Despăgubire. Decizia 111/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.111/CA/2008 -
Ședința publică din 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului, în contencios administrativ, declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură cu sediul în B,-, sector 2, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în, nr.6, Județ S M, împotriva sentinței nr.390 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiectdespăgubire.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, că intimatul reclamant a depus la dosar în data de 6.03.2008 întâmpinare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, considerând cauza lămurită, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, curtea constată următoarele:
Prin sentința nr.390 din 7 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul G, împotriva pârâtei Agenția de plăți și intervenții pentru agricultură S M în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1460 lei reprezentând diferența de subvenție neachitată pentru un număr de 73 ovine la valoarea actualizată de la data scadenței și până la data plății efective, precum și la plata sumei de 4,3lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Instanța a constatat că starea de fapt descrisă prin cererea de chemare în judecată, respectiv prin întâmpinarea formulată în cauză privind numărul și data înregistrării cererii de acordare a subvenției de către reclamant, actele anexate acestei cereri și soluția dată cererii acestuia de către autoritatea publică pârâtă corespunde cu probele administrate în cauză.
Față de starea de fapt descrisă, instanța a apreciat că în prezenta cauză este chemată și verifice legalitatea modului de soluționare a cererii reclamantului privind un drept prevăzut de lege - dreptul de a beneficia de subvenție în calitate de producător agricol din sector animalier.
Potrivit art.5 al.1 și 2 din HG nr.1853/22.12.2005 privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții în anul 2006, producătorilor agricoli din sectorul animalier și din sectorul piscicol, "se acordă subvenție producătorilor agricoli, crescători de ovine și caprine, care dețin minimum 50 de capete ovine și/sau minimum 10 capete caprine, individualizate în sistemul național conform legislației în vigoare, pentru oile/caprele care în perioada 1 ianuarie 31 decembrie 2006 au fătat cel puțin o data și pentru reproducători, animale care sunt înscrise în Registrul agricol la data de 31 decembrie 2005".
Actul normativ care prevede dreptul producătorilor agricoli de a beneficia de subvenție pentru fiecare ovină care în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2006 fătat cel puțin odată stabilește în mod expres la art.12 lit."b" înscrisurile în baza cărora se atestă fătarea. Aceasta este "declarația de fătare pe proprie răspundere a proprietarului animalului".
De asemenea, la art.17 se prevede obligația persoanelor nominalizate pentru verificarea solicitărilor din cadrul sucursalelor județene ale de a "verifica lunar pe teren corectitudinea înscrisurilor din actele anexate la cererea de solicitare de subvenții cu Registrul agricol, precum și valabilitatea autorizațiilor sanitare veterinare și a licențelor acordate unităților de procesare".
Din economia dispozițiilor legale amintite, instanța a apreciat că, în prezenta cauză pârâta a interpretat în mod eronat actele normei juridice și a solicitat reclamantului probe în plus față de cele cerute de lege, pentru a dovedi dreptul acestuia la subvenție pentru fiecare ovină care a fătat în cursul anului 2006.
Din moment ce, pentru a beneficia de subvenție, legea cere producătorului agricol să figureze în Registrul agricol cu ovine fătătoare, acestea să fi fătat în cursul anului 2006, pentru a se atesta această fătare este suficientă declarația pe propria răspundere a producătorului agricol, iar persoanele nominalizate pentru verificarea solicitărilor producătorilor agricoli sunt obligați să efectueze verificări doar în ce privește corectitudinea înscrisurilor anexate la cerere cu Registrul agricol, în speță există înscrisurile solicitate de lege care corespund cu Registrul agricol, în legătură cu declarația producătorului agricol nu s-a declanșat vreo procedură judiciară pentru înscrierea în fals a acestuia, instanța a apreciat că, în mod eronat pârâta nu a acordat reclamantului subvenția solicitată conform înscrisurilor anexate de acesta la cererea de solicitare a subvenției.
Este de înțeles diligența manifestată de către persoanele nominalizate pentru verificarea solicitărilor din cadrul sucursalelor județene în soluționarea cererilor de acordare a subvențiilor de la bugetul de stat, întrucât fiind vorba de bani publici este evidentă responsabilitatea acestora în mânuirea acestor bani, respectiv în situația în care s-ar acorda subvențiile unor persoane care prin lege nu sunt îndreptățite însă, în speță, se constată că suspiciunile pârâtei nu sunt fondate, textul de lege care stabilește documentele necesare în baza cărora se acordă subvenția fiind clare, nesusceptibile de interpretare.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, a declarat recurs în termen, recurenta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură B solicitând instanței admiterea recursului, casarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat obligarea agenției la plata sumei de 1460 lei reprezentând diferența de subvenție acordată în baza HG nr.1853/2005, acțiunea fiind admisă de prima instanță. Consideră că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece acțiunea reclamantului se încadrează pe tiparul unei acțiuni în pretenții specifice dreptului civil și nu al unei acțiuni în contencios administrativ cum a fost calificată și judecata de prima instanță.
În fața primei instanțe, având în vedere natura civilă a cauzei, a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului Satu Mare investit cu soluționarea acțiunii, excepție respinsă greșit de prima instanță. De asemenea, au invocat excepția lipsei calității procesual pasive a Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură S M, deoarece aceasta nu poate sta în judecată în nume propriu deoarece este doar o sucursală - entitate juridică fără personalitate juridică în instanță, reprezentarea instituției făcându-se prin directorul general, însă prima instanță a respins această excepție. Pe fondul cauzei arată că prima instanță s-a limitat doar la lecturarea art.12 lit.b din HG nr.1853/2005 în care se arată că înscris în baza căruia se atestă fătarea este declarația pe proprie răspundere a proprietarului animalului, această declarație fiind apreciată ca suficientă pentru obținerea subvenției. Consideră că această declarație nu este suficientă, fiind necesar a fi luate în considerare și alte documente justificative prin intermediul cărora să se verifice conformitatea celor declarate pe proprie răspundere. Instanța de fond a apreciat în mod absolut strict faptul că declarația pe propria răspundere trebuie acceptată ca atare și că în speță toate cele 308 oi înscrise în registrul agricol au și fătat efectiv reclamantul fiind îndreptățit la toată suma solicitată cu titlu de subvenție.
Intimatul G, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței recurate, arătând că este îndreptățit la acordarea diferenței de subvenție neachitată pentru un număr de 73 ovine în cuantum de 1460 lei. Consideră că în mod corect au fost respinse excepțiile invocate, acțiunea fiind una de contencios administrativ de competența tribunalului.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este fondat, urmând ca în baza prev. art.304 pct.3, 9, 312 lin.3, 6 Cod procedură civilă să dispună admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimitere pentru competentă soluționare la Judecătoria Sector II B pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta S M, solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 1460 lei reprezentând diferență neachitată de subvenție datorată conform prev. HG 1853/2005, arătând că a solicitat în temeiul art.5, 12 din HG 1853/2005 acordarea subvenției aferente producătorilor agricoli din sectorul animalier pentru un număr de 308 capete ovine înscrise în registrul agricol, însă pârâta nu i-a cordat subvenția convenită decât pentru un număr de 235 capete ovine.
Prin întâmpinarea depusă pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a învederat instanței că în conformitate cu prev. Legii 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea, aceasta este o instituție publică centrală ce este reprezentată în fața autorităților publice inclusiv instanțelor judecătorești de către directorul general al agenției, instituția neputând fi reprezentată de directorii sucursalelor, arătând că în opinia sa natura juridică a cauzei este una civilă de competența judecătoriei d e la domiciliul pârâtului, deoarece reclamantul urmărește obligarea agenției la plata sumei de bani neacordate ca subvenție și nu anularea unui act administrativ de putere publică vătămător dat cu încălcarea dispozițiilor legale.
Analizând aceste susțineri reiterate prin motivele de recurs, instanța de recurs constată că natura juridică a cauzei deduse judecății de către reclamantul intimat este una civilă în pretenții, acesta urmărind obligarea părții reclamante la plata unei sume de bani. Prin această acțiune reclamantul nu s-a adresat instanței cu solicitarea anulării vreunui act administrativ vătămător, ori ca urmare a refuzului nejustificat al unei autorități administrative de a-i soluționa vreo cerere, solicitări care ar fi imprimat cauzei o natură contencios administrativă. Faptul că pârât în cauză este o instituție publică administrativă nu imprimă cauzei în mod automat un caracter contencios administrativ atâta vreme cât acțiunea formulată nu îndeplinește condițiile prev. de art.1 și urm. din Legea 554/2004, ea fiind doar o simplă cerere în pretenții a reclamantului prin care acesta urmărește obținerea unei sume de bani considerate ca datorate.
Având în vedere acest fapt, se reține că în mod greșit prima instanță a calificat acțiunea în pretenții formulată ca o acțiune în contencios administrativ de competența tribunalului în primă instanță, motivul de recurs invocat sub acest aspect fiind fondat.
Prin urmare, constatându-se că natura juridică a cauzei este una civilă, instanța competentă material a soluționa cererea reclamantului în pretenții în sumă de 1460 lei este potrivit art.1 pct.1, 5 Cod procedură civilă judecătoria d e la domiciliul/sediul pârâtului, respectiv în cauză Judecătoria Sectorului II
În consecință, recursul declarat urmează a fi admis cu consecința casării sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente.
Cheltuielile de judecată solicitate de părți vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
ADMITEca fondatrecursul declarat de recurenta pârâtăAgenția de Plăți și Intervenție pentru Agriculturăcu sediul în B,-, sector 2, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în, nr.6, Județ S M, împotriva sentinței nr.390 din 7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Judecătoria Sector 2, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.03.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 19.03.2008
Jud.fond /
Dact.
2 exemplare/ 20 martie 2008
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica
