Despăgubire. Sentința 190/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 190
Ședința publică de la 10 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 3 iulie 2008, privind acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârât COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR DIN CADRUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din 3 iulie 2008, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată la nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul P pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să emită titlu de despăgubiri pentru suprafața de 12.2474 ha, teren intravilan solicitat în baza Legii 10/2001, modificată prin Legea 247/2005.
În fapt, a arătat că a notificat Primăria comunei să-i acorde despăgubiri pentru mai multe terenuri preluate abuziv pe raza acestei localități, terenuri rămase de la autorii săi și.
Mai arată reclamantul că a depus în scopul stabilirii juste a valorii despăgubirilor un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat, care a stabilit valoarea acestui teren la aproximativ 58 miliarde lei.
Reclamantul mai învederează că prin decizia nr. 2/22.01.2006, Comisia Locală din cadrul Primăriei a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru acest teren, neputând fi redat în natură, întrucât fusese parcelat în loturi de către 1.000. și transformat în vetre de case pe care cetățenii din comună își construiseră imobile și anexe gospodărești.
Deși dosarul a fost înaintat de Primăria Comisiei Centrale pentru Stabilirea Drepturilor și nici până în prezent nu s-a emis decizia privind titlurile de despăgubiri.
Prin întâmpinarea depusă la 05.06.2007, pârâta a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 2/22.01.2006 emisă de Primăria com. în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în raport cu dispozițiile prevăzute de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 Republicată precum și a prevederilor pct. 8.1 și 8.2 din HG nr. 250/03.04.2007 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 Republicată.
Prin încheierea nr. 28/5.07.2008 Curtea de APEL CRAIOVAa dispus sesizarea Tribunalul Dolj cu soluționarea excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 2/22.01.2006 emisă de Primăria com. în raport de dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 Republicată.
În ceea ce privește excepția de nelegalitate a acestei dispoziții în raport de pct. 8.1 și 8.2 din HG nr. 250/03.04.2004, Curtea a apreciat-o neîntemeiată întrucât acest act normativ a fost adoptat ulterior emiterii actului administrativ.
Prin sentința nr. 4632/03.12.2007 rămasă definitivă și irevocabilă Tribunalul Dolja respins excepția de nelegalitate.
S-au depus la dosar copiile următoarelor acte: decizia nr. 2/22.01.2006 emisă de Primăria com., procesul verbal încheiat la 09.01.2006, adresele nr. -/21.12.2006 și nr. 13835/10.08.2006 emise de ANRP, adresa nr. 903/14.06.2006 a Consiliului Local, hotărârea nr. 2/26.07.1946 emisă de Comisiunea de Plasă pentru Aplicarea Reformei Agrare, sentința nr. 4632/03.12.2007 a Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Examinând pe fond acțiunea, instanța constată că aceasta este fondată.
Reclamantul a solicitat în baza Legii 10/2001 să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în com. compus din teren arabil intravilan în suprafață de 12,2474 ha.
Prin dispoziția nr. 2/22.01.2006 Primarul com. a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate și imposibil de restituit în natură, în același timp dispunându-se transmiterea dosarului către secretarul Comisiei Centrale din cadrul ANRP.
Ulterior după transmiterea dosarului către ANRP reclamantul a formulat mai multe demersuri pentru ca cererea lui să fie soluționată existând în acest sens răspunsurile pârâtei la memoriile reclamantului, filele 19 și 21.
Astfel, între data depunerii cererii și data acțiunii au trecut aproximativ 6 ani, fără ca în perioada respectivă autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii.
Instanța apreciază că durata excesivă a procedurii administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
În consecință, se va face aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor pentru imobilul imposibil de restituit în natură conform Dispoziției nr. 2/22.01.2006 emisă de Primarul com..
Noțiunea de proces echitabil reglementată de acest text implică și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze.
Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful 1 din CEDO cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamanților.
Instanța apreciază că prin neîndeplinirea obligației de a emite titlurile de despăgubire autoritatea pârâtă aduce o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de România prin Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO.
În speță, prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât art. 6 din Convenție cât și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, motiv pentru care se apreciază că absența totală a despăgubirilor de aproximativ 6 ani crează reclamanților o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța apreciază că procedurile administrative, coordonate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 6 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
Față de motivele enunțate, acțiunea reclamantului va fi admisă și va fi obligată Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor să emită dispoziția pentru imobilul imposibil de restituit în natură conform dispoziției nr. 2/22.01.2006 emisă de Primarul com..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în C, str. -, -. 6, jud. D, în contradictoriu cu pârât COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR DIN CADRUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 1.
Obligă pârâta să emită dispoziția pentru imobilul imposibil de restituit în natură, conform deciziei nr.2/22.01.2006 emisă de Primarul com..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iulie 2008.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
red. Jud. G
Ex.4//25.08.2008
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti
