Despăgubire. Decizia 438/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 438/
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
Judecător - -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea contestației în anulare formulată de contestatoarea - - SRL împotriva deciziei nr.14/R din 13.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 26 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 2 iunie 2009, apoi având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 4 iunie 2009, apoi la data de 11 iunie 2009.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare formulată în cauză, constată că:
La data de 30.-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâtele 1. Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B; 2. Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale B și 3. Ministerul Finanțelor Publice B prin care a solicitat obligarea pârâtelor la avizarea decontului suplimentar, respectiv la întocmirea centralizatorului suplimentar prevăzut la anexa IV din Normele Metodologice de aplicare a HG 1415/2004 și HG 1580/2005 care să cuprindă suma de -,36 lei reprezentând daune de întârziere - dobândă legală semnarea acestui decont și transmiterea lui la - Direcția Generală de Buget Finanțe și efectuarea plății, obligarea la întocmirea centralizatorului Anexa V la Normele Metodologice sus menționate și obligarea MFP la aprobarea proiectelor bugetare pentru plata dobânzii legale, constând în dobânda legală - pentru perioada cuprinsă între data pronunțării sentinței de instanța de judecată și data avizării de către pârâta DADR Baa ctelor pentru despăgubiri, adică între 1.01.2006 și 19.06.2007 sau 13.07.2007, data primirii cu întârziere a despăgubirilor cuvenite în temeiul prevederilor HG nr.1415/2004, modificată prin nr.1580/2005 de aplicare a OG nr.42/2002.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului inițial nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.4381/C/18.XII.2007 prin care a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtele având ca obiect dobânzi în cuantum de 1.198.686,36 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL, prin care a criticat sentința Tribunalului Brașov, ca fiind nelegală și netemeinică.
Recursul reclamantei a format obiectul dosarului nr- al Curții de Apel Brașov.
În acest dosar, Curtea de Apel a pronunțat decizia nr.494/R din 24.07.2008, prin care a admis recursul reclamantei și a casat sentința civilă atacată nr.4381/CA din 18.XII.2007 a Tribunalului Brașov trimițând cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Ca urmare a casării, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr- în care instanța de fond pe baza probelor de la dosar, în rejudecare a pronunțat sentința civilă nr.647/CA din 30.09.2008 a Tribunalului Brașov.
Prin hotărârea de mai sus, instanța de fond, după rejudecare a dispus următoarele:
A respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală.
A admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta - - SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, având ca obiect plata unor despăgubiri în cuantum de 1.198.686,36 RON și în consecință:
A obligat pârâta să avizeze decontul suplimentar privind achitarea către reclamantă a sumei de 1.198.686,36 lei, reprezentând dobânda legală la care era îndreptățită aceasta și să-l transmită Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală de Buget Finanțe, în vederea efectuării plății, conform procedurilor prevăzute de nr. 1415/2004 modificat prin nr. 1580/2005 de aplicare a OG nr. 42/2002.
A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20.080,6 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță,în rejudecare a reținut în fapt și în drept următoarele:
Pe fondul cauzei, s-a reținut în esență că, reclamanta - SRL a fost supusă în perioada mai-iulie 2006 măsurilor legale luate de autorități pentru stingerea focarelor și eradicarea influenței aviare, suferind daune, stabilite în conformitate cu nr.1415/2004.
Deși avea obligații legale stabilita de HG nr.1415/2004 modificată prin HG nr. 1580/2005, pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a refuzat să avizeze dosarele cu deconturile pentru despăgubirile ce trebuiau achitate reclamanților din bugetul de stat.
Ulterior, despăgubirile au fost achitate acesteia însă cu mare întârziere, numai după promovarea unor acțiuni în justiție și după rămânerea irevocabilă a soluțiilor pronunțate.
În acest context, reclamanta a formulat prezenta acțiune pentru plata dobânzilor legale în cuantum de 1.198.686,36 Ron apreciind că ele sunt datorate de pârâtă întrucât nu și-a îndeplinit obligația legală de avizare și înaintare spre plată a documentației privind despăgubirile în termen ci numai după ce a fost obligată prin hotărâri judecătorești.
