Contestație la executare. Sentința 64/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--27.01.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 64
Ședința Publică din 24 februarie 2009
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice T, Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Serviciul Român de Informați - 0667
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul Serviciul Român de Informați - 0667 T consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, consilier juridic depune la dosar împuternicire de reprezentarea juridică a pârâtului Serviciul Român de Informați - 0667 T și depune la dosar practică judiciară constând în sentința civilă nr. 24/29.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, decizia civilă nr. 3569/21.1.02008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, decizia civilă nr. 3213/1.10.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.
Curtea pune în discuție excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta Serviciul Român de Informații - Unitatea Militară 0667 și excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice T, a Ministerului Economiei și Finanțelor, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a Direcției Generale a Finanțelor Publice T, invocate de aceste pârâte.
Reprezentanta pârâtului Serviciul Român de Informații - Unitatea Militară 0667 solicită admiterea excepției lipsei procedurii prealabile și respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, precum și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice T, a Ministerului Economiei și Finanțelor, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a Direcției Generale a Finanțelor Publice
După dezbateri, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă în instanță, consilier juridic care depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T și care solicită admiterea excepțiilor invocate de pârâți.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr-, contestatorul a promovat contestație la executarea demarată de intimații Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, în contradictoriu și cu intimatul Serviciul Român de Informații - 0667 T, solicitând anularea titlului executoriu, reprezentat de decizia de imputare nr. -/8.10.2007 emisă de intimatul Serviciul Român de Informații - 0667 T și suspendarea actelor de executare silită până la soluționarea contestației.
În motivarea contestației s-a arătat că prin actul a cărui anulare se solicită s-a dispus imputarea sumei de 7936,26 cu titlu de pagubă, reprezentând cheltuieli de întreținere și școlarizare, respectiv hrană, echipament și cazare, efectuate de către UM 0418 B, în perioada școlarizării.
Contestatorul a arătat că a urmat cursurile Academiei Național de Informații, obligându-se prin contractul de școlarizare încheiat că, în situație nerespectării obligației de a lucra în cadrul după absolvire pe durată de minim 10 ani, să restituie cheltuielile de școlarizare și întreținere suportate din bugetul. La 16.07.2002, după absolvirea Academiei a fost repartizat la Serviciul Român de Informații - 0667 T, iar la dat de 27.08.2008 a fost trecut în rezervă ca urmare a depunerii demisiei.
La data de 8.07.2007 i s-a adus în cunoștință că în temeiul OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, s-a emis decizia de impunere contestată în cauză. A susținut că aceasta este nelegală, dat fiind că cheltuielile de școlarizare nu sunt vizate de actul normativ menționat, că unitatea emitentă nu avea calitatea de a dispune imputarea sumei, împotriva sa putând fi angajată doar de răspunderea civilă contractuală, iar nu răspunderea materială la care face referire OG nr. 121/1998. A mai arătat că nu s-au respectat dispozițiile nr.OG 121/1998 referitoare la procedura de emitere a deciziei de imputare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 172-174 Cod procedură fiscală, art. 403 al.1 Cod procedură civilă.
Prin încheierea civilă nr. 8993/18.06.2008, Judecătoria Timișoaraa disjuns cererea de anulare a decizie de imputare, menținând spre soluționare contestația la executare și cererea de suspendare a executări silite.
Prin sentința civilă nr. 9785/23.07.2008emisă în dosarul nou format cu nr-, Judecătoria Timișoaraa dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.
Cererea a fost înregistrată la Tribunalul Timișinițial la Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr- la data de 13.08.2008, care prin încheierea nr. 674/CA/03.09.2008 a dispus trimiterea sa spre soluționare la Secția Civilă, constatând că contestatorul nu mai are calitatea de funcționar public, cererea de anulare a deciziei de imputare analizându-se ca un litigiu de muncă.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalului Timiș Secția Civilă sub nr- la data de 12.09.2008.
Prin întâmpinare, pârâtul Serviciul Român de Informații - Unitatea Militară 0667 solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în primă instanță Curții de Apel Timișoara - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, cu motivarea că în speță este atacat un act administrativ cu caracter individual, care emană de la autoritate publică centrală - Serviciul Român de Informații - conform art. 1 din Legea nr. 14/1992, dat fiind că pârâtul Serviciul Român de Informații - Unitatea Militară 0667 este o subunitate fără personalitate juridică a acestuia, iar conform art. 35 al.2 din Decretul nr. 31/1954, actele juridice care emană de la organele și subunitățile persoanei juridice sunt considerate act ale acesteia. A mai fost invocate excepția lipsei procedurii prealabile și inadmisibilități contestației, solicitându-se și pe fond respingerea acesteia.
Pârâitele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T au formulat întâmpinări, invocând excepția lipsei calității lor procesuale pasive, dat fiind că nu sunt emitente ale actului atacat.
Prin sentința civilă nr. 3900/16.12.2008,pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timiș - Secția Civilă a declinat competența materială de soluționare a contestației promovate de contestatorul împotriva intimelor Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Administrația Finanțelor Publice T și Serviciul Român de Informații - Unitatea Militară 0667, prin UM 0198 - Oficiul Juridic, în favoarea Curții de Apel Timișoara -. Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Timiș - Secția Civilă a reținut, în esență, următoarele:
Litigiul nu poartă asupra unor drepturi rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă, căci nu vizează un prejudiciu produs unități intimate în cursul sau în legătură cu munca prestată de către contestator, ci în perioada anterioară angajării sale, costurile de școlarizare nefiind suportate de către subunitatea la care ulterior a fost angajat ci din fondurile alocate cu destinație specială de către Serviciul Român de Informații.
Decizia contestată nu a fost emisă în condițiile de drept comun reglementate de Codul Muncii, care permite angajarea răspunderi patrimoniale doar prin promovarea unei acțiuni în fața instanțelor prin aplicarea dispozițiilor unui act normativ de natură specială, respectiv OG nr. 121/1998, care stabilește o procedură specială pentru emiterea actului și contestarea sa în fața organului emitent, ulterior la o comisie de jurisdicție, art. 4 statuând că persoanele obligate la repararea prejudiciului în condițiile ordonanței "se pot adresa instanței judecătorești competente, potrivit legi".
Decizia de impunere atacată reprezintă un act administrativ cu caracter individual, care nu este exceptat prin art. 5 al.1 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ de la controlul în fața instanțelor de contencios, o atare excepție nu este stabilită nici conform art. 5 al.2 din Legea nr. 554/2004, de vreme ce Ordonanța nr. 121/1998, ce reglementează procedura de contestare a decizie nu stabilește o procedură judiciară distinctă, astfel cum impune textul legal la care facem referire, art. 43 din ordonanță limitându-se a face trimitere la posibilitatea de contestare în fața instanțelor judecătorești competente.
Decizia atacată este susceptibilă de atac pe calea contenciosului administrativ fiind emisă de o autoritate centrală, mai exact Serviciul Român de Informații, dat fiind că Unitatea Militară 0667 T este o subunitate a acesteia fără personalitate juridică, având competență la nivel național și constituind deci o unitate centrală, fiind astfel atrasă incidența dispozițiilor art. 3 pct.1 Cod procedură civilă și competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță a Curții de Apel Timișoara - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara - Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr- la data de 27.01.2009.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Reclamantul - domnul - a urmat cursurile Academiei Naționale de Informații în perioada 1998-2002, fiind încadrat, în perioada 16.07.2002-27.08.2007, la 0667
După admiterea la Academia Națională de Informații, reclamantul a încheiat cu Serviciul Român de Informații contractul de școlarizare nr. -/5.06.2002 (atașat în copie la filele 12-17 din dosarul nr- al Judecătoriei Timișoara ) prin care se obliga, conform art. 6 lit. e din contract, ca după absolvirea Academiei Naționale de Informații să îndeplinească serviciul timp de minim 10 ani în funcțiile, profilele și unitățile Serviciului Român de Informații, "în raport de nevoile instituției".
Conform art. 6 lit. f din contract, reclamantul se obliga să restituie cheltuielile de întreținere efectuate pe timpul cât a fost școlarizat în cazul trecerii în rezervă la cerere sau prin demisie înainte de expirarea termenului de 10 ani de la absolvirea Academiei Naționale de Informații.
La data de 27.08.2007, domnul a fost trecut în rezervă, ca urmare a demisiei domniei sale.
Prin decizia de imputare nr. -/8.10.2007 (atașată în copie la filele 10-11 din dosarul nr- al Judecătoriei Timișoara ), emisă de comandantul 0667 T, i s-a imputat reclamantului suma de 7926,26 RON, ca urmare a nerespectării contractului încheiat cu Serviciul Român de Informații, cu privire la desfășurarea activității pe o perioadă de minim 10 ani in unitățile Serviciului Român de Informații după absolvirea cursurilor Academiei Naționale de Informații, prin trecerea în rezervă ca urmare a demisiei sale.
Domnul a contestat această decizie solicitând, prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, suspendarea executării silite și anularea titlului executoriu reprezentat de decizia de imputare nr. -/8.10.2007.
În cursul judecății, Judecătoria Timișoaraa dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea deciziei de imputare și declinarea soluționării acestei cereri la Tribunalul Timiș, care, la rândul său, reținând competența de primă instanță a Curții de Apel Timișoara, l-a înaintat prin încheiere acestei instanțe.
Având în vedere că autoritățile pârâte au invocat mai multe excepții, instanța le va examina anterior soluționării fondului, conform art. 137 Cod de Procedură Civilă.
1. Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice T, a Ministerului Economiei și Finanțelor, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a Direcției Generale a Finanțelor Publice, instanța constată că în prezenta cauză domnul a solicitat anularea deciziei de imputare nr. -/8.10.2007 emisă de comandantul 0667
Sub acest aspect, instanța reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în cererea reclamantului de anulare a unui act administrativ emis de pârâtul Serviciul Român de Informații.
În acest context, instanța reține că prezentul litigiu nu are ca obiect raporturi juridice în care sunt părți Administrația Finanțelor Publice T, Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Ministerul Economiei și Finanțelor sau Agenția Națională de Administrare Fiscală, astfel încât instanța apreciază că aceste instituții nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice T, a Ministerului Economiei și Finanțelor, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a Direcției Generale a Finanțelor Publice T și va respinge, cu această motivare - respectiv ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă - acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice
2. Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta Serviciul Român de Informații - Unitatea Militară 0667prin întâmpinarea atașată la filele 22-30 din dosarul nr- al Judecătoriei Timișoara, instanța constată că Serviciul Român de Informații a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 30 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, dispoziții conform cărora "persoana care consideră că imputarea sau reținerea a fost făcută fără temei sau cu încălcarea legii, precum și cea care, după ce a semnat un angajament de plată, constată că în realitate nu datorează, parțial sau total, suma pretinsă de unitate poate face contestație, în cel mult 30 de zile de la data comunicării sub semnătură a deciziei de imputare sau de la data semnării angajamentului de plată".
2.1 Cu privire la aplicabilitatea în cauză a Ordonanței Guvernului nr. 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, instanța reține că aplicabilitatea în cauză a acestui act normativ este determinată de dispozițiile art. 2 din acest act normativ, text potrivit căruia "răspunderea materială este angajată, în condițiile prezentei ordonanțe,pentru pagubeleîn legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale,provocate de militaridin vina acestora și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu în cadrulMinisterului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne,Serviciului Român de Informații, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Or, este necontestat în cauză că domnul nu a respectat termenul de 10 ani în care se obliga să lucreze în cadrul Serviciului Român de Informații după absolvirea Academiei Naționale de Informații.
Este, de asemenea, necontestată obligația asumată de reclamant prin contractul de școlarizare ca, în cazul nerespectării acestui termen, să restituie cheltuielile de întreținere efectuate pe timpul cât a fost școlarizat.
Calitatea reclamantului de militar este, de asemenea necontestată, față de dispozițiile art. 27 alin. 1 și 3 din Legea nr. 14/1992, privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, potrivit cărora "personalul Serviciului Român de Informații se compune din cadre militare permanente și salariați civili, care îndeplinesc atribuții operative și administrative", iar "cadrele militare ale Serviciului Român de Informații au toate drepturile și obligațiile prevăzute, pentru militarii armatei române, de reglementările legale, statutele și regulamentele militare".
Cadrelor militare nu le sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii, aspect care rezultă implicit din dispozițiile art. 27 alin. 4 din Legea nr. 14/1992, conform cărora " salariații civili sînt supuși dispozițiilor Codului muncii și celorlalte prevederi legale și regulamentare ale Serviciului Român de Informații". Așadar, numai salariaților civili din cadrul Serviciului Român de Informații le sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii.
În privința răspunderii materiale a militarilor, art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 stipulează că "prevederile prezentei ordonanțe se aplică și militarilor aflați în misiune în afara granițelor țării, precum și salariaților civili din structura instituțiilor publice prevăzute la art. 2 ".
Date fiind aceste dispoziții legale, instanța apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, iar nu dispozițiile dreptului comun, fiind în discuție o pagubă pricinuită de reclamant în calitate de militar, în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în cadrul Serviciului Român de Informații, prin neîndeplinirea obligației de activa în cadrul Serviciului Român de Informații timp de minim 10 ani de la absolvirea Academiei Naționale de Informații.
2.2 Cu privire la dispozițiile privind contestarea deciziei de imputare emisă de Serviciul Român de Informații
Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 a reglementat căile de atac care pot fi formulate împotriva deciziilor de imputare prin dispozițiile art. 30, 31 și 43 din acest act normativ.
Art. 30 din Ordonanța de Guvern nr. 121/1998 are următorul conținut:
(1) "Persoana care consideră că imputarea sau reținerea a fost făcută fără temei sau cu încălcarea legii, precum și cea care, după ce a semnat un angajament de plată, constată că în realitate nu datorează, parțial sau total, suma pretinsă de unitate poate face contestație, în cel mult 30 de zile de la data comunicării sub semnătură a deciziei de imputare sau de la data semnării angajamentului de plată.
(2) Contestațiile se depun la unitatea care are în evidență debitul și se soluționează de comandantul sau șeful care a emis decizia de imputare sau a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă privind paguba pentru care s-a semnat angajamentul de plată.
(3) Verificarea temeiniciei contestației poate fi făcută de persoana prevăzută la alin. (2) sau de o comisie de soluționare a contestației, numită de aceasta, nefiind obligatoriu ca membrii comisiei să fi participat la efectuarea cercetării administrative.
(4) Hotărârea asupra contestației se pronunță în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării acesteia și se comunică în scris, în termen de cel mult 15 zile de la pronunțare, unității care are în evidență debitul, precum și celui în cauză".
Art. 31 din Ordonanța de Guvern nr. 121/1998 are următorul conținut:
(1) "Împotriva hotărârii pronunțate asupra contestației cel nemulțumit poate face plângere în cel mult 15 zile de la data comunicării hotărârii.
(2) Plângerea se depune la unitatea care are în evidență debitul, iar aceasta este obligată să o înainteze comisiei de jurisdicție a imputațiilor în cel mult 5 zile de la înregistrare.
(3) Comisia de jurisdicție a imputațiilor soluționează plângerea în cel mult 60 de zile de la data înregistrării acesteia la comisie.
(4) Hotărârea comisiei de jurisdicție a imputațiilor se consideră definitivă și se comunică unității care are în evidență debitul, precum și celor în cauză, în cel mult 15 zile de la pronunțare".
Conform art. 43 din Ordonanța de Guvern nr. 121/1998, "în situația în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condițiile prezentei ordonanțe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanței judecătorești competente, potrivit legii".
Din dispozițiile legale citate rezultă că reclamantul - în măsura în care considera că imputarea sau reținerea a fost făcută fără temei sau cu încălcarea legii - avea posibilitatea de a face contestație, în 30 de zile de la data comunicării, la comandantul sau șeful care a emis decizia de imputare sau a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă privind paguba pentru care s-a semnat angajamentul de plată, conform art. 30 din Ordonanța de Guvern nr. 121/1998.
De asemenea, în măsura în care era nemulțumit de modul de soluționare a contestației, domnul putea face plângere împotriva hotărârii pronunțate asupra contestației cel nemulțumit, plângere ce urma a fi soluționată de către Comisia de jurisdicție a imputațiilor, conform art. 31 din Ordonanța de Guvern nr. 121/1998.
În cele din urmă, în măsura în care era nemulțumit de modul de soluționare a plângerii de către Comisia de jurisdicție a imputațiilor, domnul putea uza de dispozițiile art. 43 din același act normativ, respectiv se putea adresa instanței judecătorești competente, adică instanței de contencios administrativ competentă în funcție de emitentul actului atacat.
2.3 Cu privire la consecința nerespectării dispozițiilor legale referitoare la obligativitatea procedurii administrative prealabile:
Cu privire la dispozițiile legale incidente în această privință, Curtea reține că, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Totodată, conform art. 109 alin. 2 Cod de Procedură Civilă,"în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".
În speță, este necontestat că domnul a sesizat direct Judecătoria Timișoara, solicitând anularea deciziei de imputare în cadrul contestației la executare înregistrată la Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Or, în condițiile în care domnul nu a uzat de căile administrative de atac prevăzute de Ordonanța de Guvern nr. 121/1998, art. 109 alin. 2 Cod de Procedură Civilă impune respingerea acțiunii în justiție ca inadmisibilă, statuând că sesizarea instanței competente se poate face"numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege".
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța apreciază că este întemeiată excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta Serviciul Român de Informații - Unitatea Militară 0667.
Reținând temeinicia acestei excepții, pe care o va admite, instanța va respinge - ca inadmisibilă - acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Serviciul Român de Informații - Unitatea Militară 0667.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice T, a Ministerului Economiei și Finanțelor, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a Direcției Generale a Finanțelor Publice
Respinge acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta Serviciul Român de Informații - Unitatea Militară 0667.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în municipiul T,-,. 23, județ T, în contradictoriu cu Serviciul Român de Informații - Unitatea Militară 0667, reprezentată de Unitatea Militară 0198 - Serviciul juridic, cu sediul în mun. B,-, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 24.02.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Se comunică:
- reclamantului -, domiciliat în municipiul T,-,. 23, județ T;
- pârâtei - Administrației Finanțelor Publice T, Cl. nr. 2.
- pârâtului - Ministerului Economiei și Finanțelor B,-, sector 5;
- pârâtei - Agenției Naționale de Administrare Fiscală B,-, sector 5;
- pârâtei - Direcției Generale a Finanțelor Publice T - T, bv. 2. nr. 17
- pârâtului - Serviciul Român de Informații - Unitatea Militară 0667 reprezentată de Unitatea Militară 0198 - Serviciul juridic, cu sediul în mun. B,-, sector 1
Red./ 16.03.2009
Tehnored../ 23.03.2009/ 4 ex.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan
