Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 135/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 17.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.135
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 07.02.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulate pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚULUI T, împotriva sentinței civile nr.703/08.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanții - intimați, A, G, -, -, -, G, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanții - intimați, pentru pârâtul - recurent T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtului - recurent T depune la dosar delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamanților - intimați solicită admiterea recursului formulat de pârâtul - intimat T, arătând că cele 5 persoane nu au calitatea de funcționari publici și respingerea recursurilor formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor și Instituția Prefectului - Județului
Reprezentantul pârâtului - intimat T pune concluzii de admitere a recursurilor.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.703 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, A, G, -, -, -, G,; s-a admis cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE B prin T, formulată de T; s-a admis acțiunea reclamanților împotriva pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE T și INSTITUȚIA PREFECTULUI T și s-a respins cu privire la DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE; au fost obligați pârâții și chemata în garanție să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești, reprezentând primele de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006 egale cu salariul de baza din luna anterioara plecării în concediu, actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective; s-a respins capătul de cerere privind plata sumelor reprezentând reducerea impozitului pe venit pentru perioada 2003 - 2006.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici civili, cu statut special în conformitate cu art. 1 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului.
În conformitate cu art.37 pct. 2 din nr.OG 38/2003 "(1) Polițiștii, pe timpul cât se află în delegare, detașare, incapacitate temporară de muncă, concediu de odihnă, concediu de maternitate și alte concedii plătite care se acordă în baza dispozițiilor legale în vigoare, primesc salariile de bază și celelalte drepturi bănești avute. În cazul în care detașarea se face pe un post cu un nivel de salarizare superior, polițiștii beneficiază de salariul funcției respective și de celelalte drepturi bănești legal cuvenite.
(2) La plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de bază cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație. Salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și salariul de bază se acordă cu anticipație, o singură dată."
Potrivit art. 34 din Legea nr.188/1999 " (1) Funcționarii publici au dreptul, în condițiile legii, la concediu de odihnă, la concedii medicale și la alte concedii.
(2) Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat."
Conform Legii bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 și Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă au fost suspendate până la data de 31 decembrie 2004.
Conform art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004, aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, au fost suspendate.
Suspendarea drepturilor reprezentând prima de concediu pentru funcționarii publici nu echivalează cu stingerea drepturilor respective ci a avut doar ca efect imposibilitatea realizării acestora în intervalul de timp în care au fost suspendate.
Suspendarea dreptului la prima de concediu ori prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existența dreptului deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudus jus " ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic să devină lipsit de orice valoare.
Așa fiind, tribunalul a admis acest petit și a obligat pârâții să plătească reclamanților primele de concediu pe anii 2004, 2005, 2006 actualizate cu rata inflației.
Având în vedere că potrivit art. 4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, că bugetul de stat este gestionat de către MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, precum și prevederile art. 60 și următoarele din Codul procedură civilă a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B să vireze în conturile sumele reprezentând primele de concediu cuvenite reclamanților.
Văzând dispozițiile art.5 din nr.OG83/2001 conform căruia " Serviciile Publice Comunitare pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple se înființează în cadrul aparatului propriu al județene și al mun. B"
Având în vedere faptul că reclamanții își desfășoară activitatea la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple din cadrul Instituției Prefectului, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din nr.OG83/2001 "Serviciile publice comunitare pentru eliberarea și evidența populației simple se înființează în cadrul aparatului propriu al prefecturilor județene și al Prefectului mun. B" iar art.1 (1) din Legea nr.340/2004 prevede că "Instituția Prefectului este o instituție publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu și buget propriu".
Față de această situație tribunalul a apreciat că Instituția Prefectului are calitate procesuală pasivă și a fost obligată alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor salariale față de reclamanți și tot pentru considerentele mai sus invocate, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Pașapoarte.
Pentru motivele mai sus invocate, în baza dispozițiilor din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamanți este parțial întemeiată, și a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, A, G, -, -, -, G, a admis cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE B prin T formulată de T, a admis acțiunea reclamanților împotriva pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE T și INSTITUȚIA PREFECTULUI T și a respins-o cu privire la DIRECTIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE.
A obligat pârâții și chemata în garanție să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești, reprezentând primele de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006 egale cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu, actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Cu privire la capătul II al cererii, acela al impozitului pe venit instanța a constatat că:
Prin emiterea nr.OG73/1999, la art.5 și 6, au fost restrânse categoriile de venituri care anterior erau scutite de impozitare, iar prin art.86-9, au fost abrogate prevederile art.9 lit. c, și art.10 privitoare la reducerea impozitului pe venit din Legea nr.80/1995, dispoziții apreciate de Curtea Constituțională prin.nr.174/2001, ca fiind în concordanță cu prevederile Constituției României.
Mai mult, Legea nr.571/2003, intrată în vigoare la 01.01.2004, nu conține dispoziții referitoare la reducerea impozitului pe veniturile aferente drepturilor de soldă/salariu ale cadrelor militare si polițiștilor, iar potrivit art.1 al.3 din lege "în materie fiscală, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile codului fiscal.
Așa fiind, instanța a constatat că abrogarea dispusa prin art.86-9 din nr.OG73/1999, este una definitivă, în sensul în care s-a pronunțat si J, prin dec.nr.3076/2005 și nr.55/2007, iar în temeiul art.1, art.10 și art.18 din Legea nr.554/2004, acțiunea reclamantului a fost respinsă conform dispozitivului care face parte integranta din prezenta hotărâre.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului T, T și Instituția Prefectului
Recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului Tas olicitat modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților, și, având în vedere că fac parte din categoria personalului contractual civil, nefiind funcționari publici cu statut special. Sub acest aspect, sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală.
Recurenta T, a solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată în privința obligării pârâților la plata primelor de concediu pe anii 2004 - 2006, ca inadmisibilă, pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorii și respingerea cererii de chemare în garanție a
În motivarea recursului se arată că sentința este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă).
Recurenta arată că nu are calitate procesuală pasivă, fiind nelegal chemat în calitate de chemat în garanție.
Instituția Prefectului Județului Tas olicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată. Recurenta susține că prin legile bugetului de stat aferente anilor 2002 - 2006, acordarea primei de vacanță a fost suspendată succesiv până la data de 31 decembrie 2006.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță, în mod greșit a admis acțiunea reclamantelor, și, împotriva pârâților, și cererea de chemare în garanție în privința acestora, având în vedere că aceste reclamante fac parte din categoria personalului contractual civil în cadrul Serviciului Public Comunitar de Pașapoarte T, și nu au calitatea de funcționari publici cu statut special, care să aibă raporturi de serviciu reglementate prin Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului.
Referitor la celelalte motive de recurs invocate de T, în reprezentarea și Instituția Prefectului Județului T, instanța constată că sunt neîntemeiate, deoarece acești pârâți și chematul în garanție au calitate procesuală pasivă în cauză, iar suspendarea drepturilor reprezentând prima de concediu pentru funcționarii publici nu echivalează cu stingerea drepturilor respective.
Pentru aceste considerente instanța urmează ca în temeiul prevederilor art.312 pct.3 din Codul d e procedură civilă, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, să admită recursurile, modifică sentința și respinge acțiunea reclamantelor, și ca neîntemeiată, și va menține celelalte dispoziții ale sentinței ca fiind temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului T, T și Instituția Prefectului Județului T, împotriva sentinței civile nr.703 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
Modifică sentința, și respinge acțiunea reclamanților, și împotriva pârâților.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
RED:/10.03.08
TEHNORED:/11.03.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
