Contestație la executare. Decizia 870/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 870/R-CONT
Ședința publică din 02 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
- -, judecător
-, judecător
-, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimatele DIRECȚIA REGIONALĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, cu sediul în C,-, județul D, în nume propriu, precum și în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței nr.912 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrati fiscal, în dosarul nr-, ntimați fiind contestatorul, domiciliat în Rm.V, str.-.-, nr.2, -.1,.A,.42, județul V și intimații CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Rm.V, Calea lui, nr.157- 159, județul V și DIRECȚIA REGIONALĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C- BIROUL VAMAL RM., cu sediul în Rm.V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul- contestator, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse, prin serviciul registratură, întâmpinare și înscrisuri, din partea intimatului- contestator.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimatul- contestator, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, pentru motivele menționate în întâmpinarea depusă la dosar și susținută oral în ședința publică.
Cu privire la excepțiile invocate prin motivele de recurs, arată că acestea sunt neîntemeiate deoarece a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile iar contestația formulată nu este tardivă.
La întrebarea instanței, intimatul- contestator susține că semnătura de pe confirmarea de primire de la fila 13 nu-i aparține.
CURTEA:
Constată că, prin sentința nr.912 din 23 iunie 2009 Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de în contradictoriu cu Direcția Regională Accize și Operațiuni Vamale C - Biroul Vamal Rm.V, Casa Județeană de Pensii V, Direcția Regională Accize și Operațiuni Vamale C și Autoritatea Națională a Vămilor, și a fost anulat actul constatator nr.32 din 03.02.2003 emis de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală C - Biroul Vamal Rm.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că la 10.04.2009, a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Regională Accize și Operațiuni Vamale C - Biroul Vamal Rm.V, Casa Județeană de Pensii V, Direcția Regională Accize și Operațiuni Vamale C și Autoritatea Națională a Vămilor, să fie anulat actul constatator nr.32/03.02.2003 emis de Direcția Generală a Vămilor, sub motiv că greșit emitentul i-a stabilit obligația de plată suplimentară a sumei de 704,41 lei, cu titlu de taxe vamale, accize și TVA, deoarece acesta a contestat decizia nr.220 din 20.03.2002 emisă de și în urma respingerii cererii reclamantul a achitat suma datorată cu chitanța nr.- din 24.04.2002; că nu i-a fost comunicat actul constatator nr.32 din 03.02.2003, iar la 14 august 2008, sesizând că i-a fost diminuată pensia, a aflat că aceasta se datora imputației dispusă de pârâte, motiv pentru care a contestat actul constatator nr.32/2003 la 29.08.2008 la Direcția Generală a Vămilor (), înregistrată sub nr.9881 din 13.10.2008, însă i-a fost respinsă contestația.
Tribunalul a mai constatat că Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale C () a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, sub motiv că aceasta este inadmisibilă ca urmare a neefectuării procedurii prealabile prevăzută de art.209 alin.1 lit.a din OG nr.92/2003, art.109 alin.2 Cod pr.civilă și art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, precum și pe motiv că cererea este tardiv introdusă, încălcând termenul prevăzut de art.4 din OUG nr.13/2001 și art.207 alin.1 din OG nr.92/2003, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Analizând excepțiile,tribunalula constatat că acestea sunt nefondate deoarece reclamantul a luat cunoștință de actul constatator nr.32/03.02.2003 la 29.08.2008, și de la acest moment a formulat contestație la. și la Biroul Vamal Rm.
Pe fond,tribunalula constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată întrucât acesta a depus la dosar acte ce dovedesc originea europeană a autoturismului achiziționat.
La 22 iulie 2009, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor a depus recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
1. Greșit instanța de fond a respins excepția tardivității contestației. Se susține că eronat instanța de fond a apreciat că actul constatator nr.32/03.02.2003 nu a fost comunicat reclamantului și că recomandata AR nr.472/6.02.2004 privește răspunsul la o altă corespondență și că prin ea nu s-ar fi comunicat decizia arătată. În realitate, așa cum a fost arătat, susțin recurentele, actul constatator nr.32/03.02.2003 a fost comunicat contestatorului cu adresa nr.931/3.02.2003, prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 06.02.2003; și că procesul verbal de calcul al penalităților nr.2/3.02.2003 a fost comunicat, fiind confirmată primirea nr.340 din 5.02.2003.
Cum a formulat contestație la executare la 26.11.2008 și nu la data luării la cunoștință, respectiv 6.03.2002, susțin recurentele, se constată că acesta nu a respectat termenul legal de depunere a contestației.
2. Greșit instanța de fond a respins excepția lipsei procedurii prealabile a contestației formulate de împotriva actului constatator nr.32/21.01.2003.
Se arată că din eroare instanța de fond a considerat că o contestație formulată împotriva unui act de executare silită reprezintă contestație administrativă împotriva unui act administrativ fiscal.
3. Greșit prima instanță a admis pe fond cererea reclamantului.
Se susține că, din eroare, instanța de fond a apreciat că a fost făcută dovada originii europene a autoturismului în litigiu. În realitate, singurul document transmis de vama germană, referitor la originea autoturismului, este certificatul EUR 1 nr.L-, în baza căruia contestatorul a beneficiat de preferințe tarifare și adresa nr.1576 din 24.01.2003 emisă de Direcția Generală a Vămilor - Direcția Regională Vamală Interjudețeană C în cuprinsul căreia se menționează: "Certificatul EUR 1 nr.L-, Administrația Vamală Germană ne informează că a fost eliberat incorect. menționat în caseta 1 nu a solicitat un astfel de certificat".
Recursul este fondat.
Sunt fondate criticile recurentelor, încadrate corect de acestea în motivul prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
1. Este fondată prima critică.
Împrejurările litigiului.
La 27.12.2001, reclamantul a achiziționat din Germania autoturismul Opel Astra EURO 2, introdus în țară prin Vama Nădlac cu declarația vamală nr.29544, pentru care a plătit taxele vamale primind liber de vamă.
Ulterior, prin actul constatator nr.36/31.01.2002, și notificării de plată nr.1704/13.02.2002, a fost stabilită o plată suplimentară pe care, în urma respingerii contestației administrative, hotărâtă prin decizia nr.220/20.03.2002 (16-20), a achitat-o, plătind suma de 7.044.057 lei, chitanță nr.- din 24.04.2002 (14 și 22 - dosar Judecătoria Rm.V).
Prin actul constatator nr.32/3.02.2003 emis de V, au fost recalculate taxe vamale și accesoriile acestora în cuantum de 2.818 lei, majorări de întârziere 161 lei și penalități în sumă de 169 lei, ca urmare a faptului că vama germană a comunicat faptul că despre autoturismul Opel Astra seria șasiu -N- nu poate confirma faptul că este de origine europeană deoarece persoana menționată ca exportator în certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 nr.L- nu a solicitat acest certificat ( 57-62).
Actul constatator nr.32/2003, procesul verbal de calcul al penalităților de întârziere nr.2/3.02.2003 și act dobânzi întârziere au fost înaintate împreună cu înștiințarea de plată nr.85/27.05.2003 (43-51 dosar Judecătoria Rm.V), cu scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 2.06.2003, la domiciliul declarat de reclamant (13 dosar curte).
a emis somația nr.152/6.02.2004 la care a anexat procesul- verbal de calcul al sumelor pe care le-a înaintat reclamantului, corespondența fiind primită la 7.02.2004 ( 11 și 53 dosar Tribunalul Vâlcea ).
Ulterior, la 31.05.2006 a emis somația nr.486/31.05.2006 (40), la care a anexat decizia nr.277/30.04.2006 (41), pe care le-a înaintat cu scrisoarea recomandată cu confirmarea de primire, corespondența fiind primită la 2.06.2006 ( 42).
În fine, în anul 2008 a emis somații pe care le-a comunicat contestatorului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau comunicându-le prin procedura de publicare (25-26, 37-39 dosar Judecătoria Rm.V, 12 și 54 dosar Tribunalul Vâlcea ).
În drept, potrivit dispozițiilor art.4 din OUG nr.13/2001 (1)Contestația se depune, sub sancțiunea decăderii, în termen de 15 zile de la comunicarea actului atacat, la organul emitent al acestuia; (2) Contestațiile trimise prin poștă se socotesc formulate în termen, dacă au fost predate cu scrisoare recomandată la oficiul poștal înainte de împlinirea acestuia.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.207 alin.1 din Codul d e procedură fiscală,contestația împotriva actelor de impunere fiscală se depune în termen de 30 zile de la data comunicării actului sub sancțiunea decăderii.
Judecata.Curtea constată că reclamantului i-a fost comunicat în mai multe rânduri actul constatator nr.32 din 03.02.2003. Astfel, o primă comunicare a avut loc la 06.02.2003. Comunicare a avut loc prin recomandată cu confirmare de primire. privind confirmarea de primire adresată pe numele reclamantului și la adresa acestuia -.- nr.2, -1,.A,.42. Pe această recipisă există semnătura destinatarului (13 dosar curte).
De asemenea, aceeași comunicare a fost făcută și la 7.02.2004, adresată reclamantului la aceeași adresă și semnată de destinatar. de pe cele două recipise sunt asemănătoare (53 dosar tribunal).
O altă comunicare a avut loc la 2.06.2006, recipisa de primire având aceleași date și fiind semnată de destinatar (fila 42 dosar judecătorie).
În fine, o ultimă comunicare a avut loc la 8.02. 2008 (12) și, de asemenea, a avut loc și publicarea creanței pe site-ul administrației fiscale (37-38 dosar judecătorie).
Având în vedere că la datele arătate reclamantul a primit actul de constatare nr.32/2003, curtea constată că depunerea contestației la 13.10.2008 este tardivă față de termenele prevăzute de art.4 din OUG nr.13/2001 și ulterior, față de art.207 din Codul d e procedură fiscală.
De asemenea, curtea constată că greșit instanța de fond nu a luat în discuție decât apărările formulate de pârâte cu privire la comunicarea actului de constatare din data de 7.02.2004, omițând să verifice și apărările privind comunicarea actului arătat la celelalte date arătate mai sus. În plus, curtea constată că greșit instanța de fond a considerat că la 7.02.2004 i-a fost comunicat contestatorului răspunsul dat de C la cererea reclamantului cu privire la încadrarea într-o clasă tarifară a autoturismului marca Opel.
În realitate, curtea constată că reclamantul însuși este în eroare, afirmând că la 7.02.2004 ar fi primit răspunsul la o altă întrebare, respectiv cea arătată mai sus. Curtea constată că este imposibil ca reclamantul să fi primit adresa nr.3231 din 9.02.2004 cu privire la încadrarea în clasa tarifară a autoturismului, adresă invocată de reclamant în apărare, întrucât el nu putea să primească la 7.02.2004 o adresă emisă la 9.02.2004.
În concluzie, pentru toate aceste motive, curtea constată că recursul este fondat, contestația reclamantului fiind tardiv formulată.
În consecință, se va admite recursul, se va modifica în tot sentința în sensul că se va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-intimată DIRECȚIA REGIONALĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, cu sediul în C,-, județul D, în nume propriu, precum și în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței nr.912 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrati fiscal, în dosarul nr-, ntimați fiind contestatorul, domiciliat în Rm.V, str.-.-, nr.2, -.1,.A,.42, județul V și intimații CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Rm.V, Calea lui, nr.157- 159, județul V și DIRECȚIA REGIONALĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C- BIROUL VAMAL RM., cu sediul în Rm.V,-, județul
Modifică în tot sentința în sensul că respinge cererea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.DV/06.10.2009
EM/8 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Polixenia
