Despăgubire. Sentința 206/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
SENTINȚA NR.206/CA/2008
Ședința publică din 24 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu judecător
GREFIER: - --
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată dereclamanții și ambii din O, STR.-, nr. 25, Județ B, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN REPREZENTAT PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR - B, sector 1, nr. 202 și STATUL ROMÂN REPREZENTAT PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - B, STR.-, nr. 17,având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților, în baza delegației fila 6 dosar, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că plângerea este scutită de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta reclamanților solicită în probațiune să depună Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor la instanță dosarul administrativ care a stat la baza preluării imobilului.
Instanța respinge cererea ca nejustificată.
Nefiind alte cereri, excepții, probe, instanța consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și să fie obligat Statul român să emită o decizie privind restituirea în echivalent a imobilului și Statul român să plătească despăgubiri conform expertizei. Termenul rezonabil de soluționare al cererii reclamanților astfel cum este prevăzut în reglementările (art.6 din convenție și art.1 din primul protocol adițional la convenție) nu este respectat. Fără cheltuieli de judecată.
La ora 12, după închiderea ședinței de judecată, a sosit la dosar prin registratură, întâmpinare formulată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 27.10.2008 și au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor B și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea pârâtului Statul Român reprezentat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, la emiterea unei decizii privind restituirea în echivalent a imobilului preluat abuziv de stat, casă și teren intravilan în suprafață de 290 mp situat în O,- și obligarea pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata a 200.000 de lei - daune materiale (despăgubiri) pentru imobilul preluat, potrivit expertizei de evaluare a bunului; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că tatăl lor, defunctul, a deținut imobilul situat în-, compus din casă și teren aferent. Statul Român preluat abuziv imobilul în anul 1954.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, a formulat o notificare, solicitând restituirea în natură a imobilului, notificare transmisă Primăriei municipiului
Pin Dispoziția Primarului Municipiului O nr. 4377/2006 privind soluționarea parțială a notificării, a fost restituită în natură suprafața de 2350 mp teren, iar prin Dispoziția Primarului Municipiului O nr. 2975/18.05.2007, s-a respins cererea de restituire în natură a casei și a terenului aferent în suprafață de 290 mp și s-a propus acordarea de despăgubiri in condițiile Titlului VII al Legii nr.247/2005 și s-a dispus transmiterea dosarului spre soluționare definitivă la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ce reprezintă Statul Român.
Dosarul cu dispoziția menționată a fost înregistrat sub nr. 37436/CC la pârâtul de rândul 1.
A solicitat soluționarea dosarului prin cererea nr. -/2008 și, ulterior, a depus o plângere prealabilă înregistrată în data de 15 septembrie 2008, la care nu a primit nici un răspuns.
Prin Decizia XX din 19.03.2007, publicată în Of. nr. 764 din 12 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a statuat, admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, că dispozițiile art 26 alin 3 din Legea nr. 10/2001, "(3) Decizia sau, după caz, dispoziția motivata de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civila a tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare ", trebuie interpretate în sensul că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității investite cu soluționarea de a răspunde la notificare.
Deși Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat cu privire la interpretarea unor dispoziții ale Legii nr. 10/2001, și dispozițiile art 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 trebuie interpretate în sensul că curțile de apel sunt competente să judece și plângerile formulate în cazul refuzului pârâtului de rândul 1 de a soluționa definitiv notificările transmise de către primării.
În materia Legii nr. 10/2001, în cauzele deduse judecății datorită refuzului entității (investită cu soluționarea) de a răspunde la notificare, s-a apreciat, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, că aceeași instanță este competentă material să judece contestația, atât în cazul contestării deciziei/dispoziției deținătorului, cât și în cazul refuzului de a răspunde la notificare.
Potrivit Deciziei nr. 2609/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, refuzul de a soluționa cererea (lipsa răspunsului Comisiei) poate fi atacat în fața curților de apel, în temeiul art. 19-20 din Titlul VII ai Legii nr. 247/2005.
Prezenta acțiune a promovat-o întrucât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat că nu va soluționa definitiv notificarea decât dacă va fi selectat în urma tragerii la sorți.
Aceasta echivalează cu refuzul nejustificat de a ne soluționa cererea, în condițiile în care prin lege nu se reglementează un termen de soluționare a dosarului transmis la Comisia centrală, iar în lipsa acestui termen, termenul general este de 30 de zile (art 2, alin 1, lit. h), i) si alin 2 din Legea nr. 554/2004). În prezent, legea prevede, ca modalitate de restituire în echivalent a bunului, fie acordarea unor despăgubiri bănești până la concurența sumei de 500.000 de lei, iar plata efectivă se face în termen de 15 zile de la "data existentei disponibilităților financiare" - art. 182 din același titlu VII din Legea nr. 247/2005, dispoziții însă fără finalitate, întrucât nu sunt asigurate acele "disponibilități financiare". De asemenea, nu există nici o garanție privind existența fondurilor bănești pentru despăgubire (acestea fiind alocate prin bugetul anual de stat, în considerarea soluțiilor administrative stabilite în anul precedent), o astfel de soluționare nu ar constitui o reparație echitabilă întrucât o sumă de bani stabilită ca despăgubiri ar fi pusă în plată mult timp după evaluarea imobilului, când suma nu mai reprezintă valoarea de
piață a imobilului de la data soluționării notificării, valoare la care
are dreptul conform art 10 alin 9 din Legea nr. 10/2001; fie acordarea de acțiuni la Fondul "Proprietatea", însă acestea nu au fost acordate, iar fondul nu funcționează. În privința modalității de restituire în echivalent pentru imobilele preluate abuziv de stat, o restituire în echivalent prin acordare de acțiuni la Fondul Proprietatea nu este de natură să satisfacă cererea de despăgubire, din următoarele motive: La data de 29 iunie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat o hotărâre în cauza Togănel și împotriva României, onstatând încălcarea articolului 1 din primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează respectarea dreptului de proprietate. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că articolul 1 din Primul Protocol adițional la Convenție a fost încălcat, dat fiind că reclamanții au fost privați de bunul lor, obținut în urma acțiunii în revendicare, fără a li se plăti despăgubire. În acest context, cu referire la cererea de restituire formulată de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001, care nu a fost încă soluționată, Curtea a remarcat că, presupunând că această cerere este admisibilă și poate face obiectul unei indemnizații, Fondul "Proprietatea" nu funcționează în prezent de o manieră susceptibilă de a conduce la acordarea efectivă a unei indemnizații.
Într-o cauză similară, la data de 20 iulie 2006, Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg s-a pronunțat in cazul împotriva României - nr. 13309/03, constatând încălcarea articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului. În luarea deciziei, Curtea a constatat, in principal, ca Fondul Proprietatea nu funcționează de o maniera usceptibilă de a conduce la acordarea efectivă a unei indemnizații.
Curtea a observat ca funcționarea efectiva a Fondului Proprietatea, implica parcurgerea prealabila a unor operațiuni care nu au fost încă finalizate, în vederea realizării cotarii la bursă. Potrivit paragrafului 33 din hotărârea Curții, entru p. ca acțiunile emise de Fondul Proprietatea sa poată face obiectul unei tranzacționări pe piața financiara, este necesar mai întâi să se urmeze procedura de aprobare de către Consiliul Național al Valorilor Mobiliare (""). Între altele, oar după obținerea acestei aprobări a si după conversia titlurilor de valoare in acțiuni cotate, persoanele care au primit asemenea titluri drept indemnizație pot vinde acțiunile in mod legal. Curtea constata ca aceste operațiuni, prealabile acordării unei indemnizații efective, nu s-au finalizat pana în prezent.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a remarcat astfel că Fondul Proprietatea" nu funcționează în prezent de o manieră susceptibilă de a conduce la acordarea efectivă a unei indemnizații.
Pe de altă parte, trebuie ca cererea să fie soluționată într-un termen rezonabil.
Statul Român a ratificat, prin Legea nr. 30/1994, CONVENȚIA pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, amendata prin protocoalele nr. 3, 5 si 8 si completata prin Protocolul nr.2, adoptată la, în septembrie 1950.
Potrivit art. 6, alin 1 al primului protocol, teza întâi, orice persoană a re dreptul la judecarea în mod echitabil,în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituita de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor si obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penala îndreptate împotriva sa."
Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază că, în materie civilă, "termenul rezonabil" impus de art. 6 paragraful 1, are, de regulă, punct de plecare - dies a quo - ziua în care instanța de fond a fost investită cu soluționarea litigiului și acoperă ansamblul derulării procedurilor în cauză, adică atât cele de fond, cât și, eventual, cele din apel sau din recurs; el durează până la soluționarea definitivă a contestației privitoare la dreptul în discuție, cu două precizări: termenul rezonabil în procedurile civile poate cuprinde durata unor proceduri administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern, în mod obligatoriu, de parcurgerea unei asemenea proceduri; în această situație, dies a quo este ziua când a fost sesizată autoritatea administrativă competentă. cest termen se întinde și asupra procedurilor de executare a hotărârilor judecătorești, finalizate în dies ad quem (, Convenția uropeană a Drepturilor Omului - Comentariu pe articole - Editura, B, 2005, pag. 535 - 536)
Termenul rezonabil de soluționare a prezentei cereri este deja depășit, Statul Român încălcând dreptul apărat de prevederile art. 6 din Convenție și ale art. 1 din Primul protocol adițional la convenție, referitoare la reptul de proprietate, în condițiile în care Statul Român s-a angajat să acorde despăgubiri juste și echitabile prin Legea nr. 10/2001 pentru imobilele preluate abuziv.
Acest angajament al statului a dat o speranță legitimă în a fi despăgubiți pentru casa și terenul de 290 mp preluat abuziv, speranță avută în vedere de CEDO în hotărârile adoptate.
Instanța de judecată poate stabili cuantumul despăgubirilor cuvenite beneficiarilor legii de reparație, reprezentând valoarea de circulație a bunului.
Dacă dreptul de acces la un tribunal nu este absolut și se pretează la limitări implicit admise, deoarece ordonă prin natura sa însăși reglementarea statului, aceste limitări nu pot restrânge accesul oferit într-un fel sau până întru-n punct astfel încât dreptul să fie atins în propria sa substanță.
O asemenea limitare nu se leagă de art.6 alin.1 din Convenție decât dacă tinde către un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
În prezenta cauză sarcina este disproporționată în măsura în care nici până în prezent nu a fost stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite potrivit legii speciale și mai ales, în condițiile în care la peste trei ani de la adoptarea legii noi, se poate ajunge la trimiterea, după parcurgerea unei proceduri judiciare, în a urma o nouă etapă administrativă cu posibilitatea de a urma o nouă etapă judiciară, ceea ce presupune imposibilitatea valorificării dreptului subiectiv invocat în viitorul propiat.
Aceasta se constituie într-o ingerință în dreptul persoanei de a primi despăgubirea, drept recunoscut de Legea nr. 10/2001, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
În consecință, singura modalitate de acordare de reparații pentru imobilul casă și teren preluate abuziv de stat este obligarea, prin hotărâre judecătorească, a pârâtului de rândul 2 - Statul Român (prin Ministerul Economiei și Finanțelor) la plata unor despăgubiri civile într-un cuantum stabilit, reprezentând contravaloarea imobilului, orice altă interpretare echivalând cu denegare de dreptate (sancționată de prevederile art.3 Cod civil) și cu încălcarea dreptului de acces la instanță, garantat de prevederile art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Ca urmare, pe de o parte, presupunând că acțiunile la Fondul Proprietatea ar fi acum acordate, întrucât acestea nu pot fi valorificate în prezent, iar pentru viitor nu se poate aprecia data funcționării fondului și transformarea echitabilă a acțiunilor în bani, iar pe de altă parte considerând continuarea procedurii administrative ca o depășire a "termenului rezonabil" de soluționare a cererii, (restituirea prin acordarea de acțiuni la un fond de investiții ce nu funcționează fiind de natură să amânesine diedespăgubirea efectivă), promovarea prezentei contestații este singura modalitate de a fi despăgubiți în timp rezonabil.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor propuse, potrivit art. 10 alin 9 din lege, valoarea construcțiilor ce nu se pot restitui se stabilește potrivit valorii de piață la data soluționării notificării. Potrivit art. 10.8 și 0.9 din nr.HG 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară
a Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, "pentru determinarea valorii unor bunuri preluate în mod abuziv și a căror restituire în natură nu este posibilă potrivit legii vor fi utilizate în cursul procedurilor prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 47/2005, cu modificările și completările ulterioare, standardele internaționale de evaluare (elaborate de - International Standard, organism al ).
Aceste standarde au fost adoptate de - Asociația Națională a din România - asociație profesională, non-profit, neguvernamentală, independentă, care acționează în interes public (fapt susținut de recunoașterea sa ca fiind de utilitate publică prin HG1447/09.09.2004).
S-a solicitat evaluarea imobilului ce face obiectul prezentei acțiuni, evaluare care a fost efectuată de SC SRL O, prin evaluator ing. și prin care s-a stabilit o valoare de piață a imobilului casă și teren în suprafață de 290 mp la valoarea de 200.000 de lei.
În drept, prevederile art. 19 - 20, Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Legea nr. 10/2001, Decizia XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,. civ. 2609/2008,. civ. nr. 2230/2007 ale, practica
Prin întâmpinare (depusă după închiderea dezbaterilor), pârâtul Statul român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la capătul 2 al cererii reclamanților, iar pe fond respingerea solicitării reclamanților de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei, ca fiind prematură.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că în conformitate cu prevederile art.13 alin.1 din Titlul VII din Legea nr.247/2005 și art.6 alin.9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.25/2007, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este o entitate ce funcționează în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor.
De asemenea, potrivit art.19 alin.1 din Titlul VII din Legea nr.247/2005 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor reprezintă Statul Român numai în ceea ce privește contestațiile/plângerile împotriva deciziilor emise de către aceasta.
Ori, prin capătul 2 al cererii de chemare în judecată reclamanții solicită obligarea Statului Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata de despăgubiri pentru imobilul preluat.
Pe fondul cauzei, învederează următoarele:
În conformitate cu procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire stabilită de Titlul VII din Legea nr.247/2005, etapele ce trebuie parcurse sunt următoarele:
- transmiterea de către entitățile investite cu soluționa-rea notificărilor a deciziilor/dispozițiilor emise în vederea parcurgerii procedurii administrative speciale, însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acestora către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor
- verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură
- desemnarea, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a unui evaluator în vederea efectuării raportului de expertiză și întocmirea acestuia
- emiterea, în baza raportului de expertiză, a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, de către Comisia Centrală.
Prin art.13 din Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente au fost stabilite în sarcina Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor următoarele atribuții principale:
- dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;
- ia alte măsuri legale, necesare aplicării prezentei legi.
De asemenea, la alin.7 din același articol se precizează: "Comisia Centrală va desemna, în mod aleatoriu, evaluatorul care va efectua raportul de evaluare".
Deși nu a fost prevăzut un termen de soluționare a dosarelor ce fac obiectul procedurii administrative prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005;, legiuitorul a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor va fi decisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În acest context, potrivit prevederilor pct. 17.1. din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005, "ordinea în care vor fi soluționate dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale. Decizia va fi afișată la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, prin grija Secretariatului Comisiei Centrale".
Scopul procedurii reglementate prin Titlul VII din Legea nr.247/2005 este acela de acordare a unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională având ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobile preluate în mod abuziv de Statul Român, precum și neplafonarea prin lege a despăgubirilor acordate conform prevederilor titlului menționat.
În vederea atingerii scopului indicat mai sus, legea a atribuit Comisiei Centrale o marjă de apreciere, în sensul că poate recurge la orice acțiune în limitele competenței sale. În acest sens sunt dispozițiile art.13, alin.1, lit.b Titlul VII din Legea nr.247/2005 coroborate cu pct. 17.1. din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005, legiuitorul lăsând la aprecierea Comisiei Centrale stabilirea ordinii de soluționare a dosarelor privind acordarea despăgubirilor.
Astfel, în cazul Comisiei Centrale, marja de apreciere este justificată de imposibilitatea în fața căreia s-a aflat legiuitorul de a indica acestei entități modul concret de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor privind acordarea despăgubirilor, având în vedere numărul mare al acestora, etapele ce trebuie parcurse în cadrul procedurii administrative, incluzând și perioada în care evaluatorul va întocmi raportul de evaluare.
Prin Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr.2815/16.09.2008 a fost stabilită ordinea de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel, conform art.1 din decizia menționată, în vederea accelerării procedurii de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr.247/2005, dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor se vor împărți în două categorii, după cum urmează:
- dosarele transmise înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgența nr.81/2007;
- dosarele transmise după intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 81/2007.
în plus, conform art.2 din aceeași decizie, proporțional, din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi trimise la evaluare.
Prin dispoziția primarului municipiului O nr.4377/2006 privind soluționarea parțială a notificării, reclamanților le-a fost restituită în natură suprafața de 2350 mp teren iar prin dispoziția nr.2975/18.05.2007 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Dispoziția nr.2975/2007 a primarului municipiului O, împreună cu documentația ce a stat la baza emiterii acesteia a fost transmisă Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, unde a fost format dosarul de despăgubire nr.37436/CC.
Procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005 a fost declanșată în cazul dosarului de despăgubire al reclamanților. Acesta a fost verificat în ceea ce privește legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, urmând procedura administrativă și în conformitate cu prevederile deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr.2815/16.09.2006.
Astfel, s-a constatat că dosarul nu este complet, fiind întocmită adresa Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr.37436/CC/18.11.2008 prin care au fost solicitate acte în completare Primăriei municipiului O, Direcției Județene a Arhivelor Naționale B, Compania de O și reclamanților personal (situația despăgubirilor de la data preluării în temeiul Legii nr.4/1973 - cuantumul și data încasării lor, istoric de arteră, actul de identitate al domnului, declarații de notorietate în ceea ce-i privește pe doamna și domnul ).
De asemenea, după completarea dosarului cu înscrisurile solicitate și după întocmirea raportului de evaluare și a acceptării acestui raport de către reclamanți și de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va fi emisă decizia Comisiei Centrale reprezentând titlu de despăgubire în favoarea persoanelor îndreptățite.
Reclamanții susțin că ar fi depus o plângere prealabilă la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe care o atașează în copie acțiunii de chemare în judecată.
În conformitate cu prevederile art.2 alin.i lit.j din Legea nr.554/2004 "plângerea prealabilă este cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia".
Reclamanții au depus, de fapt, o cerere de soluționare a dosarului de despăgubire înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr.37436/CC și nu o plângere prealabilă.
Procedura administrativă specială prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005 se declanșează prin transmiterea deciziilor/dispozițiilor prin care au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent și nu la cererea persoanei interesate.
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată reclamanții solicită obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în cuantum de 200.000 lei, suma urmând să fie plătită de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Instanța de judecată este competentă să oblige Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii, nu este competentă să stabilească pe calea unei acțiuni directe întinderea cuantumului despăgubirilor. Dacă instanța ar stabili pe calea unei acțiuni directe cuantumul despăgubirii și-ar depăși atribuțiile judiciare și ar înlătura procedura administrativă prevăzută de lege.
Instanța poate cenzura valoarea despăgubirilor acordate doar cu prilejul contestării deciziei emise de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În plus, reclamanta nu a solicitat demararea procedurii de evaluare sau solicitarea imposibilității restituirii în natură a imobilului, etape premergătoare obligatorii înainte de emiterea deciziei.
Prin urmare, instanța nu poate obliga Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire deoarece procedura anterioară necesară și obligatorie în vedere emiterii deciziei nu este finalizată.
Referitor la obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art.6 din Ordonanța Guvernului nr.25/2007 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este o entitate fără personalitate juridică, fără buget propriu, aflată în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, motiv pentru care solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea la cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr.10/2001, titlul VII din Legea nr.247/2005.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin dispoziția Primarului municipiului O nr.2975/18.05.2007 a fost respinsă cererea reclamanților de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 292 mp cu nr.top.595/2, a imobilului casă cu nr.topo 596 înscrise în CF 2689 Episcopia B situat în O,-, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr.247/2005 și s-a dispus transferarea dosarului spre soluționare definitivă la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ce reprezintă Statul Român, fiind înregistrat sub nr.37436/CC.
Reclamanții au solicitat soluționarea dosarului prin cererea nr.-/2008 și, ulterior, au depus o plângere prealabilă înregistrată la data de 15.09.2008, la care nu a primit încă răspuns.
Instanța reține că procedura administrativă prevăzută de Cap.V, Titlul VII din Legea nr.247/2005 vizează analizarea sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent, a dosarelor constituite în temeiul Legii nr.10/2001 și soluționate printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.
Procedurile de transmitere Secretariatului Comisiei Centrale a dosarelor, de către entitățile investite cu soluționarea notificărilor în procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001, însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza adoptării lor, sunt prevăzute în cuprinsul art.16 din Titlul VII al Legea nr.247/2005 și constau în 3 etape:
1) transmiterii și înregistrării dosarelor
2) analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor
3) evaluării în care dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
În speță, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005 a fost declanșată în cazul dosarului de despăgubire al reclamantului. Dosarul a fost verificat în ceea ce privește legalitatea respingerii cererii de restituire în natură și s-a constatat că dosarul nu este complet, fiind întocmită adresa Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr.37436/CC/18.11.2008 prin care au fost solicitate acte în completare Primăriei municipiului O, Direcției Județene a Arhivelor Naționale B, SC DE O și reclamanților personal.
Această adresă a fost întocmită la aproape o lună după promovarea acțiunii în contencios administrativ de către reclamanți și la aproape un an și J de la momentul emiterii Dispoziției nr.2975/2007 a Primarului municipiului O deși dreptul la soluționarea cererilor în termen rezonabil reprezintă o garanție pentru soluționarea echitabilă atât în procedura prealabilă cât și în contencios administrativ, fiind statuat ca atare în art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Termenul de un an și J în care cererea nu a fost soluționată nu poate fi considerat rezonabil și chiar dacă se impune completarea cererii reclamantului cu anumite acte solicitate de către Comisie, instanța consideră că se impune obligarea acesteia la emiterea unei decizii privind restituirea în echivalent a imobilului preluat abuziv de stat, în condițiile art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005.
În consecință, instanța apreciază ca fiind întemeiată în parte acțiunea reclamanților și în temeiul prevederilor art.18 din Legea nr.554/2004 raportat la prevederile art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 o va admite în parte și va obliga pârâtul Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii privind restituirea în echivalent a imobilului în litigiu preluat abuziv de stat.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata daunelor materiale de 200.000 lei (despăgubiri) pentru imobilul preluat, potrivit expertizei de evaluare a bunului, instanța consideră că acesta este neîntemeiat.
Astfel, din prevederile Legii nr.247/2005 Titlul VII rezultă că decizia emisă de Comisia Centrală în cadrul procedurii administrative trebuie să conțină cuantumul stabilit în urma raportului de evaluare întocmit în dosarul de despăgubire și nu cel stabilit de reclamanți conform expertizei întocmite de evaluatorul SC SRL Procedura administrativă prevede că numai evaluarea făcută de evaluatori aleși în mod aleatoriu de Comisie este valabilă și nici o altă persoană/entitate juridică, instanță nu se poate substitui acestora.
Drept urmare, solicitarea reclamanților de obligare a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata sumei de 200.000 lei ca despăgubiri potrivit expertizei de evaluare depuse la dosar de reclamanți, încalcă prevederile legale și pe cale de consecință va fi respinsă.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții și, cu domiciliul ales în O,-, împotriva pârâtului Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1 și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-.
Obligă pârâtul Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii privind restituirea în echivalent a imobilului preluat abuziv de stat, casă și teren intravilan în suprafață de 290 mp situat în O,-.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata a 200.000 lei daune materiale (despăgubiri) pentru imobilul preluat, potrivit expertizei de evaluare a bunului.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24.11.2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
Red. hot. -; 02.12.2008
Dact. -; 6 ex.; 04.12.2008
- 4 exemplare comunicate cu:
- reclamanții: - și
-, ambii cu domiciliul ales în O,
str.-, nr.25
- pârâtul Statul Român reprezentat prin:
- Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu sediul
în B, Calea, nr.202, sector 1 și
- Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu
