Despăgubire. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.18/ Dosar nr-
Ședința publică din 22 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI B din cadrul ANAF, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, DIRECȚIA CONTROLULUI FISCAL împotriva sentinței civile nr.2780/com/11.09.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect - despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 8 ianuarie 2008, când părțile au lipsit, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 15 ianuarie 2008, respectiv pentru astăzi 22 ianuarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2780/com/11.09.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr- s-a espins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâte prin întâmpinare.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele Directia Generală a Finantelor Publice B si Directia Controlului Fiscal B și Directia Generală de Administrare a Contribuabili B si în consecință:
A obligat în solidar pe pârâte să îi plătească reclamantei suma de 11.260,02 RON (112.600.246 lei ROL ) reprezentând devalorizarea sumei de 316.292.827 lei vechi, TVA respinsă nelegal la rambursare, calculată în funcție de indicele de inflație pe perioada 25.02.2002 -20.05.2004, respectiv de la data respingerii la rambursare si data restituirii efective.
A obligat în solidar pe pârâte să îi plătească reclamantei suma de 12.810,24 RON (128.102.366 lei vechi) reprezentând dobânda legală calculată asupra sumei de 316.292.827 lei ROL pe perioada 25.02.2002 -20.05.2004.
A obligat în solidar pe pârâte să îi plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 39,30 RON reprezentând taxa judiciară de timbru si timbru judiciar.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
În cauză sunt aplicabile dispozițiile legale privind răspunderea civilă delictuală prevăzute de art. 998, art.999 din Codul Civil combinat cu art.1 din Legea nr.29/1990 paguba fiind cauzată de o autoritate publică unei persoane juridice.
Atâta vreme cât Legea nr.29/1990 nu distinge, paguba cauzată trebuie acoperită integral atât sub aspectul prejudiciului efectiv cât si a beneficiului nerealizat.
Ca urmare, privitor la termenul de prescripție a dreptului la acțiune în cauză sunt aplicabile prevederile art.8 alin.1 din Decret nr.167/1958 potrivit căruia prescripția curge de la data când " păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât si pe cel care răspunde de ea".
Paguba, respectiv prejudiciul nerealizat reprezentând dobânda legală calculată asupra sumei de 316.292.827 lei a fost cunoscută de reclamantă numai la data restituirii acestei sume de pârâte si anume în 20.05.2004 conform extrasului de cont (fila 11 dos.nr-), dată în raport de care acțiunea este introdusă în termen, respectiv în 18.05.2007.
Pe fond, instanța a constatat că în cauză sunt întrunite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale si anume fapta culpabilă materializată prin emiterea unor acte administrative nelegale si anume procesul verbal de control nr.6/25.02.2002 emis de pârâta Direcția Controlului Fiscal B si decizia nr.281/15.05.2002 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin care neîntemeiat si nelegal s-a respins la rambursare TVA deductibil în sumă de 316.299.827 ROL.
Paguba cauzată reclamantei constă în lipsa de folosință a sumei menționate pe perioada cuprinsă între 25.02.2002 -20.05.2004 respectiv între data respingerii cererii reclamantei de rambursare a TVA si a datei restituirii TVA de pârâte conform extrasului de cont menționat.
Raportul de cauzalitate dintre actele administrativ fiscale si prejudiciu este vădit deoarece prin aceste acte s-a respins nelegal si neîntemeiat rambursarea sumei de 316.292.827 lei la care reclamanta avea dreptul, fapt care a condus la un beneficiu nerealizat cuantificat prin dobânda legală calculată până la data restituirii sumei nelegal retinută de pârâte pe perioada 25.02.2002-20.05.2004.
Culpa pârâtelor constă în respingerea de la rambursare a TVA deductibilă, prin încălcarea dispozițiilor legale, respectiv prin emiterea unor acte administrative fiscale nelegale prin care în mod neîntemeiat reclamantei i-a fost încălcat un drept, anume prevăzut de legea fiscală.
În aceste condiții dată fiind participația comună a pârâtelor la încălcarea dreptului reclamantei, în cauză sunt aplicabile prevederile art.1003 Cod Civil, pârâtele au fost obligate în solidar atât la plata prejudiciului reprezentând devalorizarea sumei de 316.292.827 lei pe perioada 25.02.2002-20.05.2004, respectiv la plata sumei de 11.260,02 RON calculată conform indicelui de inflație, cât și la plata sumei de 12.810,24 RON reprezentând dobânda legală pentru aceeași perioadă.
În temeiul art.274 si art.277 Cod procedură civilă instanța de fond a obligat în solidar pârâtele să îi plătească reclamantei cheltuielile de judecată în sumă de 39,30 RON reprezentând taxa judiciară de timbru si timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal, pârâtele Directia Generală a Finantelor Publice B, Directia Controlului Fiscal B și Directia Generală de Administrare a Contribuabili, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii și exonerării de plata cheltuielilor de judecată.
În motivare recurentele au reiterat excepția prescripției dreptului la acțiune, invocând dispozițiile art. 1, 3, 6 și 7 din Decretul nr.167/1958 cu privire la prescripția exctinctivă și susținând că obligația pârâtelor a fost stinsă prin plată în data de 20 mai 2004, data la care a fost virat în contul intimatei reclamante suma solicitată cu titlu de TVA, urmare aplicării cererii de restituire formulată. Astfel, dobânzile solicitate de intimata reclamantă în temeiul OG nr.9/2000, aprobată prin Legea nr.356/2002 sunt prescrise, data de la care se calculează termenul de 3 ani fiind data întocmirii procesului verbal de control de respingere la rambursare, respectiv 25 februarie 2002.
Pe fond, recurentele au susținut că nu se poate reține vreo culpă în sarcina lor, obligația de plată a sumei fiind îndeplinită în mod operativ, urmare a cererii reclamantei la data de 20 mai 2004.
Recurentele au mai susținut că organele fiscale au precedat potrivit actelor speciale, nefiind aplicabile dispozițiile din materia dreptului comun.
Urmare parcurgerii procedurii jurisdicționale prevăzută de OUG nr.13/26.01.2001 a fost soluționată contestația societății de către Directia Generală a Finantelor Publice B în data de 15 mai 2002 prin Decizia nr.281 împotriva procesului verbal de control. Această decizie a fost contestată la instanțele judecătorești și urmare emiterii Deciziei Curții de Apel Brașov nr.27/R/29.01.2004 s-a dispus rambursarea sumei ce a generat litigiul. Suma a fost restituită reclamantei în urma întocmirii formalităților de către aceasta, încât prezenta cerere nu mai are obiect.
Recurentele au apreciat că nu s-a produs nici un prejudiciu în cauză, că nu există fapta culpabilă din partea lor, organele fiscale procedând în consecință potrivit legii fiscale. Mai mult, referitor la perioada de referință 25.02.2002 data respingerii la rambursare și 20.05.2004 data restituirii efective nu există temei juridic pentru acordarea de dobânzi penalizatoare, cererea fiind inadmisibilă.
Dispozițiile comune aplicabile în materia raporturilor civile, comerciale dintre comercianți nu pot fi aplicabile și față de bugetul de stat care nu are această calitate. Raporturilor juridice dintre agenții economici și bugetul de stat îi sunt aplicabile reglementările speciale potrivit prevederilor constituționale.
Intimata - Sa (fostă SA) a depus la dosar note de ședințe prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă instanța de control judiciar constată că recursurile promovate împotriva sentinței civile nr. 2780/com/11.09.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal sunt nefondate.
Motivele de recurs invocate sunt nefondate, instanța de fond în mod corect respingând excepția prescripției dreptului la acțiune și obligând recurentele la repararea prejudiciului cauzat. Acest prejudiciu constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de intimata reclamantă - SA, ca urmare a faptei ilicite săvârșite, de recurente.
În mod corect a reținut instanța de fond că acțiunea este prescrisă având în vedere că termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la data restituirii sumei și anume 20.05.2004, iar acțiunea a fost promovată la data de 18 mai 2007, deci în interiorul termenului general de prescripție. Numai de la data restituirii sumei intimata reclamantă a putut cunoaște întinderea prejudiciului cauzat.
Nici cealaltă critică adusă sentinței recurate nu este întemeiată având în vedere că potrivit art.998 cod civil "orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara".
În cauză sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv:prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate și culpa recurentelor, acestea fiind corect reținute de instanța de fond.
Referitor la întinderea prejudiciului, Curtea constată că în mod corect s-a făcut aplicarea principiului general al reparării integrale a prejudiciului cauzat, compus din prejudiciul efectiv -damnum emergens - în cauză suma de 11.260, 20 lei (devalorizarea sumei respinsă nelegal la rambursare, calculată în funcție de indicele de inflație pentru perioada 25.02.2002 - 20.05.2004 ) și beneficiul nerealizat - lucrum cesans (dobânda legală calculată asupra aceleiași sume pentru perioada 25.02.2002 - 20.05.2004).
Susținerile recurentelor, potrivit cărora aceste dispoziții nu le sunt aplicabile sunt de asemenea nefondate deoarece legea nu face o asemenea distincție, ori "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus". Mai mult chiar, art.16 alin.1 și 2 din Constituție prevede: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege."
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursurile declarate de recurentele Directia Generală a Finantelor Publice B, Directia Controlului Fiscal B și Directia Generală de Administrare a Contribuabili împotriva sentinței civile nr. 2780/com/11.09.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Directia Generală de Administrare a Contribuabili B, din cadrul ANAF, Directia Generală a Finantelor Publice B și Directia Controlului Fiscal B cu sediul în B, nr.7, împotriva sentinței civile nr. 2780/com/11.09.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red,CC 24.01.2008 /Dact.VP 4.02.2008/2 ex.
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Clara
