Obligare emitere act administrativ. Decizia 109/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.109/CA/2008 -
Ședința publică din 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor, în contencios administrativ, declarate de recurentul Prefectul Județului S cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S M și recurenta pârâtăDirecția Regim Permise De Conducere și Înmatriculare a Vehiculelorcu sediul în B, Str.-, nr.27-29, sector 1, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în, nr.507, Județ S M și intimatul pârât Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S M, împotriva sentinței nr.379 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiectobligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul declarat de recurentul Prefectul Județului SMe ste scutit de plata taxei de timbru, iar cel declarat de recurenta pârâtă Direcția Regim Permise De Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B este legal timbrat cu suma de 2 lei achitată prin ordinul de plată nr.144/15.02.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, considerând cauza lămurită, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, curtea constată următoarele:
Prin sentința nr.379 din 31 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul, împotriva pârâtului Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări S M în sensul că a constatat dreptul reclamantului de a conduce autovehicule de categoria A și B în urma admiterii acestuia la examenul susținut în data de 27.09.2006 și 28.09.2006, cu obligarea pârâtului să-i elibereze reclamantului actul administrativ în baza căruia reclamantul își poate exercita acest drept și să-i plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În baza dosarului cuprinzând înscrisurile necesare pentru a se face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru obținerea unui permis de conducere și a cererii formulate în acest sens, reclamantul a participat la examenul organizat în data de 27-28.09.2006 în vederea obținerii permisului de conducere categoria A, B CE, C (filele 46-47 din dosar).
În urma acestui examen, reclamantul a fost declarat admis pentru examenul susținut în vederea obținerii permisului de conducere la categoria A și B și a fost respins la categoriile C și CE.
Prin declarația dată în fața notarului public la data de 28.03.2006 reclamantul renunță la examenul de conducere auto pentru categoria C și CE (fila 60).
Prezentându-se la data de 29.09.2006 la ghișeul eliberări permise în vederea ridicării permisului de conducere pentru categoriile A și B și ca urmare a verificărilor întreprinse de către funcționarii publici ai pârâtului, s-a constatat că pârâtul figurează deja în evidențele pârâtului ca având permis de conducere categoria C și CE obținut la data de 12.04.2001.
Întrucât reclamantul a afirmat că acest permis de conducere nu îi aparține, s-au efectuat verificări suplimentare, s-a identificat dosarul în baza căruia s-a eliberat permisul de conducere pentru categoriile C și CE, s-a constatat că datele personale din acel dosar sunt identice cu cele ale reclamantului și apreciindu-se că reclamantul a intenționat să obțină permisul de conducere categoriile B și A cu încălcarea normelor legale, s-a refuzat eliberarea permisului de conducere pentru reclamant și s-a înaintat dosarul SMs pre competentă soluționare (filele 41-45).
Din starea de fapt de mai sus, instanța a reținut ca fiind esențială constatarea faptului că reclamantul a susținut un examen pentru obținerea unui permis de conducere pentru categoriile A, B, CE, E, a fost declarat admis pentru categoriile A și B și că acesta nu figurează în evidențele pârâtei ca posesor de permis de conducere categoria A și
În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 (adoptat în conformitate cu Constituția României) "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului,recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitimși repararea pagubei ce i-a fost cauzată". Soluționând cererea reclamantului, potrivit art. 18 din același act normativ, instanța "poate, după caz, să anuleze în tot sau în parte actul administrativ,să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris să efectueze o anumită operațiune administrativă".
Dreptul persoanelor fizice de a conduce autovehicule și condițiile exercitării acestui drept sunt prevăzute în legislația românească de OUG nr. 195/2002, respectiv de art. 15 alin. 2, art. 20, art. 23 alin. 1 și 4, art. 24 alin. 1 și 6, art. 27 alin. 4 din acest act normativ.
Coroborând aceste dispoziții legale, instanța constată că reclamantul, în urma susținerii examenului de conducere din data de 27-28.09.2006, a obținut dreptul de a conduce autovehicule de categoria A și B, însă pentru a-și putea exercita acest drept este necesar să posede permis de conducere valabil pentru această categorie, act administrativ ce se eliberează de către serviciile publice comunitare organizate la nivel județean.
Dispozițiile legale amintite, prevăd posibilitatea ca, în cazul în care o persoană care deține deja un permis de conducere pentru anumite categorii de autovehicule obțin ulterior dreptul de conducere pentru o altă sau alte categorii de vehicule, permisul de conducere inițial să fie completat. De asemenea, se constată că dispozițiile art. 27 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, care, la data de 23.11.2006 - data emiterii refuzului de eliberare a permisului de conducere de către pârât erau în vigoare și care prevedeau interdicția de deținere simultană a două permise de conducere naționale au fost abrogate la data de 28.06.2008 prin OUG nr. 69/2007.
Reținând că în legătură cu legalitatea examenului susținut de către reclamant în vederea susținerii examenului de conducere pentru autovehicule de categoria A și B nu există nici o suspiciune, că suspiciunile întemeiate sau nu ale pârâtului și a reclamantului legate de modul de emitere a permisului de conducere pe numele reclamantului, pentru categoriile C și CE, nu impietează asupra dreptului de conducere de către reclamant a vehiculelor de categoria A și B, posibilitatea ca eventualele cercetări penale legate de permisul de conducere de categoria C și CE să dureze în timp, reținând primordial în cauză principiul bunei credințe și a prezumției de nevinovăție a reclamantei, instanța a apreciat că acțiunea în contencios administrativ înaintată de către reclamant este întemeiată potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Astfel s-a constatat că reclamantul are un drept prevăzut de lege, respectiv dreptul de a conduce autovehicule de categoria A și B și că, deși acest drept nu este contestat în mod direct de către autoritatea publică, exercitarea acestuia este împiedicată de lipsa actului administrativ prevăzut de lege, a cărui emitere a fost refuzată de către pârât.
Apreciind că, în condițiile legislative existente în momentul emiterii refuzului de eliberare a permisului de conducere și în condițiile confuziei create de existența unor suspiciuni de fraudă, autoritatea publică pârâtă nu a acționat cu evidentă rea-credință și abuz de putere, că, până la clarificarea situației legate de legalitatea primului permis de conducere cuprinzând datele personale identice cu cele ale reclamantului, eliberarea unui alt permis de conducere este prematură și că dispozițiile legale actuale permit autorității publice să emită un act administrativ care înlocuiește permisul de conducere și dă dreptul conducătorului de autovehicule de a conduce în lipsa permisului de conducere - este vorba de dovada înlocuitoare - instanța a apreciat că demersul juridic al reclamantului se poate finaliza în mod satisfăcător prin obligarea generică a pârâtului să-i elibereze un act administrativ în baza căruia reclamantul își poate exercita dreptul recunoscut de lege, fără ca aceasta să fie obligată la penalitățile prevăzute de art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 ce pot fi acordate și înainte de rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Prefectul Județului S M și Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor
Recurentul Prefectul Județului SMi nvocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări și solicită casarea sentinței, rejudecarea cauzei în fond în sensul respingerii acțiunii ca fiind lipsită de obiect, respectiv exonerarea Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări.
În motivarea recursului arată că Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări este o structură în cadrul Instituției Prefectului și prin urmare nu are calitate procesuală pasivă.
Potrivit art.5 din Legea 340/2004 completată și modificată: " Capacitatea juridică de drept public a instituției prefectului se exercită în exclusivitate de către prefect. Exercitarea drepturilor și asumarea obligațiilor civile ale instituției prefectului se realizează de către prefect sau de către o persoană anume desemnată prin ordin al acestuia".
Pe fondul cauzei menționează că reclamantul și-a ridicat permisul de conducere seria S - valabil pentru categoriile A și B în data de 8.10.2007 moment în care a declarat și menționat în scris că renunță la procesul aflat pe rol. Având în vedere aceste considerente consideră că această cauză a rămas fără obiect.
În drept a invocat: art.20 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ completată și modificată, Legea nr.340/2004 privind instituția prefectului, completată și modificată, HG nr.460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii 340/2004, HG 1767/2004 privind modul de organizare și funcționare a serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, Codul d e procedură civilă.
Recurenta Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe fond respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului invocă excepția de ordine publică a lipsei competenței materiale a Tribunalului Satu Mare în soluționarea în fond a cauzei.
Prima instanță a reținut eronat faptul că, în cauza soluționată, calitatea procesuală pasivă aparține doar Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor S M cu motivarea că acest serviciu are competența de a elibera permise de conducere ale conducătorilor de vehicule după susținerea examenului în acest sens.
În fapt, serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare sunt unități teritoriale, fără personalitate juridică, ca atare nu pot avea calitatea de subiect de drept distinct întrucât nu are organe proprii de conducere, plan de venituri și cheltuieli propriu, cont propriu, etc.
Întrucât recurenta, organ de specialitate al administrației publice centrale, a fost citată și a avut calitatea de pârât în cauza soluționată de Tribunalul Satu Mare, consideră competentă material a soluționa cauza în fond Curtea de Apel Oradea potrivit art.10 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
Ca atare întrucât au fost încălcate dispozițiile de ordine referitoare la competența materială a unei alte instanțe în soluționarea în fond a litigiului potrivit art.304 pct.3 Cod procedură civilă se impune admiterea excepției astfel cum a fost formulată și casarea sentinței cu rejudecarea cauzei pe fond de către Curtea de Apel Oradea ca instanță competentă material.
Pe fondul cauzei arată că reclamantul a solicitat obligarea recurentei la eliberarea permisului de conducere categoria A și B obținut în urma susținerii și promovării examenului din 27.09.2006 și 28.09.2006.
În apărare a învederat instanței că eliberarea unui nou permis de conducere în condițiile în care reclamantul mai deține un asemenea act administrativ este contrară dispozițiilor legale având în vedere că acesta figura în evidențe ca fiind posesorul unui alt permis de conducere nr.80766 emis la data de 12.12.2001 pentru categoriile C și
Este adevărat că dispozițiile art.27 alin.(4) din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice referitoare la interzicerea deținerii simultane a două permise de conducere naționale au fost abrogate prin OUG 69/2007, însă trebuie avut în vedere punctul 5 al art.7 din Directiva 439/1991 a Consiliului Europei care prevede că "o persoană poate să dețină un permis de conducere doar dintr-un singur stat membru precum și preeminența regulilor comunitare față de dreptul intern".
Deși instanța de fond constată că refuzul eliberării permisului de conducere nu s-a datorat relei credințe ori vreunui abuz de putere din partea autorității competente ci s-a datorat unor suspiciuni de fraudă, totuși în mod eronat a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În lipsa atitudinii culpabile din partea recurentei consideră neîntemeiată obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Întrucât intimatului reclamant i s-a eliberat actul administrativ consideră că acțiunea acestuia a rămas fără obiect.
Față de aceste împrejurări solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept a invocat: art.299 Cod procedură civilă, art.304 Cod procedură civilă, OUG nr.195/2002, OUG nr.69/2007, Legea 554/2004, Directiva CE nr.439/1991.
Intimatul nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat "Întâmpinare" în cauză.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în temeiul art.3041și 306 Cod procedură civilă, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin cererea formulată la data de 28.11.2006 la Judecătoria Satu Mare petentul a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, Instituția Prefectului S M, Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor și S M, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați a-i elibera permisul de conducere pentru categoriile A și B ca urmare a examenului susținut la data de 27.09.2006 și 28.09.2006 în urma căruia a fost declarat admis.
Prin Sentința civilă 5832 din 19.12.2006 Judecătoria Satu Marea declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.
Pe parcursul cercetării judecătorești la Tribunalul Satu Marea fost citată în calitate de pârâtă Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, pârâtă care a formulat "Întâmpinare"în cauză.
De asemenea instanța de fond a constatat că în cauză are calitate procesuală pasivă doar Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări S M, întrucât acest serviciu are competența de a elibera permisele de conducere după susținerea examenului prevăzut de lege.
Prin urmare în ședința publică din 24.10.2007 instanța a constatat că cererea de chemare în judecată a fost formulată împotriva Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări S M de pe lângă Instituția Prefectului și nu împotriva Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Auto B care nu are calitate procesuală pasivă în cauză și a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului invocată de aceasta prin "Întâmpinarea" depusă la dosar.
Este îndeobște cunoscut că cererea de chemare în judecată determină cadrul procesual în care se va desfășura judecata. Principiul disponibilității lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să își dispute obiectul pricinii.
Conform art.129 alin. final cod procedură civilă instanța este ținută de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, instanța având obligația de a se pronunța cu privire la toate capetele de cerere cu judecat cărora a fost investită, respectiv față de toate părțile implicate în conflictul judiciar.
Soluția trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârii astfel că nu poate constitui o aducere la îndeplinire a acestei îndatoriri a instanței mențiunea ce s-ar face în considerente.
În speță, prin dispozitivul hotărârii pronunțate instanța de fond a omis a se pronunța față de pârâta Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative deși aceasta a fost parte în cauză.
Pe de altă parte, instanța de fond, a pronunțat hotărârea în contradictoriu cu pârâta Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări S M, serviciu care este o structură în cadrul Instituției Prefectului, fără personalitate juridică, organizată în conformitate cu prevederile art.1 din HG 1767/2004.
Fiind un serviciu fără personalitate juridică acesta nu are calitatea de subiect de drept distinct, chiar dacă, așa cum reține prima instanță, are competența de a elibera permisele de conducere.
Prin urmare, fiind chemată în judecată Instituția Prefectului se impunea citarea acesteia în calitate de pârâtă pentru Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări iar instanța a pronunța hotărârea în raport cu această pârâtă.
Drept consecință, în temeiul art.312, 316 Cod procedură civilă Curtea de Apel urmează a admite recursurile, a casa hotărârea atacată și a trimite cauza spre o nouă judecată la aceeași instanță având în vedere considerentele prezentei decizii.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
ADMITEca fondaterecursurile declarate de recurentul Prefectul Județului S cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S M și recurenta pârâtăDirecția Regim Permise De Conducere și Înmatriculare a Vehiculelorcu sediul în B, Str.-, nr.27-29, sector 1, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în, nr.507, Județ S M și intimatul pârât Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S M, împotriva sentinței nr.379 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Satu Mare, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 21.03.2008
Jud.fond /
Dact.
2 exemplare/ 24 martie 2008
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica
