 4 din Legea nr.85/1996, prevede că la recomandarea administratorului judiciar, după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului, această perioadă va putea fi exstinsă cu cel mult încă o perioadă de un an, dacă propunerea este votată de cel putin 2/3 din creditorii aflati în sold la acea dată.
Prin urmare, aceste dispoziții legale nu prevăd modificarea planului de reorganizare, ci doar prelungirea duratei lui de executare, ceea ce este altceva decât modificarea planului.
Pentru aceste considerente, greșit se reține prin sentința recurată că, planul de reorganizare deși nu a fost în mod efectiv modificat, din conduita părților rezultă că s-a renunțat în mod expres la o cerere, privind preluarea efectivă în contul creanței DGFP B, a bunurilor mobile și imobile din litigiu.
Dimpotrivă debitoarea prin administratorul ei judiciar, în executarea planului de reorganizare și a modalității de plată, de executare a creanței DGFP B, care era cuprinsă în grafic fi stinsă până la finele primului trimestru al anului 2007, în modalitatea de executare prevăzută în plan, prin preluarea distileriilor și și a bunurilor mobile din cadrul centrului de vinificație, judetul B și a cantitatii de 171.573 litri băuturi alcoolice, încă de la începtul anului 2007, prin notificările nr. 1672/19.01.2007, 7311/5 februarie 2007 și 8712/15 februarie 2007, a solicitat creditoarei DGFP B să preia în patrimoniul său bunurile prevăzute în plan în contul creanței sale exigibile asupra averii debitoarei și să participe la operațiunea de predare-primire a bunurilor, urmând ca prin preluarea acestor bunuri să se creanța cu care a fost admisă în graficul de plăți din cuprinsul planului.
Intimata-creditoare nu a dat curs solicitărilor debitoarei prin administratorul judiciar cu privire la preluarea bunurilor în contul creanței și atunci a apelat la executorul judecătoresc, care a emis somația de plată din 28.06.2007 și procesul verbal de executare din 29.06.2007, acte emise de executorul judecătoresc în executarea planului de reorganizare, privind modalitatea de plată a creanței intimatei - creditoare DGFP B, acte care în mod greșit au fost anulate de către judecătorul sindic prin sentința recurată pe motiv că părțile au renunțat în mod expres la o cerere privind preluarea efectivă în contul creanței DGFP a bunurilor mobile și imobile ale debitoarei.
Din întreaga conduită a societății debitoare prin administratorul judiciar, se poate concluziona că aceasta nu a renunțat și nici nu putea să renunțe la modalitatea de plată a creanței debitoarei DGFP prevăzută în planul de reorganizare, modificarea planului de reorganizare nu se putea efectua pentru că dispozițiile din Legea 85/2006, nu reglementează o astfel de modalitate, singura măsură care se poate lua pe parcursul executării planului de reorganizare, fiind prelungirea executării planului de reorganizare, iar în situația în care debitorul nu execută planul de reorganizare sau când prin desfășurarea activității se aduc pierderi averii debitoarei, singura modalitate care poate fi promovată este cea a solicitării intrării în faliment a debitoarei.
- 11 -
Însă în speța soluționată de către prima instanță, prin sentința recurată nu se poate pune problema că societatea debitoare prin administratorul judiciar nu a dorit prin toate eforturile și solicitările sale, să execute planul de reorganizare, dimpotrivă aceasta prin notificările emise și somația de plată și procesul verbal de executare, tocmai aceasta a dorit și anume executarea planului de reorganizare privind modalitatea de plată, de stingere, de executare a creanței intimatei- debitoare.
Pentru toate aceste considerente, criticile aduse sentinței de cele două recurente vizând fondul litigiului sunt întemeiate și pe cale de consecință, Curtea va admite recursurile declarate de debitoarea SC SA și de către fostul administratorul judiciar SC &, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă, coroborat cu art. 312 alin. 1 și 2 Cod pr.civilă, și pe cale de consecință va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge cererea creditoarei DGFP B de anulare a somației de plată din 28.06.2007 și a procesului verbal din 29.06.2007, întocmite de executorul judecătoresc.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței, privind respingerea excepției inadmisibilității cererii creditoarei, invocate de către debitoarea SC SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge exceptiile inadmisibilității recursului administratorului judiciar & și a lipsei calității procesuale active a acestuia, invocate de intimata creditoare DGFP
Admite recursurile declarate de debitoarea SC SA B și & Constanta, fost administrator judiciar al societății debitoare SC SA B, împotriva sentinței nr. 282 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ și în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finantelor Publice B și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge cererea creditoarei DGFP B de anulare a somației de plată din 28.06.2007 și a procesului verbal din 29.06.2007, întocmite de executorul judecătoresc.
Menține restul dispozitiilor sentintei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 ianuarie 2007.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - - - - - -
GREFIER,
red. EC/HV
3 ex./7.02.2008
fd. Trib. -
fd.
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu