Despăgubire. Decizia 1203/2008. Curtea de Apel Ploiesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA COMERCIALĂ SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 1203
Ședința publică din data de 16 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTORI: Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urleațeanu
: - -
Grefier: - -
&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii,-, județul B, împotriva sentinței nr. 518 din 06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SA cu sediul în B,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, a lipsit recurenta B -Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii și intimata reclamantă - SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, recurenta prin cererea de recurs solicită și judecata cauzei în lipsă, potrivit art. 242 al. 2 Cod proc. civ. după care,
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri și că recurenta prin cererea de recurs solicită judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1662/114/19.05.2008, reclamanta - Pietroasa Bas olicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B- Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 10.897,41 lei plus dobânda legală, calculată de la data de 29.04.2008 și până la restituirea sumei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că în vederea înmatriculării autovehiculului achiziționat a fost obligată de către pârâtă să achite taxa specială de înmatriculare în cuantum de 10897,41 lei ce a fost virată cu nr. 580/29.04.2008.
Reclamanta a precizat că a solicitat pârâtei să îi restituie suma plătită însă aceasta a refuzat, astfel cum rezultă din adresa nr. 1475/8.05.2008,
Se apreciază că încasarea sumei de către pârâtă contravine dispoziției art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 25 și 90 din Tratat, principiului supremației dreptului comunitar consacrat de Constituția României.
În drept acțiunea a fost întemeiată, pe lângă dispozițiile legale evocate și pe disp art. 187 alin.2 Cod proc. fiscală.
Pentru dovedirea acțiunii reclamanta a depus în copie la dosar adresa nr.1475/8.05.2008 emisă de - B - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, Ordin de plată nr. 580/29.04.2008.
Pârâta Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a susținut că reclamanta datorează taxa de primă înmatriculare în conformitate cu disp. art. 214 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aplicabilă de la 1.01.2007.
De asemenea pârâta a considerat că 580 /29.04.2008 nu poate fi calificat drept un act administrativ fiscal, întrucât nu cuprinde mențiunile prevăzute de art. 43 Cod proc. fiscală, astfel că restituirea taxei de primă înmatriculare în temeiul disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, modificată și completată, este inadmisibilă.
Și, în ultimul rând, pârâta a susținut, pe de o parte că în conformitate cu disp. art. 212 2 Cod fiscal, au fost transpuse Directivele CEE nr. 92/12, nr. 92/83 și 92/84, nr. 92/79 și nr.92/80, nr.95/59 și nr. 2003/96 și în consecință acțiunea formulată este neîntemeiată, iar pe de altă parte,că instanța de contencios administrativ are obligația de a sesiza Curtea Constituțională privitor la neconstituționalitatea art. 2141 -2143 Cod fiscal, dispunând în acest sens suspendarea judecății conform dispoziției art. 23 alin.6 din Legea nr. 47/1992.
Prin sentința 518 din 6 iunie 2008 Tribunalul Buzău a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta DGFP B- Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mici și Mijlocii la restituirea către reclamantă a sumei de 10897,41 lei plus dobânda legală calculată la data de 29.04.2008 și până la restituirea integrală a sumei.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că potrivit dispoziției art. 214 1 -214 3 din Codul fiscal, pct. 3.11-312 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Instanța a constatat că potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii, pronunțată în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Prin urmare, dispoziția art. 90 paragraf 1 din Tratat, interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, pentru acestea din urmă, România nepercepând nici o taxă.
A mai constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din dreptul comunitar, evocate, care au prioritate față de dreptul intern.
Întrucât de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene, conform art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aderarea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
Și prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, România s-a obligat să respecte dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Ori, perceperea taxei de primă înmatriculare de la reclamantă, reprezintă o diferență de tratament, o discriminare a regimului juridic fiscal, situație ce încalcă dispozițiile Tratatului CEE, a principiului libertății circulației mărfurilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând incidența disp. art. 304 pct. 9.proc. civ și dispozițiile art. 3041.proc. civ, solicitând modificarea in tot a acesteia si pe fond respingerea acțiunii formulata de reclamanta.
Astfel, susține recurenta, prima instanță a apreciat eronat prevederile legale aplicabile în cauză referitoare la actul administrativ fiscal. Potrivit art. 41.proc. civ., actul administrativ fiscal este actul emis de organul competent în aplicarea legislației privind stabilirea,modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale .
În opinia sa, arată recurenta, chitanțele pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții a căror anulare se cere nu sunt acte administrative fiscale, întrucât acestea nu îndeplinesc condițiile de fond și formă cerute de Codul d e procedură fiscală. A admite considerentele instanței de fond, respectiv cererea reclamantului, ar însemna să ignore aplicarea dispozițiilor prevăzute de Codul d e procedură fiscală și Codul fiscal.
Administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat se îndeplinește potrivit dispozițiilor Codului d e procedură fiscală,ale Codului fiscal, precum și a altor reglementări date în aplicarea acestora. O astfel de taxă este, potrivit art. 2141alin. 3 Cod fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
Atâta timp cât dispozițiile art. 2141- 2143nu sunt abrogate sau nu au fost declarate neconstitutionale printr-o decizie a Curții Constituționale, nu poate fi ignorată aplicarea lor.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este legală, arată recurenta, articolele de lege care instituie sunt clare, stabilind sfera de aplicare, nivelul taxei speciale,exigibilitatea și scutiri de la plata acesteia și nu se poate reține o faptă ilicită sau discriminatorie în sarcina organelor fiscale, întrucât acestea nu au făcut altceva decât să aplice dispozițiile legale în materie, aflate în vigoare pentru această perioadă.
Curtea analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurenta având in vedere actele si lucrările dosarului si dispozițiile legale aplicabile in cauza,constata ca recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la calitatea actului contestat, respectiv că chitanțele pentru încasarea taxei in cauza nu reprezintă un act administrativ fiscal in interesul art. 41.Pr.Fiscala, nu este întemeiata.
Aceasta întrucât art. 41 din Codul d e procedura Fiscala definește actul administrativ fiscal ca fiind acela emis de organul fiscal competent in aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale.
Or, ordinul de plata cu care reclamantul intimat face dovada plătii sumei in discuție si pe care se menționează ca reprezintă "taxa speciala pentru autoturisme", reprezintă un act administrative fiscal deoarece îndeplinește toate condițiile impuse de definiția data de art. 41.Pr.Fiscala, suscitata.
Potrivit dispozițiilor art 2141- 2143din Codul Fiscal si a pct. 3.1 indice 1 -3.1 indice 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România.
Aplicarea taxei speciale așa cum este reglementata de art. 2141Cod Fiscal este insa o măsura nelegala.
Ilegalitatea taxei se concretizează prin raportarea articolului 148 alineatul 2 din Constituția României la articolul 90 alineatul 1 din Tratatul Comunităților Europene. Legat de acest aspect al contradictorialității cu Tratatul prin mijlocirea realizata de Constituție, se retine ca potrivit textului constituțional amintit, " Ca urmare a aderării, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Tot in ceea ce privește principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României, este necesar sa subliniem ca, potrivit art. 220 din Tratatul, Curtea de Justiție a Comunităților Europene asigura interpretarea tratatelor, iar interpretarea acestei instanțe este obligatorie pentru statele membre.
La rândul sau articol 90 alineat 1 din Tratatul, precizează ca " nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de alta natura mai mari decât cele ce se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
In ceea ce privește principiul nediscriminării, in cauza Michel, similara cazului taxei speciale din legislația româneasca, a arătat ca " statele au libertatea sa taxeze cum doresc autovehiculele ce circula pe drumurile lor publice, insa acest sistem de taxare nu trebuie sa intre sub incidenta articolului 90 din Tratatul, adică sa nu fie discriminatoriu".
Insa, de faptul ca la vânzarea autovehiculelor second hand pe teritoriul României si deja înmatriculate in România nu se percepe aceeași taxa ca pentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene si importate, spre utilizare in România, se încalcă principiul discriminării.
de toate cele arătate mai sus, reluând, arătam ca taxa de prima înmatriculare are un vădit caracter ilicit, fiind in discordanta cu prevederile Constituției României, cu prevederile Tratatului, dar si cu principiile instituite de, in urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre.
Ca atare, fața de dispozițiile legale aplicate in cauza si exemplificate mai sus Curtea constata ca recursul este nefondat,urmând ca in conformitate cu dispozițiile art 312 alin 1.Pr.Civ acesta să fie respins.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta -Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii,-, județul B, împotriva sentinței nr. 518 din 06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SA cu sediul în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urleațeanu
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. /2 ex./ 22.10. 2008
f- Tribunalul Buzău
operator de date cu caracter personal
nr. notificare nr. 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urleațeanu