Despăgubire. Decizia 436/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.436/CA/2008-
Ședința publică din 27 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O, cu sediul în O,--4, jud.B, în contradictoriu cu intimata reclamantă, din O,-, -.2,.A,.24, jud.B, împotriva sentinței nr.282/CA din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru intimata reclamantă - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale din 27 noiembrie 2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul individual, lipsă fiind recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul intimatei reclamante arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului declarat în cauză și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în concluziile scrise pe care le depune la dosar, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței nr.- din 26.11.2008, anexată în xerocopie concluziilor scrise. În ce privește excepția lipsei procedurii prealabile arată, că în mod corect instanța de fond a respins-o, având în vedere că aceasta a fost îndeplinită, intimata reclamantă adresându-se înainte de introducerea acțiunii cu o cerere de restituire a taxei atât la Administrația Fiscală O, cât și la Ministerul Economiei și Finanțelor, acte care se regăsesc la dosarul cauzei. Referitor la a doua critică adusă sentinței recurate, arată că, chiar dacă această taxă își găsește suport în articolele Codului fiscal, în speță este vorba de aplicarea cu întâietate și precădere a dispozițiilor comunitare, conform principiului aplicării directe. În cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile dreptului comunitar, așa cum rezultă din chiar Constituția României și jurisprudența Curții de Justiție Europene. În ceea ce privește noua taxă de poluare prevăzută ca urmare a apariției nr.OUG50/2008, pe care recurenta solicită să fie avută în considerare, arată că, prin prevederile acestei ordonanțe se menține caracterul discriminatoriu și ilegal al acestei taxe, fără a ține seama de jurisprudența Curții Europene care consacră interzicerea taxelor cu efect echivalent, din care se constată că orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia și care în speță reprezintă o taxă de poluare, constituie o taxă cu efect echivalent, interzisă de art.23 CE și art.25 CE. În acest sens, invocă și principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne. Astfel, arată că din analiza aplicării acestei taxe, rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută, fapt ce încalcă principiul egalității în drepturi, prevăzut de art.16 alin.1 din Constituție, prin tratamentul discriminatoriu. Mai arată că, conform art.115 (4) din Constituția României, "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora". Instanța de fond a reținut în mod corect, încălcarea principiului de drept al neretroactivității legii, conform art.15 alin.2 din Constituția României. În concluzie, arată că, art.11 din ordonanța nr.50/2008 este inaplicabil litigiilor în curs de soluționare și care au ca obiect restituirea integrală a sumelor colectate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.282/CA din 30 iunie 2008, Tribunalul Bihora respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIUULUI O și a admis acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în O,-, - 2,. A,. 24, cod poștal -, jud. B în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, str. -, nr. 2 B, cod poștal -, jud.
A obligat pe pârâtă să restituie reclamantei taxa specială pentru autoturisme în cuantum de 2.893 lei, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății și să plătească reclamantei 1.039,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004 republicată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia, iar în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin.2 Cod procedură civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, dovada îndeplinirii procedurii prealabile anexându-se la cererea de chemare în judecată.
Având în vedere că reclamanta a făcut dovada că s-a adresat cu o astfel de cerere pârâtei căreia i-a solicitat restituirea sumei achitate, după cum rezultă din înscrisul anexat la fila 4, iar pârâta a respins această cerere prin adresa nr. 22863 din 31.01.2008, instanța a constatat că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă astfel că, în baza art. 109 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art.137 Cod procedură civilă a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii invocate de pârâtă.
Cât privește fondul litigiului, instanța a constatat că reclamanta a contestat încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea de către statul român a taxei speciale pentru autoturisme în contradicție cu normele europene, prevalându-se de principiul primordialității dreptului comunitar.
Instanța a reținut că prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. -, la data de 07 septembrie 2007 reclamanta a achitat suma de 2.893 lei.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului s-a calculat după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Cod fiscal și după criteriile și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, după aducerea acestora spre înmatriculare în țară, astfel că nu poate fi reținută susținerea pârâtei în sensul că nu există un regim discriminatoriu și protecționist impus de statul român produselor de import, în speță autovehiculelor.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța a constatat că acesta stipulează faptul că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare" și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare, dreptul comunitar aplicându-se direct și cu precădere atunci când normele interne sunt contrare normelor comunitare.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța a constatat că art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare, iar taxa pentru înmatricularea autoturismului achitată de către reclamantă, în cuantum, de 2.893,00 RON a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea dispozițiilor art. 90 alin.1 din Tratat, considerente față de care a constatat că acțiunea este întemeiată și pe cale de consecință a obligat pe pârâtă să restituie reclamantei taxa specială pentru autoturisme în cuantum, de 2.893 lei.
Pentru lipsirea reclamantei în mod nelegal de această sumă de la data plății - 07 septembrie 2007, în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat, în condițiile art. 1082 - 1084 Cod civil, instanța a obligat pârâta și la plata dobânzii legale ce se va calcula până la data restituirii efective a sumei.
Cât privește susținerea pârâtei cu privire la modificarea legislativă adusă prin OG nr. 50/2008, instanța a reținut că aceasta intră în vigoare cu începere de la 01.07.2008, ulterior soluționării acestei pricini și întrucât legea civilă nu retroactivează, normele acestei produc efecte numai pentru viitor, nefiind incidente în speță.
Față de opunerea pârâtei la cererea reclamantei, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat-o să plătească reclamantei suma de 1.039,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei de timbru a declarat recurs, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În prima parte a motivelor de recurs se invocă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată ca urmare a încălcării dispozițiilor art.7 din Legea contenciosului administrativ, potrivit cărora reclamanta înainte de a se adresa instanței, avea obligația să solicite autorității publice revocarea actului administrativ pe care l-a atacat.
Cum însă, aceasta a făcut doar o cerere de restituire a taxei înainte de introducerea acțiunii în contencios, ca urmare a răspunsului negativ primit la această cerere, susține recurenta că nu au fost îndeplinite prevederile art.7 din Legea nr.554/2004. În aceeași ordine de idei sunt invocate dispozițiile art.205 Cod procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, arată că art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene nu este incident în speță, neaflându-ne în prezența unui regim fiscal discriminatoriu.
Taxa specială de autoturisme a fost calculată în conformitate cu dispozițiile art.214/1 și 214/2 din Codul fiscal, iar după abrogarea acestor texte de lege prin nr.OUG50/2008, a fost înlocuită cu taxa de poluare.
În același act normativ, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate, respectiv a diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata, solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Totodată, solicită și cheltuieli de judecată în recurs.
În ce privește excepția lipsei procedurii prealabile arată, că în mod corect instanța de fond a respins-o, având în vedere că aceasta a fost îndeplinită, intimata reclamantă adresându-se înainte de introducerea acțiunii cu o cerere de restituire a taxei atât la Administrația Fiscală O, cât și la Ministerul Economiei și Finanțelor, acte care se regăsesc la dosarul cauzei.
Referitor la a doua critică adusă sentinței recurate, arată că, chiar dacă această taxă își găsește suport în articolele Codului fiscal, în speță este vorba de aplicarea cu întâietate și precădere a dispozițiilor comunitare, conform principiului aplicării directe.
În cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile dreptului comunitar, susține intimata, așa cum rezultă din chiar Constituția României și jurisprudența Curții de Justiție Europene.
În ceea ce privește noua taxă de poluare prevăzută ca urmare a apariției nr.OUG50/2008, pe care recurenta solicită să fie avută în considerare, se arată că, prin prevederile acestei ordonanțe se menține caracterul discriminatoriu și ilegal al acestei taxe, fără a ține seama de jurisprudența Curții Europene care consacră interzicerea taxelor cu efect echivalent, din care se constată că orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia și care în speță reprezintă o taxă de poluare, constituie o taxă cu efect echivalent, interzisă de art.23 CE și art.25 CE.
În acest sens, intimata reclamantă invocă și principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne. Astfel, arată că din analiza aplicării acestei taxe, rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută, fapt ce încalcă principiul egalității în drepturi, prevăzut de art.16 alin.1 din Constituție, prin tratamentul discriminatoriu.
Se mai arată că, conform art.115 (4) din Constituția României, "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora".
Consideră că, instanța de fond a reținut în mod corect, încălcarea principiului de drept al neretroactivității legii, conform art.15 alin.2 din Constituția României.
În concluzie, arată că, art.11 din ordonanța nr.50/2008 este inaplicabil litigiilor în curs de soluționare și care au ca obiect restituirea integrală a sumelor colectate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
În ce privește excepția lipsei procedurii prealabile se va constata că, aceasta este nefondată, deoarece reclamanta intimată s-a adresat chiar recurentei în vederea restituirea taxei speciale de primă înmatriculare, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 4, respectiv răspunsul de la fila 5 din dosarul primei instanțe, pe care l-a primit de la recurentă ca urmare a cererii formulate de restituire a taxei de înmatriculare.
Procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea contenciosului administrativ, creează posibilitatea autorității emitente a actului administrativ unilateral de a-l revoca, ori în speță atâta vreme cât petentei i s-a răspuns că nu i se poate restitui taxa de primă înmatriculare, revenirea cu o nouă adresă la aceeași autoritate prin care să se solicite același lucru, ar fi fost contrară scopului dispozițiilor art.7 din Legea contenciosului administrativ, ducând la o birocrație excesivă, pe care legiuitorul nu a vrut să o legifereze prin textul de lege enunțat.
Pe de altă parte, suma solicitată cade sub incidența dispozițiilor art.21 alin.4 și 117 alin.1 Cod procedură fiscală, în sensul că e vorba de restituirea unei taxe achitată fără temei legal.
Pe fondul cauzei, se va reține că, taxa de primă înmatriculare pe care a achitat-o reclamanta intimată, contravine prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, potrivit cărora "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură, mai mari decât se aplică direct sau indirect produselor naționale similare".
Cum în speță, pentru autoturismul provenit din Comunitatea Europeană, introdus în țară de către reclamanta intimată, ce a fost înmatriculat în Comunitatea Europeană, s-a perceput în România oad oua taxă de înmatriculare, taxă care nu se percepe pentru reînmatricularea autoturismelor deja înmatriculate în România, este evident că dispozițiile art.214/1 și 214/3 din Codul fiscal, ce instituiau această taxă, sunt discriminatorii, astfel că, ele încalcă dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene.
În consecință, pe baza celor mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art.312 și 316 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Reținând culpa procesuală a recurentei, aceasta va fi obligată la cheltuieli de judecată în temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, în cuantumul indicat în dispozitivul prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat deADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Oîmpotriva sentinței nr.282/CA din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 900 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 27 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- Red. dec. -
- jud. fond. -
- dact. - 2 ex.
- 08.12.2008
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
