Despăgubire. Sentința 132/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--27.11.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.132
Ședința publică din 25.02.2010
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor B, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă mandatar cu procură la dosar - - în reprezentarea reclamantelor, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamantele au depus răspuns la excepțiile invocate de pârât iar pârâtul a depus concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepția prematurității introducerii acțiunii, excepție invocată de pârâtă și pe fondul acțiunii reclamantelor.
Reprezentantul reclamantelor pune concluzii de admitere a acțiunii și de respingere a excepțiilor pentru motivele formulate în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 27.11.2009, sub nr-, reclamantele și au chemat în judecată pârâtul Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și au solicitat obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire conform titlului VII din Legea nr.247/2005 în privința cotei de 10/24 din apartamentele nr.1, 2, 4, 5, 5A, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15, 16, 17, 18, 19, 23, 24 și 25 din imobilul situat în T,-.
În motivare se arată că prin sentința nr.1311/2002, în prezent irevocabilă, Judecătoria Timișoaraa constatat nevalabilitatea pretinsei naționalizări a cotei ce le revine de 10/24 din imobilul mai sus menționat, pe motiv de ilegalitate. Cu toate acestea, reclamantele arată că nu au putut obține restituirea în natură a respectivelor apartamente deoarece statul român le-a vândut între timp terțelor persoane.
Se mai arată că printr-o sentință din 2003, în prezent irevocabilă, Judecătoria Timișoaraa respins o acțiune în daune pe care au intentat-o statului român, pe motiv că după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, formularea unor cereri de despăgubire pe calea dreptului comun este inadmisibilă. Printr-o decizie administrativă din 2008, dată în procedura Legii nr.10/2001, Primarul municipiului Tap ropus să li se acorde despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr.247/2005, propunere ce nu s-a și materializat în fapt.
Reclamantele mai arată că în ultimii 5 ani, Curtea Europeană a condamnat în mod repetat statul român pentru încălcarea dreptului la respectarea bunurilor deoarece persoanele care au obținut o sentință de desființare a naționalizării imobilului lor nu au nici o posibilitate concretă și efectivă de a obține o justă despăgubire în situația în care restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă. În acest sens, arată reclamantele, există deja în jur de 140 de sentințe împotriva României, inclusiv sentințe pilot sub art.46 din Convenție. Reclamantele prezintă extrase din două asemenea hotărâri, și anume și Dimeca contra României, 09.12.2008 și Katz contra României, 20.01.2009.
Reclamantele și-au întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile art.19-20 din titlul VII din Legea nr.247/2005, împreună cu Decizia IX/2006 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicită respingerea acțiunii reclamantelor pe calea excepției prematurității acesteia.
În motivare se arată că reclamantele au formulat notificări în temeiul Legii nr.10/2001 prin care au solicitat restituirea în natură a unei cote de 5/24 din imobilul situat în T,-, înscris în CF nr.8092 T, top nr.17030.
Primăria T, în calitate de entitate investită cu soluționarea notificării a emis Dispoziția nr.2134/07.10.2004, respingând notificările formulate.
Împotriva acestei decizii, reclamantele au formulat contestație, care a fost admisă prin sentința civilă nr.625/2005 pronunțată de Tribunalul Timiș, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.343/2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA și irevocabilă prin decizia civilă nr.1851/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, arată pârâtul, s-a dispus anularea Dispoziției nr.2134/2004 și restituirea în natură către contestatoarea a cotei de 5/24 din dreptul de proprietate asupra apartamentelor nr.3, 6, 7, 14, 20, 21 și 22 din imobilul mai sus amintit, condiționat de restituirea cotei aferente apartamentelor menționate din despăgubirea acordată în temeiul Legii nr. 112/1995 actualizată cu indicele de inflație, restituirea în natură către contestatoarea a cotei de 5/24 din dreptul de proprietate asupra apartamentelor nr. 3, 6, 7, 14, 20, 21 și 22 din imobilul respectiv, înscris în CF nr.8092 T, top nr.17030 cu excepția terenului inclus în părțile comune indivize ale acestor apartamente; înscrierea în CF nr.8092 T, top nr.17030 a dreptului de proprietate dobândit în cota de 5/24 de către contestatoarea cu privire la apartamentele menționate, condiționat de restituirea cotei aferente acestora din despăgubirea acordată în temeiul Legii nr. 112/1995 actualizată cu indicele de inflație; înscrierea în aceeași carte funciară a dreptului de proprietate dobândit în cota de 5/24 de către contestatoarea cu privire la aceleași apartamente fără terenul inclus în părțile comune indivize ale acestora; obligarea pârâtului Primarul municipiului T să emită o dispoziție nouă pentru a le face o ofertă de restituire în echivalent corespunzător cotelor de 5/24 din dreptul de proprietate asupra apartamentelor 1, 2, 4, 5, 5A, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15, 16, 17, 18, 19, 23, 24 și 25 din imobil, în condițiile art.24, 19 și 40 din Legea nr.10/2001 și art.44 alin.2 din Constituția României.
Astfel, Primarul municipiului T emite Dispoziția nr.2472 din 10.11.2008 prin care se dispun măsuri reparatorii pentru cota de 5/24 din apartamentele nr.1, 2, 4, 5, 5A, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15, 16, 17, 18, 19, 23, 24 și 25 din imobilul situat în T,-, în favoarea reclamantelor, în cote-părți egale.
Pârâtul mai arată că această dispoziție împreună cu dosarul întocmit în baza notificării amintite, însoțite de întreaga documentație, nu au fost transmise Secretariatului Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de către entitatea care a soluționat notificarea, în speță, Primăria Municipiului
Pârâtul mai invocă prevederile art.13 alin.1 Titlul VII din Legea nr.247/2005 în care se arată că "Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă, se constituie Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții:
a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;
b) ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi."
Pârâtul face trimitere la prevederile capitolului V Titlul VII din Legea nr.247/2005 și arată că această procedură administrativă vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în temeiul Legii nr.10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, respectiv data de 25 iulie 2005 (situație în care se încadrează speța în cauză), fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.
Soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită.
Altfel spus, procedura administrativă prevăzută de Titlul din Legea nr. 247/2005 nu se declanșează prin simpla cerere a persoanei îndreptățite ci numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art. 16 alin 1 si 2 din actul normativ amintit, așa cum a fost modificat si completat prin nr.OUG81/2007.
Se arată că dosarul de despăgubire al reclamantelor nu a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și drept urmare, în lipsa dosarului de despăgubire, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr.247/2005 nu poate fi declanșată, așa cum prevede art.16 alin.1 din actul normativ mai sus citat.
Pârâtul conchide arătând că cererea de chemare în judecată a reclamantelor este prematur formulată și solicită admiterea acestei excepții.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția prematurității introducerii acțiunii de către reclamante, excepție invocată de către pârâtă, pe motiv că dosarul de despăgubire al reclamantelor nu a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și drept urmare, în lipsa dosarului de despăgubire, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu poate fi declanșată, instanța o va respinge ca nefondată întrucât dispoziția prin care au fost soluționate dosarele întocmite în baza notificării reclamantelor a fost emisă la data de 10.11.2008 de către Primarul Municipiului T, care avea obligația să înainteze dosarul pârâtei, conform art. 16 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Astfel, art. 16 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prevede că "deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Nu se poate constata prematuritatea cererii reclamantelor pe considerentul că autoritatea publică nu a înaintat dosarul administrativ, întrucât nu se poate reține culpa acestora.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța constată că reclamantele au formulat notificări în temeiul Legii nr.10/2001 prin care au solicitat restituirea în natură a unei cote de 5/24 din imobilul situat în T,-, înscris în CF nr.8092 T, top nr.17030.
Primăria T, în calitate de entitate investită cu soluționarea notificării a emis Dispoziția nr.2134/07.10.2004, respingând notificările formulate.
