Contract administrativ. Decizia 3445/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3445
Ședința publică de la 22 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL S PRIN PRIMAR împotriva sentinței numărul 109 din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurentul reclamant MUNICIPIUL S PRIN PRIMAR, lipsind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal, și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pentru a formula concluzii asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond, admiterea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 109 din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, s-a dmis în parte acțiunea formulată de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S - DIRECȚIA ADMINISTRARE DOMENIUL PUBLIC ȘI PRIVAT S, în contradictoriu cu pârâtul, și s-a constatat intervenită de drept rezilierea contractului de concesiune nr. 38/5.l0.2004 cu privire la concesionarea terenului in suprafața de l6,73 poziția nr. l0 din cadrul amplasamentului de l0 garaje, situat in mun. S str.- lângă sediul SC SA, identificat prin următoarele vecinătăți: N- acces în spatele blocului FA l7, S- sediul SC SA, E- punct de colectare deșeuri menajere, V-teren aparținând domeniului privat al mun.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la redevențe și a garanției, ca neîntemeiat.
Tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat contractul de concesiune nr. 38 din 5.l0.2004, prin care reclamanta i-a concesionat pârâtului suprafața de l6,73, poziția nr. l0, din cadrul amplasamentului de l0 garaje, situat in mun. S str. -, în vederea construirii unui garaj.
Potrivit art l5 din contractul de concesiune, pârâtul avea obligația să obțină autorizația de construire în termen de 3 luni de la data semnării contractului și să realizeze investiția în termen de 6 luni de la obținerea autorizației de construire, în caz contrar, conform clauzei contractuale prevăzute la art. 30 din contract. " contractul de concesiune se reziliază și concesiunea se retrage în situația în care concesionarul nu respectă obligațiile asumate prin contract, constatarea făcându-se de organele de control autorizate, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului ".
Conform clauzei contractuale prevăzută la art. 3l pct.2, părțile au convenit ca în situația în care concesionarul nu-și îndeplinește obligațiile la expirarea unei perioade de 30 zile calendaristice, de la notificare, posibilitatea concedentului să rezilieze de drept contractul de concesiune.
În contractele sinalagmatice, existența unei clauze accesorii de rezoluțiune sau reziliere, în caz de neexecutare a obligației uneia dintre părți, este prezumată.
Părțile pot stipula expres o clauză rezolutorie, înlocuind astfel acțiunea în reziliere judiciară cu reziliere convențională în baza unui pact comisoriu expres.
Clauzele contractuale exprese privind rezilierea contractului pentru neexecutare poartă denumirea de fapte comisorii și sunt derogatorii de la preved. art. l02l cod civil, în sensul că urmăresc să reducă sau să înlăture rolul instanței în pronunțarea desființării contractelor.
Prin clauza contractuală prevăzută la art. 3l alin.2 din contractul de concesiune, s-a stipulat un pact comisoriu de gradul III " rezilierea va opera deplin drept la expirarea unei perioade de 30 zile, calendaristice, de la notificare dacă concesionarul nu-și îndeplinește obligațiile in acest interval ".
S-a reținut că prin dispozițiile din contractul mai susmenționat părțile au prevăzut expres o clauză rezolutorie, înlocuind astfel acțiunea în reziliere judiciară cu reziliere convențională în baza unui pact comisoriu expres de gradul III și că reclamanta s-a conformat dispozițiilor privind condițiile declarării rezilierii, așa cum acestea au fost stabilite prin clauza menționată, în sensul că pârâtul nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract datorită faptului că nu a obținut autorizația de construire în termen de 3 luni de la data semnării contractului, și nici nu a realizat investiția în termen de 6 luni de la obținerea autorizației, neachitând de altfel nici redevența și garanția, fiind totodată notificat în acest sens, potrivit notificărilor din 26.09.2005, 2l.03.2006, l8.05.2006, confirmate de primire conform recipiselor depuse la filele ( 8 - l0 59l5/3ll/2008 ), tribunalul a constatat intervenită de drept rezilierea contractului de concesiune.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata redevenței și a garanției, prima instanță a respins-o, având în vedere că din analiza obligațiilor părților stipulate în contract ( art.l2, art.27) rezultă că nu există o clauză contractuală convenită de părți care să îndrituiască reclamanta să solicite aceste pretenții.
Conform clauzelor prev. la art 30 pct.l din contract, reclamanta nu avea altă posibilitate decât să constate rezilierea de drept a contractului, cu plata unor eventuale despăgubiri, ce nu au fost solicitate în cadrul acestui dosar.
De altfel, calcularea penalităților de întârziere în procent de 0,06 % începând cu data de 5.ll.2004, apare ca fiind nejustificată, în condițiile în care conform clauzei prevăzute la art.3l din contract, concedentul avea obligația să constate rezilierea de drept contractului la o perioadă de 30 de zile după notificarea pârâtului, cu privire la neîndeplinirea obligației de obținere a obligației de construire, obligație pe care și-a îndeplinit- cu întârziere.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Municipiul S, care a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta precizează că instanța de fond în mod eronat a reținut că nu există nicio clauză contractuală convenită între părți care să o îndreptățească să solicite pretenții, ci doar plata unor eventuale despăgubiri.
Se mai arată că tribunalul a omis să analizeze cap. III din contractul de concesiune, respectiv obligația pârâtului de a achita redevența și majorările aferente acesteia, precum și prevederile art. 20 din același contract conform căruia în termen de 90 de zile de la data semnării contractului de concesiune, concesionarul este obligat să depună, cu titlu de garanție, o sumă reprezentând 10% din suma obligației de plată către concedent.
Învederează recurenta că potrivit art. 31 din același contract, rezilierea contractului nu operează pentru viitor, iar obligația de plată scadentă anterior datei rezilierii contractului subzistă până la achitarea integrală a acesteia.
Intimatul nu a depus întâmpinare deși a fost citat cu această mențiune.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art. 304 indice 1 pr.civ. Curtea îl apreciază întemeiat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat plata redevenței în cuantum de 728,085 Euro (echivalent a 2695,04 lei) calculată la data de 24.03.2008, garanția în cuantum de 74,215 Euro (echivalentul a 276, 27 lei) și rezilierea contractului de concesiune.
Instanța de fond, în mod greșit a reținut că între părți nu există o clauză contractuală care să oblige concesionarul la plata redevenței întrucât art. 3,4 și 5 din contract prevăd prețul redevenței, modalitatea plății acesteia, termenele la care redevența se achită, dobânzile și penalitățile pentru neplata la termen a redevenței.
De asemenea, potrivit art. 20 din contractul de concesiune nr. 38/05.10.2004 încheiat între părți, în termen de 90 de zile de la data semnării contractului de concesiune, concesionarul este obligat să depună, cu titlu de garanție, o sumă reprezentând 10% din suma obligației de plată către concedent.
Aceste clauze contractuale asumate de părți prin semnarea contractului dau dreptul concedentului la plata unor pretenții pentru nerespectarea de către concesionar a obligațiilor din contract, chiar și-n situația stipulării unei clauze rezolutorii.
Instanța de fond a respins acțiunea interpretând eronat clauzele contractului și și-a întemeiat soluția pe motive străine de cadrul procesual fixat, încălcând astfel principiul disponibilității prin omiterea cercetării elementelor de rezolvare a fondului cauzei așa cum au fost expuse de reclamant.
Toate aceste împrejurări impun casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a nu se încălca efectiv dreptul părților la cele două grade de jurisdicție, instanța de fond urmând ca în baza probelor administrate sau pe care le apreciază necesare și utile a fi administrate în cauză, să aprecieze dacă pretențiile reclamantei sunt sau nu întemeiate.
În consecință, în temeiul art. 312.pro.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL S PRIN PRIMAR împotriva sentinței numărul 109 din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.GC
CB/4 ex./13.10.2009
Jud.fond
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Daniela Vijloi, Gabriela Carneluti
