Contract administrativ. Decizia 823/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.823/R/CA-. Dosar nr.4114/62/R/CA-./2008
Ședința publică din data de: - 24 2009
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta Agenția Domeniilor Statului, împotriva Sentinței civile nr.580/CA din data de 20:05.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.-, având ca obiect " contract administrativ".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 10 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 17 2009, când, având aceeași componență și pentru a da în continuare posibilitatea și celorlalte părți de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24 2009.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Constată că prin sentința civilă nr 580/CA/20.05.2009, Tribunalul Brașova admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei Și Finanțelor Publice - Direcția Generală A Finanțelor Publice B, Autoritatea Națională A Vămilor - Direcția Regională Vamală B și, în consecință, a anulat Decizia nr 84/2007 emisă de B, actul constatator nr 125/22.01.2002 și procesul verbal nr 30/2002 emise de Direcția Regională Vamală A respins restul pretențiilor.
Prin încheierea de ședință din data de 29.07.2009, instanța a admis cererea formulată de petenta Asociația AGRICOLA Agro 2001 și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr 580/CA/20.05.20009, în sensul că dispozitivul acestei sentințe va avea următorul cuprins: " Admite excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâta Asociația Agricolă 2001 și, în consecință:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Agenția Domeniilor Statului în contradictoriu cu pârâta Asociația Agricolă 2001.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2009".
În considerentele încheierii menționate s-a apreciat că, dată fiind neconcordanța dintre dispozitivul și minuta sentinței civile, minuta aparținând unui alt dosar, fiind inserată din greșeală la prezentul dosar, sunt întrunite condițiile prevăzute de art 281 cod procedură civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că prin acțiunea introductivă, reclamanta Agenția Domeniilor Statului în contradictoriu cu intimata Asociația Agricolă Agro 2001 solicitat rezilierea contractului de concesiune nr 39/21.09.2000, având ca obiect obligația de exploatare de către pârâtă a suprafeței de 389 ha teren agricol și 20 ha teren neagricol, situat în perimetrul localității, jud B din domeniul privat al statului, aflat în patrimoniul reclamantei Agenția Domeniilor Statului.
Din cuprinsul motivării cererii, instanța de fond a reținut următoarele:
- la data de 21.09.2000 s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr 39 în temeiul HG nr 97/2000 privind Normele metodologice de aplicare a OUG nr 198/1999 între Ministerul Agriculturii și Alimentației în calitate de vânzător și Asociația Agricolă Agro 2001 în calitate de cumpărător pentru transmiterea proprietății asupra unui număr de 1.719.819 acțiuni, libere de sarcini, cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare în sumă totală de 42.995.475 mii lei, reprezentând 60.9883 % din valoarea capitalului social subscris al societății;
- urmare a încheierii protocolului de vânzare - cumpărare acțiuni nr 39/21.09.2000 privind privatizarea SC SA, în conformitate cu art 22 din OUG nr 198/1999, în mod obligatoriu, s-a încheiat cu cumpărătorul, contractul de concesiuni cu același număr, pentru suprafața de teren, ce s-a aflat administrarea societății privatizate; în schimbul obligației de exploatare a terenului, concesionarul și-a asumat plata redevenței, la nivelul echivalent în lei, a cantității de 1000 kg /ha/an;
- potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr 38/2000 cumpărătorul, avea obligația de a plăti prețul prevăzut la art 4.1. compus din 30 % avans (7.395.221.700 lei) garanție de participare de 4.299.547.500 lei, iar diferența de avans în sumă de 3.095.647.200 lei va fi achitată în termen de 60 de zile de la semnarea contractului;
- diferența de 80 % din prețul total în sumă de - lei va fi achitată de cumpărător conform art. 5.3 din contract, așa cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1/27.12.2001, însă pârâta a refuzat achitarea debitului astfel că prin Hotărârea nr 20/16.07.2007 a Consiliului de Administrație al ADS adusă la cunoștința pârâtei prin adresa nr. 5962/25.07.2007 s-a aprobat măsura rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr 39/21.09.2000 ca urmare a neplății ratelor în conformitate cu prevederile art. 5.7 din contract;
- prin clauza inserată la art 11.5 din contractul de concesiune nr 39/21.10.2000, părțile cu convenit ca în cazul în care concesionarul nu va face plata acțiunilor adjudecate la termenul stabilit în contractul de vânzare-cumpărare acțiuni cât și contractul de concesionare al terenului;
- contractul de privatizare SC SA nr 39/21.09.2000 a fost soluționat prin Hotărârea Consiliului de Administrație și ADS nr 20/16.07.2007, datorită neîndeplinirii de către pârâtă a obligației de plată a ratelor pentru pachetul de acțiuni înstrăinat;
- în drept, s-au invocat prevederile art 1020 și urm Cod civil, Legea nr 268/2001 și HG nr 626/2001 și contractul de concesiune nr 39/2000.
De asemenea, la solicitarea instanței de fond, reclamanta a depus o notă de ședință cu privire la structura juridică a litigiului arătând că obiectul prezentei cauze este rezultatul neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate de pârâtă ca urmare a privatizării SC SA și invocându-se dispozițiile art 720/ 10 cod procedură civilă.
Prima instanță a analizat și întâmpinarea depusă de pârâta Asociația Agricolă Agro 2001, reținând că aceasta invocat pe cale de excepție:
- necompetența secției civile a Tribunalului Brașov față de obiectul litigiului și prevederile art 8 alin 2 din Legea nr. 554/2004;
- lipsa procedurii prealabile și a procedurii de conciliere directă stabilită în mod imperativ de art 7 din Legea nr 554/2004 și art 720/ 1 cod procedură civilă;
- prematuritatea introducerii acțiunii față de faptul că prin acțiunea înregistrată sub dosar nr - al Tribunalului București, a solicitat instanței că obligația de plată prețului stabilită prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr 39/2000 a fost stinsă; dosarul avea termen de judecată la 27.05.2008, astfel că, nefiind clarificată situația juridică a contractului principal, nu se poate dispune rezilierea judecătorească a contractului accesoriu.
Referitor la prima excepție invocată, s-au prezentat în considerentele hotărârii primei instanțe, următoarele:
- prin încheierea de ședință din data de 23.05.2008 a Tribunalului Brașov secția civilă, s-a stabilit că natura litigiului este de contencios administrativ, motiv pentru care s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia la secția comercială și de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Brașov pentru a fi soluționată de un complet specializat de contencios administrativ;
- în considerentele încheierii s-a reținut că în cauză este vorba despre acte administrative și contracte încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciului public, iar potrivit art 4 alin 1 din Legea nr 268/2001, ADS este o instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Agriculturii, una dintre atribuțiile acesteia fiind de a concesiona terenurile agricole aparține domeniului public sau privat al statutului;
- împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Asociația Agricolă Agro 2001, iar prin decizia civilă nr 227/R/22.09.2008 s-a respins calea de atac și s-a menținut încheierea din 23.05.2008, reținându-se în motivare că actul juridic a cărei reziliere se solicită este asimilată actelor administrative, parte în contract fiind o autoritate publică, statut care revine ADS;
- cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov -secția comercială și de contencios administrativ sub nr - ce a fost conexat la dosarul mai întâi înregistrat.
Referitor la celelalte excepții invocate, s-a stabilit că prioritară este analizarea celei ce vizează neîndeplinirea procedurii prealabile, rămânând în pronunțare asupra acesteia.
Urmare a analizei realizate, prima instanță a apreciat că această excepție este fondată, pentru următoarele considerente:
- potrivit disp art 7 alin 1 din Legea nr 554/2004, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori, într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice eminente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există în termen de 30 de zile de la datat comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia";
- potrivit disp art 7 alin 6 din Legea nr 554/2007, "plângerea prealabilă în cadrul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului d e procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător.";
- contractul de concesiune nr 39/2000 a cărui reziliere s-a solicitat este un contract administrativ, astfel că în speță sunt incidente aceste prevederi legale din care rezultă fără dubiu că plângerea prealabilă este obligatorie și anterioară formulării acțiunii în contencios administrativ și se efectuează după procedura concilierii directe prev de art 720/ 1 cod procedură civilă;
- potrivit acestei proceduri prev de art 720/ 1 alin 2 cod procedură civilă, reclamantul va convoca partea adversă comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acesteia, iar potrivit alin 3 al art 720/ 1 cod procedură civilă "data convocării pentru conciliere se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit aliniatului 2";
- reclamanta a susținut în apărare că natura litigiului este comercială, nefiind necesară parcurgerea procedurii prealabile administrative prevăzută de art 7 din Legea nr 554/2004;
- relativ la natura litigiului, potrivit art 8 alin 2 din Legea nr 554/2004, "instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legale de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ";
- cu privire la competența completului de contencios administrativ în soluționarea cauzei, s-a pronunțat irevocabil Curtea de APEL BRAȘOV prin decizia nr 227/R/22.09.2008;
- contractul de concesiune este asimilat actului administrativ, iar parte contractantă este autoritatea publică ADS căreia îi revine acest statut potrivit Legii nr. 268/2001, art 4 alin 1;
- în aceste condiții, instanța de fond a constatat că procedura prealabilă nu s-a realizat, făcând referire și la practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul respingerii acțiunii.
În consecință, prima instanță a dispus respingerea acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recursreclamanta Agenția Domeniilor Statuluicriticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei.
Recurenta a prezentat starea de fapt și motivele formulării acțiunii introductive, iar cu privire la considerentele respingerii acțiunii, s-a invocat faptul că acțiunea formulată nu este una evaluabilă în bani, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile art 7 al 6 din Legea nr 554/2004 și art 720/1 cod procedură civilă.
În acest sens, s-au arătat următoarele:
- litigiul are ca obiect rezilierea contractului de concesiune nr 39/21.09.2000, iar nu pretenții bănești;
- cererea de chemare în judecată a fost motivată de faptul că, urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr 39/21.09.2000, în conformitate cu disp art 22 din OUG nr 198/1999, în mod obligatoriu s-a încheiat cu cumpărătorul Asociația Agricolă Agro 2001, și contractul de concesiune cu același număr, pentru suprafața de teren ce s-a aflat în administrarea societății privatizate SC SA;
- prin clauza inserată la art 11.5 din acest contract de concesiune, părțile au convenit ca, în cazul în care concesionarul nu va face plata acțiunilor adjudecate la termenul stabilit în contractul de vânzare-cumpărare, se va rezilia atât contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, cât și contractul de concesionare al terenului;
- întrucât contractul de privatizare a fost rezoluționat prin Hotărârea Consiliului de administrație al ADS nr 20/16.07.2007, reclamanta a formulat acțiunea ce are ca obiect rezilierea contractului de concesiune nr 39/2000;
- întrucât acțiunea are acest obiect, nefiind evaluabilă în bani, în opinia reclamantei nu se impune efectuarea procedurii prealabile, respectiv a concilierii;
- prin adresa nr 59462/25.07.2007, reclamanta a informat pârâta că a intervenit rezoluția contractului de vânzare-cumpărare acțiuni în conformitate cu pactul comisoriu de gradul IV prevăzut în contract, comunicându-i totodată că va proceda la reînscrierea ca acționar la SC SA;
- cererea de reînscriere ca acționar a fost admisă prin încheierea nr 12496/4.10.2007 a judecătorului delegat la ORC rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursurilor declarate de de SC și Asociația Agricolă AGRO 2001;
- prin adresa nr 59462/09.10.2007, reclamanta a informat pârâta că, urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, a intervenit și rezilierea contractului de concesiune nr 39/21.09.2000, în conformitate cu art 11.5 din contract;
- s-a concluzionat în sensul că, prin cele două adrese mai sus menționate, reclamanta a notificat pârâta cu privire la rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni și, respectiv rezilierea contractului de concesiune prin aplicarea clauzelor contractuale;
S-a susținut în recurs că, potrivit art 17 din Legea nr 146/1997 corob cu art II din OUG nr 4/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr 268/2001, reclamanta este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru.
Intimata pârâtă Asociația Agricolă AGRO 2001 formulat întâmpinare în recurs solicitând respingerea recursului ca nefundat și, susținând, punctual, următoarele:
Prima instanță a admis în mod corect excepția lipsei procedurii prealabile, argumentul recurentei potrivit cu care cererea nu ar fi evaluabilă în bani și, ca urmare, procedura negocierii nu ar fi obligatorie, fiind în contradicție, în opinia intimatei, cu modul de interpretare jurisprudențială obligatorie a conceptului de "obiect al cererii de chemare în judecată". Pretenția concretă a reclamantei o constituie rezilierea unui contract de concesiune, contract care are ca obiect dreptul de concesiune asupra unui teren contra unei redevențe financiare, astfel că rezilierea acestuia nu poate avea decât caracterul unei cereri patrimoniale.
A fost reiterată excepția prematurității cererii de chemare în judecată, arătându-se că dosarul nr - aflat pe rolul Curții de APEL BRAȘOV are o mare înrâurire asupra cauzei, obiectul acestuia constituindu-l constatarea executării obligației de plată la contractul principal de vânzare-cumpărare acțiuni, precum și obligarea la restituirea sumelor ce au fost plătite.
Potrivit susținerilor intimatei, prețul a fost achitat integral, fiind necesară sesizarea instanței pentru constatarea acestui fapt. Pe cale de consecință, se susține că declarația unilaterală a reclamantei de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare este caducă și neavenită, contractul fiind executat integral încă din anul 2004.
S-a mai arătat că, întrucât nu este clarificată, din punct de vedere juridic, situația contractului principal de vânzare-cumpărare acțiuni, nu se poate dispune, pe cale judecătorească, rezilierea contractului accesoriu, de concesiune. Numai în măsura în care contractul principal ar fi rezoluționat în mod cert, dreptul de a cere rezilierea contractului accesoriu ar deveni actual și ar prezenta interes legitim pentru reclamantă, iar până la acel moment, este prematur ca pricina să fie soluționată.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Argumentele invocate de recurentă în susținerea greșitei rețineri a primei instanțe în sensul aplicării în cauză a procedurii prealabile a concilierii nu pot fi primite întrucât, pe de o parte, potrivit dispozițiilor art 7 al 1 din Legea nr 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, trebuie să solicite autorității emitente sau celei ierarhic superioare, revocarea în tot sau în parte a actului, iar alin 6 al art 7 din același text de lege prevede că plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative, are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului d e procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător.
Ca urmare, procedura prealabilă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, neîndeplinirea ei fiind sancționată conform dispozițiilor art 109 al 2 cod procedură civilă.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentei referitoare la calitatea patrimonială neevaluabilă în bani a litigiului, întrucât considerentele Deciziei nr 32/2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ au în vedere noțiunea de acțiune patrimonială, statuând că " a susține că există acțiuni patrimoniale neevaluabile în bani, înseamnă a susține o contradicție juridică, a spune de fapt că există drepturi patrimoniale neevaluabile în bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebește de drepturile personale nepatrimoniale".
De altfel, obiectul prezentei acțiuni constă în solicitarea de a se rezilia un contract de concesiune care, evident, este evaluabil în bani.
Un alt argument în acest sens este oferit chiar de recurenta reclamantă care, cu ocazia formulării acțiunii, a invocat scutirea de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar care s-a recunoscut de către prima instanță în mod întemeiat întrucât acțiunea tinde să conducă la recuperarea unor bunuri în favoarea statului, în condițiile art 17 din Legea nr 146/1997 și art II din OUG nr 4/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr 286/2001.
Recursul formulat de reclamanta Agenția Domeniilor Statului este însă fondat pentru alte considerente invocate indirect prin prezentarea în cuprinsul motivării căii de atac a corespondenței purtate între părțile contractante anterior formulării cererii de chemare în judecată, și anume, față de greșita apreciere a instanței de fond potrivit cu care în cauză nu a fost parcursă procedura prealabilă a concilierii.
În primul rând se impune a se observa că rezilierea contractului de concesiune nr 39/21.09.2000 se solicită ca urmare a rezilierii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni purtând același număr și încheiat la aceeași dată, față de dispozițiile clauzei contractuale inserate la art 11.5 din contractul de concesiune, prin care părțile au convenit ca în cazul în care concesionarul nu va face plata acțiunilor adjudecate la termenul stabilit în contractul de vânzare-cumpărare, se va rezilia atât contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, cât și contractul de concesionare al terenului.
Ca urmare, între cele două contracte, încheiate cu ocazia privatizării SC SA, există o strânsă interdependență, pârâta Asociația AGRICOLA 2001 fiind informată în permanență de reclamantă despre poziția acesteia din urmă în legătură cu neexecutarea obligațiilor asumate de pârâtă prin cele două contracte.
Încă din anul 2003, pârâta a formulat acțiune în justiție prin care a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Domeniilor Statului, să se constate că obligația de plată a prețului stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr 39/21.09.2000 a fost stinsă prin achitarea sumei.
Această poziție a fost cunoscută de către ADS chemată în judecată ca pârât prin acțiunea mai sus menționată. Această cauză nu s-a soluționat irevocabil până la data pronunțării prezentului dosar.
Prin Nota de informare și decizie a Consiliului de Administrație al ADS privind derularea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr 39/21.09.2000, s-a avut în vedere faptul că reclamanta se află în litigiu cu pârâta din anul 2003, și în baza acestei note, s-a hotărât rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni.
Prin adresele nr 59462/25.07.2007 și 59462/9.10.2007, reclamanta a comunicat pârâtei, prin Direcția Executări Contracte-Serviciul Executări Silite și Rezilieri Contracte, intervenirea rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, faptul că ADS se va înscrie ca acționar și că va lua măsurile legale ce se impun, după care, intervenirea rezilierii contractului de concesiune în conformitate cu art 11.5 din același contract.
Pârâta nu a înțeles să răspundă în vreun fel adreselor reclamantei, poziția sa fiind acea de a continua demersul legal în instanță referitor la îndeplinirea obligației de plată a prețului contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, obligație considerată de reclamantă neexecutată și care a stat la baza rezilierii contractului de concesiune.
În consecință, pârâta nu poate susține că nu a avut cunoștință de poziția reclamantei, în condițiile în care aceasta derivă din rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni și din neplata prețului acțiunilor, pârâta manifestându-și poziția prin demersul în instanță.
Reclamanta a notificat pârâta cu privire la intențiile sale, fără a primi vreun răspuns, astfel că, deși documentele menționate anterior nu îndeplinesc, din punct de vedere formal, toate condițiile prevăzute de art 720/1 cod procedură civilă, nerespectarea unora dintre prevederile normei menționate nu atrage automat nulitatea concilierii, ci numai dacă partea dovedește vreo vătămare.
În situația în care poziția pârâtei a fost în mod evident exprimată prin acțiunea în justiție prin care a solicitat a se constata că a achitat prețul acțiunilor, se poate observa ca aceasta nu a invocat excepția pretinsei lipse a concilierii directe pentru a contracara acțiunea reclamantei, în sensul că ar înțelege să rezolve litigiul pe cale amiabilă, ci pentru a încerca îndepărtarea dispozițiilor art 720/1 cod procedură civilă de la finalitatea lor.
Cu alte cuvinte, în măsura în care poziția pârâtei de a nu recunoaște neexecutarea obligației de plată a prețului acțiunii este materializată prin demersul în instanță, o soluționare pe cale amiabilă a prezentului litigiu nu poate avea loc, astfel că pârâta nici nu a invocat vreo vătămare în acest sens.
Având în vedere demersurile astfel materializate ale ambelor părți, ar fi excesiv de rigidă interpretarea în sensul că nu s-a realizat încercarea de conciliere prevăzută de art 720/1 cod procedură civilă pentru a se putea promova acțiunea în fața instanțelor judecătorești.
Ca urmare, se constată că în cauză, scopul și finalitatea prevăzute de art 720/1 cod procedură civilă au fost îndeplinite în sensul că voința părților a fost aceea de a rezolva litigiul pe cale judecătorească și nu pe cale amiabilă, instanța de fond dând o interpretare foarte strictă acestor dispoziții legale.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat de reclamantă va fi admis și, întrucât prima instanță a soluționat cauza urmare a admiterii excepției, fără a intra în cercetarea fondului, Curtea va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta Agenția Domeniilor Statului (cu sediul în B,-, sector 1), împotriva Sentinței civile nr.580/CA/20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, Tribunalul Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
- - - - - -
Grefier,
Red.:- /24.01.2010
Dact.:-/27.01.2010
Jud.fond:-
- 4 ex.-
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