Împotriva acestei decizii, reclamantele au formulat contestație, care a fost admisă prin sentința civilă nr.625/2005 pronunțată de Tribunalul Timiș, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.343/2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA și irevocabilă prin decizia civilă nr.1851/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, arată reclamantele și pârâtul, s-a dispus anularea Dispoziției nr. 2134/2004 și restituirea în natură către contestatoarea a cotei de 5/24 din dreptul de proprietate asupra apartamentelor nr. 3, 6, 7, 14, 20, 21 și 22 din imobilul mai sus amintit, condiționat de restituirea cotei aferente apartamentelor menționate din despăgubirea acordată în temeiul Legii nr. 112/1995 actualizată cu indicele de inflație, restituirea în natură către contestatoarea a cotei de 5/24 din dreptul de proprietate asupra apartamentelor nr. 3, 6, 7, 14, 20, 21 și 22 din imobilul respectiv, înscris în CF nr.8092 T, top nr.17030 cu excepția terenului inclus în părțile comune indivize ale acestor apartamente; înscrierea în CF nr.8092 T, top nr.17030 a dreptului de proprietate dobândit în cota de 5/24 de către contestatoarea cu privire la apartamentele menționate, condiționat de restituirea cotei aferente acestora din despăgubirea acordată în temeiul Legii nr. 112/1995 actualizată cu indicele de inflație; înscrierea în aceeași carte funciară a dreptului de proprietate dobândit în cota de 5/24 de către contestatoarea cu privire la aceleași apartamente fără terenul inclus în părțile comune indivize ale acestora; obligarea pârâtului Primarul municipiului T să emită o dispoziție nouă pentru a le face o ofertă de restituire în echivalent corespunzător cotelor de 5/24 din dreptul de proprietate asupra apartamentelor 1, 2, 4, 5, 5A, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15, 16, 17, 18, 19, 23, 24 și 25 din imobil, în condițiile art.24, 19 și 40 din Legea nr.10/2001 și art.44 alin.2 din Constituția României.
Astfel, Primarul municipiului T emite Dispoziția nr.2472 din 10.11.2008 prin care se dispun măsuri reparatorii pentru cota de 5/24 din apartamentele nr.1, 2, 4, 5, 5A, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15, 16, 17, 18, 19, 23, 24 și 25 din imobilul situat în T,-, în favoarea reclamantelor, în cote-părți egale.
Conform art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,"notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor".
Totodată, potrivit art. 16 alin. 3 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,"în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Potrivit art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,"pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură".
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația, potrivit art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, de a proceda la analizarea dosarului reclamantelori în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.
Cu toate acestea, până la data pronunțării prezentei hotărâri Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis decizia reprezentând titlul de despăgubiri.
Instanța constată că legea impune un termen maxim de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 pentru predarea către Secretariatul Comisiei Centrale a dispozițiilor emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare, astfel că nu poate reține caracterul rezonabil al unei întârzieri de peste trei ani în verificarea legalității acestor dispoziții, cu atât mai mult cu cât pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a justificat sub nici o formă această întârziere excesivă.
Pe de altă parte, instanța subliniază că este incontestabil că reclamantele au dreptul la un proces echitabil - drept garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și de art. 21 alin. 3 din Constituția României - drept care implică, între alte cerințe, și o durată rezonabilă a soluționării litigiului.
Este incontestabil și faptul că în cadrul calculării termenului rezonabil al procesului judiciar se ia în considerare și durata procedurilor administrative impuse de lege anterior sesizării instanțelor.
Instanța reamintește că legea nu determină termenul maxim în cadrul căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este obligată de emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantelor.
Însă această omisiune a legii nu poate conduce la acceptarea ideii că această Comisie nu este ținută de respectarea dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil și că nu are obligația să se pronunțe într-un termen cât mai scurt posibil asupra cererii reclamantului.
În aceste condiții, deși legea nu impune un termen maxim determinat pentru emiterea deciziei de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, necesitatea respectării termenului rezonabil al litigiului declanșat prin cererea reclamantelor de acordare a măsurilor reparatorii (în natură sau prin echivalent) prevăzute de Legea nr. 10/2001 impune verificarea motivelor invocate de către pârâtă pentru întârzierea soluționării cererii reclamantului.
Pentru aceste motive, instanța consideră că necesitatea respectării dispozițiilor art. 6 paragraf 1 și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului impune obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la analizarea dosarului reclamantelor, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantelor.
În consecință, instanța va admite acțiunea reclamantelor, ca fiind întemeiată și va obliga pârâtul Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri, în privința cotelor reclamantelor de 10/24 din apartamentele nr. 1,2,4,5,5A,8,9,10,11,12,13,15,16,17,18,19,23,24 și 25 din imobilul situat în T, str. - nr. 11, jud.
Fără cheltuielile de judecată, nesolicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prematurității acțiunii reclamantelor, excepție invocată de pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR
Admite acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR
Obligă pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR B să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri, în privința cotelor reclamantelor de 10/24 din apartamentele nr. 1,2,4,5,5A,8,9,10,11,12,13,15,16,17,18,19,23,24 și 25 din imobilul situat în T, str. - nr. 11, jud.
Fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./11.03.2010
Tehnored./17.03.2010
Ex.5
Emis 3 comunicări
. - T, str.-.- nr.1
. - T, str.-.- nr.1
. Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu
