Despăgubire. Decizia 134/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 04.12.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.134
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 07.02.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.2322/09.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâtul - intimat PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul - recurent personal, lipsă fiind pârâtul - intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 05.02.2008, completare la întâmpinare din partea pârâtului - intimat, un exemplar comunicându-se reclamantului - recurent.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul - recurent solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2322 din 9 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a respins acțiunea în contencios administrativ exercitată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei pentru elaborarea la plata despăgubirilor bănești în cuantum de 6.750 lei reprezentând daune materiale respectiv 5.000 lei daune morale.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat prin cererea nr. 2586/05.06.2007 eliberarea unei ordonanțe din care să rezulte efectivul de ovine înscris în Registrul Agricol la data de 31 decembrie 2006.
Potrivit art. 1 din Legea nr.554/2004 modificată prin Legea nr. 267/2007 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Conform art. 2 lit. i din lege, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este definit ca fiind exprimarea explicită cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Raportat la cadrul legal incident speței deduse judecății instanța a constatat că față de data de 5.06.2007 la care s-a formulat cererea nr. 2586 prin care s-a solicitat eliberarea adeverinței din care să rezulte efectivul de ovine înscris în registrul Agricol la data de 31 decembrie 2006 și față de termenul de 30 de zile reglementat de art. 2 lit. h din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată prin Legea 267/2007 pentru soluționarea în termenul legal a unei cereri, în mod neîntemeiat reclamantul susține că este vorba despre un refuz nejustificat de soluționare a cererii sale.
Argumentele invocate de reclamant în cauzarea prejudiciului material ca rezultând din depășirea duratei rezonabile a soluționării cererii formulate este contrazisă de finalizarea soluționării petiției prin eliberarea și comunicarea adeverinței nr. 2757/15.06.2007.
Împrejurarea de a i se fi pus în vedere reclamantului să achite înainte de eliberarea adeverinței debitele datorate nu poate fi asimilat cu o culpă a acestuia în condițiile în care respectiva adeverință a fost eliberată în 10 zile de la solicitare.
În condițiile în care nu a fost dovedită vinovăția pârâtului în refuzul nejustificat de soluționare a cererii invocat de reclamant, nu se justifică nici cererea de acordare a daunelor materiale și morale solicitate.
Prejudiciul invocat de reclamant nu poate fi considerat ca o consecință directă a întârzierii și nici ca o consecință a culpei autorității publice exclusive care a emis în termenul legal actul administrativ solicitat.
În consecință, cum reclamantul nu a făcut dovada refuzului nejustificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr.554/2004, instanța a respins cererea de acordare a daunelor materiale și morale solicitate nefiind întrunite condițiile cumulative ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul și a solicitat modificarea sentinței și obligarea pârâtului în solidar cu autoritatea publică pe care o reprezintă la plata sumei de 6.750 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se arată că, în soluționarea cauzei, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale, iar vinovăția pârâtului nu se întemeiază pe refuzul nejustificat de soluționare a cererii reclamantului de a i se elibera o adeverință din care să rezulte numărul de capete de ovine pe care le-a avut înscrise în Registrul Agricol la 31 decembrie 2006, ci pe manoperele dolosive, de rea credință a modului de eliberare a acestei adeverințe.
La termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2008, reclamantul a depus la dosar o precizare de acțiune, prin care arată că revine la cuantumul pretențiilor de 9.450 lei, menținând numai cuantumul daunelor morale solicitate (fila 13 dosar).
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar, și în mod legal a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată. Prima instanță a reținut corect că pârâtul a soluționat în mod legal cererea reclamantului adresată la data de 5 iunie 2007 prin eliberarea răspunsului conform adeverinței nr.2757 din 15 iunie 2007 (fila 9 dosarul tribunalului).
Având în vedere că pârâtul a comunicat reclamantului relațiile solicitate, în termenul prevăzut de lege, instanța constată că cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale este neîntemeiată, astfel că în temeiul prevederilor art.312 pct.1 din Codul procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr.2322 din 9 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
RED:/03.03.08
TEHNORED:/04.03.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
