Despăgubire. Sentința 12/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 12/F-CONT
Ședința publică din 20 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea, asupra acțiunii formulate de reclamanta (), domiciliată în Pitești str. -, -. 3,. B,. 18, județul A, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 202, venit după casare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra acțiunii au avut loc în ședința publică din 13 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Pronunțarea asupra acțiunii s-a amânat la data de 20.01.2010, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea sentință.
CURTEA
Asupra acțiunii, constată:
La data de 20.10.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru a fi obligată să-i plătească suma de 171.622,94 lei, reprezentând cota procentuală de 40%, din cuantumul despăgubirilor pe care trebuia să le încaseze, în conformitate cu Hotărârea nr.264/06.07.2007 și de asemenea, suma evaluată provizoriu la 4.685,33 lei, reprezentând valoarea de reactualizare a primei sume, pentru perioada de 12.07.2008 - 01.12.2008 și în continuare, până la data plății efective.
În motivare, reclamanta arată că autorii săi, și, au fost proprietarii mai multor imobile rămase în, iar potrivit Legii nr.290/2003, le-au fost stabilite despăgubiri prin Hotărârile nr.178/19.12.2006, nr.264/06.07.2007 și nr.278/04.10.2007. Hotărârile au consfințit că, are de încasat suma de 192.006, 71 lei pentru anexele gospodărești și terenul aferent acestora, suma de 429.057,28 lei, pentru suprafața de 50 de ha, 200.399,9 lei pentru anexele gospodărești și terenul aferent și 72.314,448 lei pentru recoltele neculese.
La data de 10.10.2007, a depus la pârâtă cererea de plată a despăgubirilor acordate, însoțită de documentația impusă de lege, inclusiv Hotărârea nr.278/04.10.2007, pentru plata sumei de 207.631, 34 lei și Hotărârea nr.264/06.07.2007, pentru plata sumei de 429.057,28 lei, aceasta din urmă fiind solicitată și la data de 12.07.2007, însă i-a fost virată în cont, numai suma de 83.052,5 lei, la data de 09.11.2007, adică 40% din suma de 207.631, 34 lei, acordată prin Hotărârea nr.278/04.10.2007.
Termenul pentru plata sumei, a expirat la data de 12.07.2008 (pentru 40% din Hotărârea nr.264/06.07.2007).
Apreciază că îndeplinește condițiile legale, pentru a i se face plata și că, pârâta, nu se poate prevala de absența fondurilor, câtă vreme, i-a făcut deja o plată.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, cu argumentele că, și-a îndeplinit atribuțiile prin plata primei tranșe și că, neplata primei tranșe, reprezentând 40% din suma stabilită prin Hotărârea nr.264/2007, nu dovedește refuzul nejustificat de a soluționa cererea adresată, câtă vreme, nu au fost alocate fonduri de la bugetul de stat.
După efectuarea expertizei contabile, reclamanta și-a mărit câtimea pretențiilor, la suma de 180.109, 5 lei, actualizată până la data plății efective.
Prin Sentința nr.152/CA/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă.
În considerente a reținut următoarele:
Conform Hotărârilor nr. 178/19 decembrie 2006 și nr. 264/6 iulie 2007, pârâta era obligată să plătească reclamantei 192.006,71 lei, pentru anexele gospodărești și terenul aferent acestora și 429.057, 28 lei pentru suprafața de 50 ha. bunuri ce au aparținut autorilor acesteia.
Potrivit art. 18 din HG nr. 1120/2006, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, despăgubirile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a Municipiului B, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor sau hotărâre judecătorească definitivă, investită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, integral dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei, eșalonat în două tranșe pe parcursul a 2 ani consecutivi, respectiv 60 % în primul an și 40 % în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.000 lei și 100.000 lei și eșalonat în două tranșe pe parcursul a doi ani consecutivi, respectiv 40 % în primul an și 60 % în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor depășește 100.000 lei
Dispozițiile legale menționate, privind eșalonarea plății pe parcursul a 2 ani consecutivi, sunt aplicabile doar în situația în care sunt alocate suficiente fonduri de la bugetul de stat pentru plata despăgubirilor stabilite în baza Legii nr.290/2003.
În cauză, prin plata primei tranșe a despăgubirilor, stabilite prin Hotărârea nr. 278/2007, pârâta și-a îndeplinit obligațiile. primei tranșe, reprezentând 40 % din suma stabilită prin Hotărârea 264/2007, nu este imputabilă pârâtei, deoarece nu au fost alocate suficiente fonduri de la bugetul de stat în acest scop.
Pe de altă parte, printr-o eventuală admitere a prezentei acțiuni, s-ar crea reclamantei două titluri pentru aceiași creanță, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente și în baza textelor legale menționate, a dispus că se impune respingerea acțiunii.
Împotriva acestei soluții, reclamanta a formulat recurs în termen legal, susținându-se greșita soluționare a cauzei, în sensul interpretării nelegale a dispozițiilor art.18 alin.5 din nr.HG1220/2006, adică: reținerea existenței fondurilor suficiente, echivalează cu asumarea unei obligații sub condiție pur potestativă din partea debitorului, fiind nulă absolut. A susținut că, a primit adresă la data de 26.05.2008, prin care i s-a comunicat de către că i-a virat intimatei, sumele solicitate.
La data de 14.10.2009, instanța de recurs a invocat, din oficiu excepția de necompetență materială a tribunalului, iar prin Decizia nr.1030/R - cont/21.10.2009, a admis recursul formulat de reclamantă, a casat sentința și a trimis cauza, spre competentă soluționare în primă instanță, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția de contencios administrativ și fiscal.
În considerente, a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.8 alin.5 din Legea nr.290/2003, privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în, de Nord și, ca urmare a stării de război și aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, actualizată ( act normativ pe care se întemeiază dreptul reclamantei), hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare. Prin Normele Metodologice de Aplicare a acestei legi, aprobate prin HG nr.1120/2006, modificată prin HG nr.57/2008 (forma în vigoare la această dată), s-a stabilit că hotărârile autorității, respectiv deciziile emise de vicepreședinte, pentru anumite situații, sunt supuse căii de atac la tribunalul în a cărui teritorială domiciliază petentul.
În condițiile în care obiectul cererii, potrivit celor arătate în cuprinsul acesteia, nu vizează vreo hotărâre sau decizie a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, ci privește exclusiv obligarea la plata despăgubirilor (operațiune subsecventă actului administrativ prin care s-a recunoscut dreptul la despăgubiri), în mod evident, nu sunt incidente dispozițiile legii speciale referitoare la competența tribunalului, fiind aplicate normele de competență stabilite prin art.10 alin. 1 din Legea nr.554/2004 - lege cadru în materia contenciosului administrativ.
Refuzul executării actului administrativ, prin care persoanei respective i-a fost stabilit dreptul la despăgubiri este asimilat refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri adresate unei autorități publice, care la rândul lui este asimilată actului administrativ, în baza art. 2 alin.1 litera i teza a II-a si alin.2 din Legea contenciosului administrativ. Ca o consecință, calea procesuala ce trebuie urmată este aceea a contenciosului administrativ.
În considerarea legii speciale, a contenciosului administrativ nr.554/2004, competența de soluționare a prezentei acțiuni revine Curții de APEL PITEȘTI, avându-se în vedere rangul central al respectivei autorități publice chemate în judecată.
La prima instanță, la data de 16.12.2009, reclamanta și-a modificat și completat acțiunea introductivă, solicitând ca pârâta să fie obligată la plata următoarelor sume:
- 171.622,94 lei, reprezentând 40% din cuantumul despăgubirilor pe care trebuia să le încaseze potrivit Hotărârii nr.264/06.07.2007, a unei sume reprezentând dobânda legală aplicată acestei sume, pe perioada 12.07.2008 și până la plata efectivă a acesteia;
- 257.434,37 lei, reprezentând cuantumul despăgubirilor pe care trebuia să le încaseze cel mai târziu la data de 12.07.2007, actualizată în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum, din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către față de luna decembrie a anului anterior, precum și dobânda legală pentru această sumă, pentru perioada 10.10.2009, până la plata efectivă a acesteia.
Se reia aceeași motivare.
A fost administrată proba cu acte.
Din probatoriul administrat, instanța reține că prin Hotărârea nr.178/19.12.2006, s-a stabilit că reclamanta are de încasat despăgubiri în sumă de 192.006, 71 lei, prin Hotărârea nr.264/06.07.2007, i s-au stabilit despăgubiri în sumă de 429.057, 28 lei, iar prin Hotărârea nr.278/04.10.2007, s-au stabilit despăgubiri în sumă de 207.631,34 lei, prin asimilarea și a primei hotărâri.
Aceste drepturi bănești, au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile Legii nr.290/2003, pentru imobile ce au aparținut autorilor reclamantei și care au rămas pe teritoriul.
La data de 12.07.2007, reclamanta a depus la pârâtă cerere pentru plata despăgubirilor, dar la data de 10.10.2007, a formulat cea de-a doua cerere, ambele fiind însoțite de acte doveditoare.
Potrivit art.10 alin.2 din Legea nr.290/2003 și art.18 alin.5 din nr.HG1120/2006, plata se face în termen de un an de la comunicarea hotărârii, în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești, "eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei" (lit.c).
În urma contestațiilor, reclamantei, i-au fost recunoscute sumele de 429.057, 28 lei, prin Hotărârea nr.264/06.07.2007 și 207.631, 34 lei, prin Hotărârea nr.278/04.10.2007.
Reclamanta a primit la data de 09.11.2007, suma de 83.052,5 lei, conform precizărilor făcute de ambele părți, adică 40% din suma de 207.631, 34 lei, recunoscută prin a doua hotărâre (278/04.10.2007).
În afara faptului că, nu a primit prima tranșă din Hotărârea nr.264/06.07.2007, au fost depășite și termenele de plată pentru cele două tranșe, așa încât, este îndreptățită, să primească atât sumele neîncasate, cât și valoarea de actualizare a acestora, calculată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice, publicat de către, față de luna decembrie a anului anterior, în raport de prevederile nr.HG1120/2006.
Această modalitate de calcul, asigură o reparație integrală, urmând să primească suma echivalentă celei pe care ar fi încasat-o la termenul de scadență, neputându-se acorda și dobânda legală, deoarece nu este prevăzută în lege, nu a fost motivată și justificată.
Cuantumul sumei, urmează să fie stabilit ulterior, pe cale de executare silită, întrucât în cauza prezentă, suma nu a fost determinată pe bază de expertiză contabilă, iar dacă ar fi fost determinată, până la rămânerea irevocabilă a sentinței, suma s-ar fi modificat, datorită inflației.
Pârâta nu se poate apăra, pretinzând că refuzul se datorează neacordării fondurilor, deoarece, nu a probat că anterior a solicitat suma estimată și că nu a obținut- În plus, plata primei tranșe din a doua hotărâre (cu dată mai nouă), nu dovedește lipsa fondurilor ci, nerespectarea unei evidențe cronologice.
Chiar și lipsa justificată a fondurilor, nu se poate perpetua în timp oricât și nu trebuie să conducă la nerespectarea legii.
Față de cele menționate, în temeiul art.1 și 18 din Legea nr.554/2004, se va admite în parte acțiunea, în sensul obligării pârâtei de a-i plăti reclamantei sumele stabilite prin hotărâri, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună a indicelui publicat de către, față de luna decembrie a anului anterior, în raport de termenul de scadență, cu deducerea sumei pe care reclamanta deja a încasat-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea completată formulată de reclamanta (), domiciliată în Pitești str. -, -. 3,. B,. 18, județul A, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 202.
Dispune obligarea pârâtei de a-i plăti reclamantei sumele stabilite prin hotărâri, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună a celui publicat în, față de luna decembrie a anului anterior, în raport de termenele de scadență, cu deducerea sumei care s-a încasat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red.GA
/4 ex./25.01.2010
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim
