Despăgubire. Sentința 390/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 390/21.04.2008
Ședința publică din 21 aprilie 2008
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR 1: Procedurile Transmitere Dosarelor Entitățile Învestite Notificărilor
GREFIER:
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâților AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR și COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR, având ca obiect despăgubire în baza Legii nr. 247/2005.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se arată că, în data de 09.04.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzeiun înscrisdin partea reclamantului prin care solicită admiterea cererii așa cum fost formulată și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR B, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată să procedeze la soluționarea dosarului reclamantului ce are ca obiect revendicarea imobilului situat administrativ în C-N, P-ța -, nr.26 formulată în baza Legii nr.10/2001, în sensul evaluării acestuia și a stabilirii despăgubirilor care i se cuvin.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pentru imobilul amintit mai sus, reclamantul a obținut din partea Primăriei C-N dispoziția de propunere de despăgubiri, înregistrată sub nr.3513 din 22 februarie 2007 care a fost înaintată pârâtei la data de 07 martie 2007, însă, aceasta nu a procedat la soluționarea cererii formulate.
Pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR prin întâmpinarea formulată a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, excepția prematurității privind obligarea pârâtei la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire în conformitate cu dispozițiile art.16 alin. 7 din Titlul VII din Legea nr.247/2005 în dosarul având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv-Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru imobilul situat în Municipiul C-N, P-ța -, nr.26.
S-a susținut că, în cazul dedus judecății, prin Dispoziția nr.3513/22.02.2007 emisă de Primăria Cluj-N a fost soluționată notificarea nr.681/09,07,2001, prin care reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Municipiul C-N, P-ța -, nr.26. Prin această dispoziție au fost acordate măsuri reparatorii în temeiul Titlului VII din Legea nr.24 7 /2005. Această dispoziție împreună cu dosarul întocmit în baza notificării amintite, însoțite de întreaga documentație, au fost transmise Secretariatului Comisiei Centrale de către entitatea care a soluționat notificarea, în speță Primăria Municipiului C-N, fiind înregistrat cu nr. 33835/CC.
În privința formulării cererii introductive de instanță în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților-Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a subliniat faptul că cele două instituții amintite sunt diferite, atribuțiile ce revin fiecăreia dintre acestea fiind reglementate prin acte normative distincte.
Astfel, Hotărârea Guvernului nr.361/2005, modificată și completată prin nr.HG240/2006 și prin G nr.1068/2007, în privința aplicării Legii nr. 10/2001, reglementează atribuțiile ce revin Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fără ca acestea să includă competențe în privința emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, asigurând numai organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În ceea ce privește această Comisie și față de cauza supusă judecății, învederează că în cuprinsul art. 13 alin. 1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se arată că "Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă. se constituie în subordinea Cancelariei Primului-Ministru Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală, care are, în principal,următoarele atributii: a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire; b) ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi."
Legea nr. 247/2005, în cuprinsul Titlului L modifică și completează Legea nr. - privind regimul juridic al unor imobile prelua te în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar în cuprinsul Titlului V/L reglementează Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Totodată, menționează că în cuprinsul art. 1 alin. 1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se arată că " prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001. "
Prin urmare, acesta este cadrul normativ în virtutea căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor își exercită atribuțiile mai-sus amintite.
Această din urmă procedură administrativă (cea prevăzută la Cap. Titlul VII din Legea nr. 247/2005) vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a - constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, respectiv data de 25 iulie 2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit. În acest context, vă învederăm domnule Președinte că - de - Secretariatului Comisiei Centrale a - de către - - cu soluționarea - în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza adoptării lor, sunt prevăzute în cuprinsul art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
După primirea -, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor-secretariat asigurat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților procedează la analizarea - în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. Ulterior acestei analize, dosarele în care, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate în mod aleatoriu de către Comisia Centrală, în vederea întocmirii raportului de evaluare. În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Ulterior după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în în vederea efectuării operațiunilor de plată.
Menționează faptul că până în prezent nu a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor un dosar ce ar putea conține acordarea de măsuri reparatorii cu privire la imobilul situat în Municipiul C-N, P-ța -, nr.26.
Pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a depus întâmpinare în cauză, prin care invocă următoarele excepții: excepția lipsei calității de reprezentant al Guvernului României; excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant a Guvernului României s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din nr.HG361/2005, modificată și completată prin HG nr.l068/2007 "Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, denumită în continuare Autoritate, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică".
Față de cele mai sus precizate învederează onoratei instanțe faptul că, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu poate reprezenta Guvernul României întrucât are personalitate juridică și stă in nume propriu în litigiile ce vizează acordarea de despăgubiri
Cât privește susținerea reclamantei cu privire la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, învederează faptul că, entitatea competentă în emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, respectiv Comisia Centrală trebuie să respecte dispozițiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, în sensul că va emite această decizie numai după parcurgerea tuturor etapelor din procedura administrativă prevăzută de actul normativ amintit, aspect ce include selectarea în baza ordinii stabilite în Decizia nr. 2/28.02.2006 de către Comisia Centrală a dosarului în vederea transmiterii spre evaluare a imobilului solicitat de către reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 34/2008, Tribunalul Cluja admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel, cauza fiind înregistrată sub nr. de mai sus.
Analizând poziția procesuală exprimată de fiecare din participanți, probatoriul administrat în cauză din perspectiva dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Primarul municipiului C-N, prin dispoziția nr. 3513 din 22 februarie 2007 stabilit măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamantului, constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru imobilul situat în C-N, P-ța -, nr.26.
Ulterior, această dispoziție împreună cu dosarul întocmit în baza notificării și documentația aferentă au fost transmise Secretariatului Comisiei de către emitentul notificării.
Pentru analizarea si stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, care conform art. 13 alin.1 lit. a și b are doua atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire și ia alte măsuri legale necesare aplicării acestei legi.
Se poate observa că, comisia a stabilit printr-un act administrativ cu caracter normativ că ordinea soluționării - se face aleatoriu, motivare și justificare prezentată reclamantului ca argument al invocării excepției prematurității acțiunii de contencios administrativ.
Autoritatea administrativă în cauză - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - are, potrivit legii, competența de a stabili ordinea soluționării -, însă în exercitarea acestei prerogative autoritatea administrativă nu poate beneficia de o marjă de apreciere atât de discreționară care să implice încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor garantate de legi.
Criteriul aleatoriu stabilit de comisie în funcție de care se vor soluționa dosarele nu prezintă o garanție suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea unuia sau a altuia din dosarele ce-i sunt transmise comisiei. Altfel spus cetățeanului nu-i sunt oferite și alte criterii obiective pentru ca acesta să poată întrevedea și apoi controla modul cum autoritatea învestită de lege își exercită atribuțiile și apoi să poată evalua în ce măsură drepturile sale îi sunt lezate prin conduita adoptată de autoritate.
Justificarea autorității prin invocarea caracterului aleatoriu al soluționării - nu este întemeiată, necesară, legală și proporțională cu scopul urmărit. Deși decizia autorității administrative de opțiune a soluționării - ar putea fi justificată de un scop legitim, metodele și mijloacele de soluționare prin introducerea elementului aleatoriu nu sunt adecvate și necesare. Curtea are în vedere că odată ce titularul notificării a fost înștiințat de autoritatea implicată în procesul de privatizare cu privire la -a dosarului entității prevăzute de lege în vederea demarării procedurilor administrative de stabilire a despăgubirilor i se creează acestuia convingerea și legitimă că cererea sa va fi rezolvată într-un termen rezonabil și previzibil. A condiționa soluționarea - de elementul aleatoriu introdus de comisie, ceea ce implică imposibilitatea definirii cel puțin a unui criteriu obiectiv de previzibilitate a soluționării cererii, nu este o justificare pertinentă pentru a fi opusă cu succes reclamantului ca temei pentru nesoluționarea cererii de despăgubire la care acesta este îndreptățit potrivit legii.
Prin urmare, față de toate aceste considerente, Curtea reține că excepția prematurității invocată ca mijloc de paralizare a acțiunii reclamantului este neîntemeiată. A admite teza autorității pârâte ar însemna să supunem hazardului modalitatea de soluționare a cererii la care aceștia sunt îndreptățiți și să anulăm astfel legitimă a acestora că într-un interval de timp rezonabil și previzibil, cererea îi va fi soluționată iar dreptul urmărit va fi realizat.
dintre calitate și interes și existența lor relativ autonomă rezultă din împrejurarea că uneori cel care acționează în justiție o face în considerarea unui drept subiectiv propriu și se îndreaptă împotriva aceluia care are obligația corelativă respectivului drept, alteori însă legea indică în mod expres persoanele care, în anumite situații, pot acționa în justiție.
Legitimarea procesuală activă implică îndreptățirea persoanei, fizică sau juridică, de a participa în calitate de reclamant în proces, calitatea procesuală analizându-se în cerința existenței unei identități între persoana reclamantului și persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus în justiție, iar legitimarea procesuală pasivă implică îndreptățirea persoanei de a participa în calitate de pârât în proces, calitate ce se justifică prin analizarea existenței unei identități între persoana obligată în raportul de drept dedus judecății și pârât.
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei și Finanțelor, înființată prin preluarea activității Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, structură fără personalitate juridică din cadrul Cancelariei Primului-Ministru.
Autoritatea îndeplinește între alte atribuții, care prezintă importanță sub aspectul analizat prin prisma excepțiilor invocate, următoarele: monitorizează procesul de aplicare a <LLNK 12001 10 11 211 0 17>Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prezintă periodic Guvernului, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, informări privind stadiul aplicării <LLNK 12001 10 11 211 0 17>Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, elaborează și supune spre adoptare Guvernului, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, proiectele de acte normative prevăzute în <LLNK 12001 10 11 211 0 17>Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, realizează, din oficiu sau pe baza unor sesizări justificate ale persoanelor îndreptățite, controlul fazei administrative a aplicării prevederilor <LLNK 12001 10 11 211 0 17>Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de către instituțiile publice locale și centrale, precum și de celelalte entități - cu soluționarea -; controlează aplicarea legislației din domeniul restituirii proprietății funciare de către instituțiile administrației de stat și comisiile de fond funciar, asigurând aplicarea unitară de către acestea a reglementărilor în domeniu; asigură organizarea și funcționarea secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; primește și înregistrează opțiunile persoanelor îndreptățite la despăgubiri, în conformitate cu prevederile titlului VII din <LLNK 12005 247 10 201 0 18>Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Interpretarea coroborată a dispozițiilor legale enunțate relevă că pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a fost înzestrată cu atribuții de organizare, control și întocmirea de propuneri legislative în vederea atingerii scopului pentru care au fost edictate prevederile Legii nr. 247/2005 astfel că aserțiunea acestei vizând lipsa răspunderii în această materie nu poate fi primită.
Justificarea legitimării procesuale pasive incumbă reclamantului care și-a justificat calitatea și se raportează la raportul de drept material dedus judecății iar reclamanta a justificat calitatea procesuală a pârâților din perspectiva raportului de drept material pe care se fundamentează demersul judiciar, în raport de dispozițiile legale apreciate ca fiind incidente, astfel că în temeiul dispozițiilor art 137 pr. civ va respinge excepția calității procesuale a pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, executarea unei sentințe sau unei hotărâri, indiferent de la ce instanță ar proveni, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces în sensul în care a fost astfel calificat de Convenție.
Dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă dispozițiile juridice interne ale unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți ( Imobiliara împotriva Italiei ) sau să se bucure de efect parțial.
Curtea a admis că dreptul de acces la o instanță nu poate obliga un stat să execute fiecare sentință de natură civilă indiferent care ar fi ea și indiferent care ar fi împrejurările însă dacă administrația refuză sau omite să se conformeze, sau întârzie să o facă, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare a procedurii pierd orice rațiune de a fi.
procedurii instituite de TITLUL VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească.
Curtea de la Strasbourg amintește în mod constant în jurisprudența sa că ea a considerat deja că omisiunea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive poate antrena o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție, mai ales când obligația de a executa decizia în cauză revine unei autorități administrative.
Noțiunea de bunuri poate cuprinde atât bunurile actuale cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele în baza cărora reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o speranță legitimă de a beneficia efectiv de un drept de proprietate.
Curtea reține astfel că reclamantul este în posesia unui bun în sensul art.1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru asigurarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr.30/1994.
Prin urmare, reclamantul poate invoca dreptul la respectarea proprietății așa cum rezultă din jurisprudența pertinentă a Curții Europene a Drepturilor Omului. In acest sens, conform art.11 și art.20 din Constituția României, Curtea are în vedere hotărârile de condamnare a României în cauzele și și Jujescu contra României, ca și cele din hotărâri anterioare pronunțate în cauzele, și, Curtea reține că este necesar a da eficiență acțiunii reclamantului prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești coercitivă pentru autoritatea administrativă în vederea îndeplinirii în cel mai scurt timp și eficient a atribuțiilor sale tocmai pentru a nu expune reclamantul arbitrariului și hazardului cu consecințe grave asupra drepturilor și intereselor legitime de care acesta se prevalează.
Curtea reține că are prerogativa ca în virtutea principiului subsidiarității în materia protecției internaționale a drepturilor omului, să prevină încălcarea drepturilor de care se prevalează reclamantul și să nu expună astfel România la o nouă condamnare previzibilă în fața jurisdicției internaționale în materia Drepturilor Omului de la Strasbourg astfel că va admite acțiunea și în temeiul dispozițiilor legale amintite mai sus va obliga pârâtele să procedeze la soluționarea cererii formulate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul ales în C-N,-,. 11, jud. C în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR cu sediul în B,- și în consecință:
Obligă pârâtele să procedeze la soluționarea cererii formulate de către reclamantul.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 aprilie 2008.
JUDECĂTOR GREFIER
Red.dact.MS/MS
15.05.2008.
Președinte:Procedurile Transmitere Dosarelor Entitățile Învestite NotificărilorJudecători:Procedurile Transmitere Dosarelor Entitățile Învestite Notificărilor
