Despăgubire. Decizia 4148/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4148
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 13 octombrie 2009 privind soluționarea recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței numărul 1625 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - și intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 290/2003, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților din ședința publică de la 13 octombrie 2009 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 20.10.2009.
CURTEA
Asupra recursului de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința numărul 1625 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
La pronunțarea acestei soluții, prima instanță a avut în vedere că prin hotărârea nr.33/12.02.2008 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr.290/2003 s-a respins cererea domnilor,.
S-a reținut că nu s-au prezentat acte de stare civilă din care să reiese că ( ), soția lui și mama celorlalți doi solicitanți are calitatea de moștenitor după autorii proprietari și.
Aceasta nu a fost înfiată, deoarece în actele de stare civilă la numele părinților sunt trecute numele părinților firești și nici nu a fost adoptată deoarece în certificatul de naștere pe lângă numele părinților firești ar fi fost trecute și numele adoptatorilor.
Prin testamentul înregistrat la nr.1249/623/27 iulie 1957 testatorul declară că lasă locuitoarei pământul și că nu are moștenitori rezervatari descendenți și nici ascendenți, iar soției sale i-a lăsat cota legală.
De asemenea prin sentința nr. 522/25 aprilie 1948 instanța de judecată a constatat că domnul împreună cu soția sa sunt cetățeni români, fără a se menționa o altă persoană.
Împotriva acestei hotărâri reclamanții au formulat contestație ce a fost respinsă prin decizia nr. 2242/12.11.2008 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților -Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
În motivarea deciziei s-a reținut că din testamentul din anul 1957,depus în vederea dovedirii dreptului de moștenire după autorii și, reiese că bunurile rămase moștenire numitei se află pe teritoriul actual al României și nu în teritoriile prevăzute de Legea nr.290/2003 și că aceste bunuri au intrat în posesia autorului în anul 1945. De asemenea, s-a reținut că a moștenit doar o casă cu anexe și teren aferent, precum și teren arabil în comuna, sat Anilor, raion M, celelalte drepturi revenindu-i soției acestuia.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație reclamanții, și -, sustinând că eronat a ajuns la dosar testamentul, fiind depus pentru a se dovedi că, căsătorit legitim cu, fostă, mama legitimă a lui nu are ascendenți și descendenți cu pentru a deveni moștenitori asupra proprietății din comuna, județul, în prezent statul Ucraina.
A menționat că prin acest testament i s-a lăsat moștenire numai teren, nu și casă, așa cum se prevede în decizie și că acesta nu are nimic în comun cu proprietatea din statul Ucraina pe care autorii au părăsit-o, fiind evacuați din cauza stării de război cu URSS.
Contestația reclamanților a fost apreciata ca neîntemeiată de Tribunalul M pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanții, -, sunt moștenitorii defunctei, decedată la 15 martie 1990, în calitate de soț supraviețuitor, respectiv descendenți gradul I (fii), așa cum reiese din actele de stare civilă depuse la dosar.
Aceștia au solicitat, în calitate de moștenitori ai defuncților și, acordarea de despăgubiri sau/și compensații bănești pentru bunurile rămase în localitatea.
Art. 1 alin. 1 din Legea nr.290/2003 prevede că cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a, precum și ca urmare a celui de al Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi.
Potrivit art. 1 alin. 2 din aceleași act normativ, de prevederile legii nr.290/2003 beneficiază foștii proprietari, moștenitorii legali ai acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv, sau moștenitorii testamentari ai acestora, dacă au la data formulării cererii cetățenia română.
Așa cum s-a reținut de Comisia Județeana pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 M și de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților -Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003, reclamanții nu au calitatea de beneficiari ai Legii nr.290/2003.
Din certificatul de naștere depus la dosar reiese că, născută la 2 noiembrie 1919, este fiica lui și.
Potrivit adresei nr. 219/15.02.1961 a Sfatului Popular al comunei, ( fostă ), căsătorită cu, este mama lui.
Din certificatele de deces depuse la dosar reiese că la data de 18.10.1967 a decedat în localitatea S unde își avea domiciliul, iar a decedat la data de 11.11.1968 în localitatea de domiciliu,
avea ca succesibili pe () - fiică, în calitate de descendent gradul I și pe, în calitate de soț supraviețuitor.
Cu înscrisurile depuse la dosar reclamanții nu au dovedit că ( ) a acceptat expres succesiunea defunctei sale mame.
Cum a locuit împreună cu defuncta în localitatea S și a decedat ulterior acesteia, se reține că acesta este moștenitorul lui, în calitate de soț supraviețuitor.
Din testamentul din 1957 depus de reclamanți la dosar reiese că la data întocmirii testamentului nu avea ascendenți (părinți, bunici,străbunici) sau descendenți (copii, nepoți, strănepoți, etc), astfel că nu se poate reține că () este moștenitoarea acestuia în calitate de fiică.
De asemenea, nu reiese că () a fost adoptată de, în certificatul de naștere al acesteia nefiind menționate decât numele părinților firești.
Chiar și în cartea de lucrător nr.345 pentru meseria de croitoreasă eliberată de Ministerul Muncii, Sănătății și Sociale se menționează recte, adică de fapt ( într-adevăr,în realitate), ceea ce dovedește că nu a fost adoptată de și deci nu are calitatea de moștenitor legal al defunctului.
() are numai calitatea de moștenitor testamentar al defunctului pentru bunurile lăsate moștenire acesteia prin testamentul nr.1249/623/27.07.1957, bunuri situate pe teritoriul României și care nu fac obiectul Legii nr.290/2003.
Din actele de proprietate depuse de reclamanți la dosar (filele 34,35,38,40,42) se reține că terenurile aflate în erau proprietatea defunctului.
În coproprietate în cote de cu era numai terenul plaț de casă și construcția de pe acest teren menționat în actul de vânzare-cumpărare aflat la fila 30 dosar.
La reforma agrară din 1945 a fost împroprietărit cu suprafața de 1,61 ha teren în satul Anilor, teren pe care l-a lăsat moștenire prin testamentul din 1957, autoarei reclamanților,.
Cum nu este moștenitoare legală a defunctului, bunurile proprietatea acestuia aflate în satul din Ucraina nu au fost transmise prin moștenire defunctei și nu pot fi solicitate de moștenitorii legali ai defunctei.
Reclamanții nu sunt moștenitori legali ai defunctului și nici moștenitori testamentari ai acestuia pentru terenurile aflate în satul din Ucraina, astfel că nu au nici calitatea de beneficiari ai Legii nr.290/2003.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantii si, care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs reclamantii au sustinut ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca defuncta nu a acceptat expres succesiunea mamei sale -, cata vreme averea imobiliara a acesteia din urma se afla pe teritoriul fostei URSS, iar regimul comunist din Romania nu permitea instantelor de judecata si persoanelor indreptatite sa dezbata succesiunea imobilelor aflate pe teritoriul altui stat.
Din inscrisurile aflate la dosarul cauzei - contractul de vanzare-cumparare nr. 2 din 10.12.1929 rezulta ca averea imobiliara a lui se afla in localitatea si cu privire la aceasta, in calitate de fiica, are dreptul de aom osteni.
De asemenea, prin adresa nr. 71 din 06.01.1968 Consiliul Popular V M, judetul M ii face cunoscut lui faptul ca defunctul, tatal vitreg a renuntat la averea imobiliara din comuna.
Recursul este fondat pentru motivul de ordine publica prevazut de art. 304 pct. 5.civ.Cod Penal cocoborat cu art. 312 alin. 5 raportat la art. 261.civ.Cod Penal
Astfel, Curtea reține că judecătorul fondului nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra actelor aflate la dosarul cauzei, limitandu-se la preluarea motivarii continuta de Decizia nr. 2242/12.11.2008 emisa de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 si a apararilor formulate de parata in intampinare, așa încât nu se poate exercita controlul judiciar.
Este real ca nu este mostenitoarea legala a defunctului si in ceea ce priveste bunurile acestuia are doar indreptatirea pe care i-o confera testamentul din 1957, respectiv terenul in suprafata de 1,61 ha situat in satul Anilor.
In cauza, insa, reclamantii au solicitat despagubirile care s-ar fi cuvenit lui dupa mama sa, decedata la data de 18.10.1967.
Cu privire la aceasta din urma, instanta s-a limitat a constata ca reclamanții nu au dovedit că () a acceptat expres succesiunea defunctei sale mame,.
Din actele de proprietate depuse de reclamanți la dosarul cauzei (fila 30) rezulta că defuncta a detinut in coproprietate în cote de cu terenul plaț de casă și construcția de pe acest teren menționat în actul de vânzare-cumpărare nr. 2 din 10.12.1929.
Dat fiind contextul politic al vremurilor respective, al deposedarii cetatenilor romani ca urmare a parasirii fortate a, de Nord si, rationamentul judecatorului fondului in sensul ca nu s-a probat acceptarea expresa a succesiunii defunctei este unul gresit si in dezacord cu scopul Legii nr. 290/2003, care acorda despagubiri sau compensatii pentru bunurile imobile avute in proprietatea lor in teritoriile mentionate.
De altfel, in acceptiunea legiuitorului (art.1 alin.2), pentru a beneficia de despagubiri sau compensatii este suficient ca, la data formularii cererii, mostenitorii legali ai fostilor proprietari sa aiba cetatenia.
Prin modul de soluționare a cauzei, prima instanță a nesocotit prevederile art. 261 Cod pr.civilă, dar și pe cele ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil în fața instanțelor de judecată.
În conformitate cu art. 20 din Constituția României, judecătorul național al unui stat membru al Convenției Europene a Drepturilor Omului este și primul judecător al prevederilor Convenției, tratat care, fiind ratificat de România, face parte din dreptul intern și ca urmare creează în sarcina autorităților și a judecătorului obligația de respectare a acesteia.
Motivarea corespunzătoare a unei hotărâri judecătorești, în care se explică în mod clar care sunt rațiunile pentru care se înlătură susținerile uneia dintre părți, se circumscrie prevederilor art. 6 din CEDO, reprezentând una dintre principalele garanții ale procedurii judiciare.
În măsura în care o hotărâre este motivată sumar prin preluarea susținerilor numai uneia dintre părți, fără a se da explicații elocvente cu privire la înlăturarea susținerilor celeilalte părți, se constituie într-o încălcare, atât a prevederilor art. 261 Cod pr.civilă, cât și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În raport de aceste considerente, in baza art. 312.civ.Cod Penal, Curtea va admite recursul formulat de reclamantii si I, va casa sentința Tribunalului M si va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiasi instante.
În rejudecare, vor fi avute în vedere și celelalte apărări invocate în motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței numărul 1625 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Casează sentința, trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Ex.2/20.11.2009
Jud.fond
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi
