Contract administrativ. Decizia 249/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA NR.249

Ședința publică din data de 16 februarie 2009

PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana

JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru

- -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții și, domiciliați în S,-, Județ P, împotriva sentinței nr. 514 din data de 18.11.2008 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații pârâți ORAȘUL S PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL cu sediul în S,-, Județ P, SC RO SRL cu sediul în S,--3, Județ

Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 12 lei, potrivit chitanțelor nr.- și - și timbru judiciar de 1 leu, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-reclamant personal, avocat reprezentând intimata-pârâtă SC Ro SRL, lipsă fiind recurenta-reclamantă - și intimații - pârâți Orașul S prin Primar și Consiliul Local.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este timbrat și motivat, după care:

Având cuvântul recurentul, arată că a depus la dosar la 13.02.2009, un set de înscrisuri, însă nu sunt înscrisuri noi, după care alte cereri nu mai are de formulat.

Având cuvântul avocat pentru intimata-pârâtă SC Ro SRL S, depune la dosar factura nr.116/13.02.2009 și chitanța nr. 113/13.02.2009 privind plata onorariului de avocat și concluzii scrise, după care alte cereri nu mai are de formulat.

Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Având cuvântul recurentul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, precizând că a solicitat anularea HCL S nr. 110/2005, cu privire la terenul în suprafață de 488 mp pe care îl stăpânește de 55 de ani și a achitat impozite. Solicită să se constate nelegalitatea și nulitatea absolută a licitației publice din 19.10.2005 cu privire la acest teren.

Nu mai solicită daune cominatorii și nici cheltuieli de judecată.

Având cuvântul avocat pentru intimata-pârâtă SC Ro SRL S, în temeiul art. 312 alin.1 ipoteza a II-a pr. civ. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise depuse la dosar, precizând în esență că cererea de recurs nu cuprinde elementele prevăzute de art. 3021lit. c pr.civ. respectiv nu se indică motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs. Mai mult în cauză nu sunt incidente nici unul din motivele prevăzute de art. 304 pr. civ. Criticile formulate de recurenți pot constitui cel mult critici de netemeinicie, dar nu și de legalitate.

Menționează că în cauză există 2 suprafețe de teren, o suprafață în- și cea de a doua suprafață în-

Cu privire la anularea contractelor de concesionare, întrucât se află în a doua etapă procesuală, există autoritate de lucru judecat.

Solicită respingerea recursului și în temeiul art. 274 alin.1 pr.civ. obligarea recurenților în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei.

CURTEA

Deliberând supra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr-, reclamanții și - au chemat în judecată Orașul S - prin primar, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să încheie cu aceștia contract de vânzare-cumpărare pentru terenul aferent imobilului proprietatea reclamanților din S, - - nr.5, în suprafață de 498 mp, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 1.000 lei pe zi de întârziere. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului construcție situat la adresa sus-indicată, pe care l-au dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC SA la data de 21.07.1998, în temeiul Legii nr.112/1995.

Au susținut reclamanții că la data de 20.09.1999 au încheiat cu Consiliul Local S contractul de închiriere pentru terenul aferent locuinței cumpărate, contract care, în anul 2005, a fost prelungit și modificat, în sensul că suprafața terenului închiriat a fost diminuată la 288 mp, în loc de 498 mp, cât era suprafața inițială. De asemenea, s-a arătat că familia lor a amenajat și îngrădit întregul teren aferent imobilului, în suprafață de 998 mp încă din anul 1952 și au investit sume mari de bani pentru amenajarea peisagistică a acestei curți.

În anul 2005 Consiliul Local Sah otărât înstrăinarea terenurilor aferente spațiilor locative dobândite în baza Legii nr.112/1995, deținute prin contracte de închiriere de actualii proprietari ai locuințelor, iar reclamanții și-au exprimat opțiunea în sensul cumpărării acestui teren încă din anul 2000, însă cererea lor nu a fost soluționată în mod favorabil.

La data de 19.10.2005 Consiliul Local Sao rganizat o licitație publică pentru concesionarea acestui teren, câștigată de SC Ro SRL, care a încheiat un contract de concesiune cu Primăria S, prin care reclamanții au apreciat că le sunt vătămate drepturile lor, respectiv dreptul de folosință a terenului închiriat, cât și dreptul de a cumpăra acest teren.

Reclamanții au mai susținut că, deși li s-a adus la cunoștință de Primăria S că s-a aprobat înstrăinarea unei suprafețe de 272 mp teren indiviz din 579 mp, aceștia apreciază că suprafața aprobată a le fi înstrăinată nu este suprafața reală aferentă locuinței ai căror proprietari sunt, cererea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art.1073 Cod civil, și ale HCL S 17/2005.

Pârâtul Orașul Saf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nelegală și netemeinică, arătând că, potrivit HCL nr.17/2005, apreciază că în prezenta cauză are calitate procesuală pasivă și Consiliul Local S, ca entitate administrativă învestită cu înstrăinarea terenurilor închiriate, aferente unităților locative dobândite de chiriași în baza Legii nr.112/1995, Legii nr.10/2001, nr.4/1974 și 85/1992, totodată, s-a susținut că vânzarea unui imobil care intră sub incidența acestei legi nu reprezintă o obligație impusă unității deținătoare, ci doar o posibilitate, asupra căreia nu poate hotărî decât aceasta, în funcție de interesul public local; de altfel, Comisia constituită în temeiul HCL nr.17/2005 a aprobat cererea de cumpărare formulată de reclamanți, cât și de celălalt chiriaș, ce locuiește la aceeași adresă, pentru suprafața de teren de 272 mp teren indiviz din 579 mp, diferența de teren fiind aprobată spre înstrăinare celuilalt chiriaș.

La primul termen de judecată, reclamanții și-au precizat și completat cererea de chemare în judecată, solicitând:anularea tuturor actelor de dispoziție și a hotărârilor Consiliului Local S emise în perioada ianuarie 2005- decembrie 2007 cu privire la terenul în suprafață de 488 mp; constatarea nelegalității și nulității absolute a licitație publice având ca obiect terenul sus-indicat; anularea contractului de concesiune nr.18564/08.11.2005 încheiat între Primăria S și SC Ro SRL; recunoașterea dreptului de preemțiune la cumpărarea terenului; constatarea acceptării de către Primăria Sao fertei reclamanților de cumpărare a terenului din data de 07.07.2005; constatarea nesoluționării în termenul legal a cererilor depuse de reclamanți; obligarea pârâtului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a terenului de 488 mp și obligarea pârâților la plata de daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligației de înstrăinare a terenului.

La termenul de judecată din data de 22.01.2008 reclamanții au invocat excepția necompetenței materiale a instanței Judecătoria Sinaia.

Prin sentința civila nr.74/22.01.2008 a Judecătoriei Sinaias -a admis excepția invocată de reclamanți și s-a declinat competenta materială de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Prahova - Secția Contencios Administrativ, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr-.

La termenul de judecata din data de 4.03.2008 reclamanții și-au precizat completarea cererii de chemare in judecată, arătând că, în fapt, solicită anularea HCL S nr.110/29.08 prin care s-a schimbat destinația terenului pe care îl aveau in posesie, fără a fi înștiințați în prealabil, aprobându-se totodată concesionarea prin licitație publică a acestui teren.

La punctul doi al cererii completatoare, reclamanții au arătat că au solicitat anularea licitației publice din data de 19.10.2005, prin care terenul în cauză a fost adjudecat către SC -RO SRL S, licitație confirmată de Primăria

La punctul trei din cererea completatoare, reclamanții au precizat că au solicitat anularea contractului de concesiune nr.18654/8.11.2005 încheiat între Primăria S și SC RO SRL

În ceea ce privește nesoluționarea în termen legal a cererilor depuse la Primăria S, reclamanții și-au precizat acțiunea cu referire la cererea nr.21512/16.10.2007, solicitând, totodată, introducerea în cauză a SC RO SRL S, în calitate de adjudecatar, iar, la 4.03.2008, potrivit cererii reclamanților, instanța a dispus introducerea în cauză in calitate de pârâți a Consiliului Local S și SC RO SRL.

Pârâții Orașul S prin Primar și Consiliul Local S au formulat întâmpinare, pe calea căreia au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că reclamanții au deținut în folosință un teren în suprafață de 488 mp. Prin HCL 17/2005, s-a aprobat vânzarea terenurilor cu destinația de C către proprietarii de unități locative cumpărate de chiriași, însă, nu exista obligația, ci numai posibilitatea unităților deținătoare, de a scoate din patrimoniul lor imobilele amintite.

Totodată, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pentru capătul de cerere privind anularea hotărârii Consiliului Local, iar in subsidiar, respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.

Cu privire la capătul de cerere privind nulitatea absoluta a licitației, pârâții au arătat că cererea intră în sfera autorității de lucru judecat față de soluția pronunțată în dosar nr-.

Față de capătul de cerere privind anularea contractului de concesiune nr.18564/2005, pârâții au arătat că Orașul S nu are calitate procesuala pasivă, iar reclamanții nu au calitate procesuala activă.

Referitor la capătul de cerere privind recunoașterea dreptului de preemțiune la cumpărarea terenului, pârâții au solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil, față de disp.art.8 alin.1 din Legea 554/2004.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la constatarea acceptării de către primărie a ofertei de cumpărare a suprafeței de 488 mp, pârâții au solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, față de temeiul de drept invocat, iar in subsidiar, ca neîntemeiată.

Cu privire la cererea privind obligarea la plata de daune cominatorii, pârâții au arătat că aceasta este neîntemeiată față de disp.art.8 alin.1 din Legea 554/2004.

La termenul de judecată din data de 6.05.2008, reclamanții și-au precizat din nou acțiunea, arătând că au solicitat anularea contractului de concesiune nr.18654/8.11.2005 încheiat între Primăria S și SC RO SRL, întrucât terenul ce face obiectul contractului a fost adjudecat prin licitația publică din data de 19.10.2005, cu toate ca la acea dată la Judecătoria Sinaia se afla pe rol o alta cauză având ca obiect soluționarea litigiului cu privire la terenul mai sus menționat.

La termenul de judecată din data de 22.10.2008, tribunalul a constatat că a fost investit, după precizarea și completarea acțiunii principale, cu soluționarea următoarelor capete de cerere: anularea HCL 110/2005 cu privire la terenul in suprafață de 488 mp; constatarea nelegalității și nulității absolute a licitației publice din data de 19.10.2005; anularea contractului de concesiune nr.18564/8.11.2005 încheiat între Primăria S si SC RO SRL; recunoașterea dreptului de preemțiune la cumpărarea terenului; constatarea acceptării de către Primăria Sao fertei reclamanților de cumpărare a terenului pentru 488 mp, din data de 7.07.2005; nesoluționarea in termen a cererii reclamanților înregistrată sub nr.25512/16.10.2007 și obligarea paratului la încheierea contractului de vânzare - cumpărare pentru terenul de 488 mp, totodată, luându-se că reclamanții au renunțat la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii.

La același termen de judecată, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în ce privește anularea HCL 110/2005; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului S față de anularea HCL 110/2005; a respins excepția autorității de lucru judecat în ce privește nulitatea absolută a licitației din data de 19.10.2005; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului S, privind anularea contractului de concesiune; a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților privind anularea contractului de concesiune; a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru capătul de cerere privind recunoașterea dreptului de preemțiune la cumpărarea terenului; a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru capătul de cerere privind constatarea acceptării de către Primăria Sao fertei reclamanților de cumpărare a terenului pentru 488 mp din data de 7.07.2005; a respins excepția inadmisibilității acțiunii față de capătul de cerere privind nesoluționarea în termen a cererilor reclamanților cu nr.25512/16.10.2007; a respins excepția autorității de lucru judecat privind obligarea pârâtului la încheierea contractului de vânzare - cumpărare pentru terenul de 488 mp și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC RO SRL, cu motivarea de la acea dată.

Prin sentința nr. 514 din data de 18.11.2008, Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei procedurii prealabile privind anularea HCL S nr.110/2005 și a respins, ca inadmisibilă, cererea privind anularea HCL 110/2005, formulată de reclamanții și -.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Prahovaa reținut că nu a fost efectuată procedura prealabilă prevăzută în mod obligatoriu de art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel că a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere.

Prin aceeași sentință, prima instanță a luat act de renunțarea reclamantului privind daunele cominatorii și a respins ca neîntemeiată, cererea reclamantei - privind același obiect. Pe de altă parte, s-a respins ca neîntemeiată, cererea reclamanților privind constatarea nelegalității și nulității absolute a licitației publice, constatarea acceptării de către Primăria Sao fertei reclamanților și nesoluționarea în termen a cererii privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Cu privire la aceste dispoziții, instanța de fond a reținut faptul că nu s-a identificat nici un motiv de nulitate a licitației, iar vânzarea terenului în cauză nu reprezintă o obligație impusă unității deținătoare, ci doar o posibilitate asupra căreia aceasta hotărăște în funcție de interesul public local.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat recurs, recurenții și -, cerere înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.

În motivarea acestuia, s-a solicitat casarea sentinței, întrucât, în mod abuziv, intimata a redus suprafața de teren închiriată de la 488 mp la 288 mp, iar în baza HCL nr.110/2005, a fost schimbată destinația terenului pentru construirea unei pensiuni agr turistice; nelegalitatea acestor operațiuni constă și în aceea că, prin licitația respectivă, s-a concesionat acest teren, cu toate că, recurenții făcuseră o cerere de cumpărare a lui și achitaseră un avans de 500 Euro.

Mai mult decât atât, susțin recurenții, concesionarea s-a făcut către SC Ro SRL S, al cărei administrator este consilier local și membru al Comisei de evaluare, astfel că atribuirea către această societate a terenului în cauză este legală.

Un alt motiv de recurs susținut de către titularii cererii este acela că prin sentința civilă nr. 514 a Tribunalului Prahova, le-au fost încălcate drepturile la judecarea în mod echitabil a cauzei, prin neluarea în considerare a probelor depuse la dosar, care dovedeau caracterul ilegal al licitației, cât și dreptul de proprietate, prin neluarea în considerare a faptul că, inițial, li s-a aprobat cumpărarea terenului de 488 mp pentru care au achitat avans.

Deși legal citată, intimatele nu au formulat întâmpinare și nu și-au desemnat reprezentant care să le susțină eventualele apărări, cu excepția intimatei SC Ro SRL, care, la termenul la care s-a intrat în dezbaterea recursului, și-a desemnat apărător în instanță, care a solicitat respingerea, ca nefondat, a acestuia.

Examinând recursul de față, prin prima criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a textelor de lege incidente în cauză, Curtea reține următoarele:

Recurenții-reclamanți au deținut în folosință, în baza unui contract de închiriere, un teren de 488 mp, situat în S,-; prin hotărârea nr. 17/2005 a Consiliului Local S s-a aprobat vânzarea acestor terenuri către proprietarii de unități locative cumpărate de chiriași, în baza legilor în vigoare. Deși sus-numiții și-au manifestat intenția de a cumpăra terenul în cauză, între aceștia și intimate nu s-a întrunit un acord de voință cu privire la întreaga suprafață, ci numai cu privire la o parte a acesteia de 288 mp, care a fost vândută reclamanților, ca atare, nemulțumirea acestora este legată de faptul că intimatele nu au răspuns solicitării lor și demersurilor pe care le-au întreprins în scopul cumpărării și a restului din suprafața respectivă, care, ulterior, în urma unei licitații publice, a fost concesionat unei societăți comerciale.

Analizând primul motiv de recurs, Curtea reține caracterul nefondat al susținerilor recurenților, atâta vreme cât nu se aduce nici un argument logic al afirmațiilor privind nelegalitatea HCL 110/2005 și a licitației publice în urma căreia a fost concesionat terenul, simpla susținere a caracterului părtinitor al acestui demers, ca urmare a calității de consilier local și membru al Comisiei de evaluare a terenurilor, al administratorului societății, de altfel nedovedită, nefiind un motiv viabil sau pertinent în a aprecia caracterul de nulitate al celor două acte.

Pe de altă parte, așa cum a reținut,în mod corect, prima instanță, soluția sa nici nu vizează o apreciere pe fond a legalității licitației și a actului administrativ contestat, ci doar reține caracterul inadmisibil al acțiunii în anulare a acestor acte, ca urmare a neîndeplinirii de către recurenți, a procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, obligatorie în cazul oricărei acțiuni în contencios administrativ și a cărei neîndeplinire face inadmisibilă sesizarea în mod direct a instanței. Cât privește pretinsa nelegalitate a licitației publice în întregul său, prin care terenul a fost adjudecat intim atei SC Ro SRL S, recurenții nu au adus nici un argument și nu au produs nicio probă pentru a dovedi acest caracter nelegal.

În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, referitor la încălcarea dreptului sus-numiților la a beneficia de un proces echitabil în sensul disp. art. 6 din Convenție, Curtea nu poate reține această apreciere, atâta vreme cât echitatea procedurii, atât în accepțiunea reglementării ei constituționale, cât și a jurisprudenței CEDO, nu poate fi invocată în susținerea unor nemulțumiri legate de modul în care instanța a apreciat probele și a interpretat dispozițiile legale, atâta vreme cât, cei ce invocă inechitatea au beneficiat de valorificarea dreptului lor la a se adresa unei instanțe naționale, în mod liber, de dreptul de a fi reprezentat sau asistat în fața acestei instanțe, de dreptul la a administra probe, în condiții de contradictorialitate și celeritate a procesului. Nici invocarea încălcării dreptului de proprietate nu poate fi reținută de către C, atâta vreme cât recurenții-reclamanți nu au fost niciodată proprietari ai terenului în cauză, drept de care ar fi fost deposedați în mod abuziv, ci doar au folosit suprafața respectivă în baza unui contract de închiriere și au solicitat cumpărarea lui, iar consemnarea sumei cu titlu de avans, în accepțiunea art. 4 din HCL 17/2005, reprezintă o garanție și nu acceptarea ofertei de cumpărare, iar autoritățile publice locale pot dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unei autorități administrativ-teritoriale, rămânând la latitudinea acestora, așa cum a apreciat în mod corect instanța de fond, posibilitatea de a vinde sau nu respectivele bunuri.

În considerarea acestor argumente și neidentificând nici un alt motiv de nelegalitate al sentinței recurate, Curtea, în temeiul disp. art. 312 alin.1 pr.civilă va respinge recursul ca nefondat, iar în temeiul art. 274 pr.civilă, ca parte care a pierdut procesul, va obliga pe recurenți la plata către intimata SC Ro SRL Sac heltuielilor de judecată ce reprezintă onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții și, domiciliați în S,-, Județ P, împotriva sentinței nr. 514 din data de 18.11.2008 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații pârâți ORAȘUL S PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL cu sediul în S,-, Județ P, SC RO SRL cu sediul în S,--3, Județ

Obligă recurenții la plata către intimata SC RO SRL Sac heltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, ce reprezintă onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru

- - - - - -

Grefier,

. ART

Tehnored. MA

2 ex./3.03.2009

f- Tribunalul Prahova

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Președinte:Tudose Ana Roxana
Judecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contract administrativ. Decizia 249/2009. Curtea de Apel Ploiesti