Acțiunea reclamantei este întemeiată.
Conform prevederilor legale, atât a dispozițiilor cuprinse în nr. 1415/2004 cât și a Legii nr.554/2004, art. 18 alin. 1-3 și art. 43 Comercial, reclamanta are dreptul la acoperirea întregului prejudiciu adică atât la pierderea efectivă cât și la beneficiul nerealizat, constând în dobânda legală, în condițiile art. 10 din OG nr. 9/2000.
Dobânzile solicitate de reclamantă ca parte a prejudiciului suferit, nu trebuie dovedite ele fiind stabilite de OG nr.9/2000, coroborat cu prevederile art. 120 Cod procedură fiscală.
Astfel, potrivit acestui ultim text legal, aceste dobânzi sunt reglementate prin legi speciale și sunt achitate de la Bugetul Statului. Actul normativ special, în cazul dedus judecății este nr.1415/2004 modificată și completată ulterior.
Potrivit acestor dispoziții legale nivelul dobânzii legale este de 0,1%pe zi de întârziere și se va plăti potrivit art. 10 din OG nr.9/2000 din Bugetul Statului prin Ministerul Finanțelor.
Dobânda legală solicitată privește următoarele deconturi:
-deconturile nr.422/A și 422B din 11.07.2007, în cuantum de - lei care au fost avizate cu o întârziere de 306 zile;
-decontul nr. 422 din 11.07.2006 în cuantum de 790.297 lei, avizat cu o întârziere de 358 zile;
-decontul nr.422/11.07.2006, în valoare de 743.674,11 lei avizat cu o întârziere de 58 zile.
Metodologia de plată a dobânzilor legale, având în vedere precizarea expresă a art.120 Codului d e procedură fiscală privind bugetul din care se plătesc aceste dobânzi este aceeași cu cea care privește acordarea și plata despăgubirilor, respectiv cea prevăzută de nr.1415/2004 modificată prin nr.1580/2005.
Ca atare, instanța a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B să avizeze decontul suplimentar privind achitarea către reclamantă a sumei de 1.198.686,36 lei reprezentând dobânda legală la care este îndreptățită și să-l transmită -Direcția Generală de Buget Finanțe.
Constatând culpa procesuală a pârâtei și având în vedere că reclamanta a avansat cheltuieli de judecată în ambele instanțe, atât la fond cât și la recurs, instanța a obligat-o să achite reclamantei suma de 20.080,6 lei reprezentând onorariu avocațial, taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal intimata pârâtă Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.647/CA din 30.09.2008 și respingerea acțiunii reclamantei, criticând hotărârea instanței ca fiind nelegală și netemeinică.
Recursul pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Baf ost declarat în termen, prin care a adus următoarele critici de nelegalitate a hotărârii atacate: Reclamanta a solicitat daune dobânzi pentru deconturile 422A, 422B acestea făcând obiectul dosarului nr- în care Curtea de Apel Brașova dispus suspendarea cauzei din acest dosar și decontul 422C care a făcut obiectul dosarului nr- în care Tribunalul Brașova dispus suspendarea cauzei, suspendare menținută și de Curtea de Apel Brașov. Pe perioada suspendărilor, prin efectul legii a operat suspendarea și-n ce privește pretențiile reclamantei la daune de întârziere - dobânzi legale.
Recurenta a invocat prevederile art.1082 cod civil și că nu datorează daune reclamantei deoarece pe perioada respectivă instanța a dispus suspendarea celor 3 dosare, iar daunele nu pot fi datorate pentru acest motiv pe perioada suspendării.
Recurenta a susținut că pe perioada suspendării judecării cauzei, s-a suspendat și executarea obligației, astfel încât debitorul nu trebuie să suporte despăgubiri pentru întârziere fiind exonerat de răspundere, dacă dovedește o cauză străină însăși din vina creditorului.
În cauză recurenta a susținut că a dovedit că a existat o cauză străină, suspendarea judecării cauzelor, deoarece creditorul era urmărit penal, iar soluția în penal era hotărârea pentru dezlegarea pricinii.
Un alt motiv de recurs, se referă la cercetarea cauzei - a hotărârii atacate sub toate aspectele, conform art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Recurenta a solicitat instanței de recurs reducerea cheltuielilor de judecată respectiv onorariu de avocat ca fiind exagerat în cauză.
Față de recursul declarat în cauză, pârâtele au formulat întâmpinare la dosar, respectiv DGFP și intimata reclamantă - solicitând respingerea recursului (reclamanta), iar DGFP, admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a MFP.
Recursul a fost legal timbrat de DADR (fila 20 dosar).
Asupra recursului pârâtei și față de actele de la dosar, Curtea de Apel Brașovs -a pronunțat prin decizia nr.14/R din 13.01.2009 prin care instanța a admis recursul declarat de pârâta DADR B împotriva sentinței civile nr.647/CA din 30.09.2008 a Tribunalului Brașov și pe care a modificat-o în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei DADR B, a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Brașov, a reținut în fapt și în drept următoarele:
Raportat la sentința atacată și la motivele de recurs formulate de către pârâtă precum și din prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, s-a constatat că prima instanța nu a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății pronunțând o sentință nelegală și netemeinică.
Din cererea de chemare în judecată pronunțată la instanța de fond rezultă că reclamanta - SRL a solicitat obligarea pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B la plata sumei de 1.198.686,36 lei reprezentând dobânzi legale pentru întârzierea avizării documentației de despăgubiri.
Pârâta a invocat în apărare dispozițiile art. 1082 din Codul civil care prevăd că "Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea - credință din partea-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr- cauză străină, care nu-i poate fi imputată".
Intimata, prin întâmpinarea formulată a susținut că motivul invocat de recurentă nu putea fi ridicat în instanța de recurs deoarece nu a fost invocat în fața instanței de fond, însă aceste susținerii nu pot fi reținute, deoarece, curtea este obligată să facă aplicarea dispozițiilor art. 3041din Cod procedură civilă, în sensul examinării cauzei sub toate aspectele.
Motivul de recurs invocat de recurentă este fondat și întemeiat, deoarece dobânzile legale solicitate de reclamantă, care reprezintă daune - interese moratorii intră sub incidența dispozițiilor legale mai sus arătate.
Din probele de la dosar rezultă că împotriva reprezentanților societății reclamante s-a dispus, la data de 17.05.2006, începerea urmăririi penale, ceea ce a determinat că prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, instanța de judecată să dispună suspendarea judecării dosarelor prin care s-a solicitat aprobarea documentației și deconturilor privind plata despăgubirilor solicitate de reclamantă (decontul 422A,422B,422C), suspendarea judecății, ca măsură procedurală dispusă de instanța de judecată în baza dispozițiilor art. 244 pct.2 din Cod procedură civilă, reprezintă o cauză străină, așa cum este reglementată de art.1082 Cod civil, situație care nu poate fi imputată pârâtei, astfel că, obligația acesteia de avizare a documentației privind despăgubirile nu putea opera.
Pârâta, în calitate de debitoare este exonerată de plata despăgubirilor constând în dobânzile legale, deoarece obligațiile sale în acest sens au fost suspendate temporar, indiferent că prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din data de 21.01.2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților. Pe perioada cercetărilor penale a operat suspendarea procesului în contencios administrativ la fel și obligațiile pârâtei, cauza străină fiind independentă de atitudinea pârâtei.
Dispozițiile art. 42din Hotărârea de Guvern nr. 1415/2004 modificată prin Hotărârea de Guvern nr. 1580/2005, precum și cele ale art. 2 lit. g din Normele metodologice privind Hotărârea de Guvern nr. 1415/2004 invocate de intimată în întâmpinare, nu sunt incidente în cauză, deoarece acestea se referă la despăgubirile pentru animalele ucise sau eutanasiate și care alocă societăților comerciale care nu au fost sancționate contravențional, or, în speță, reclamanta a solicitat daune constând în dobânzile legale pentru întârzierea avizării documentației care are o altă reglementare legală întârziere care așa cum s-a arătat mai sus, nu este imputabilă pârâtei, fiind determinată de o cauză străină independentă de voința acesteia.
Față de aceste considerente, curtea a admis recursul pârâtei, iar în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a modificat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea reclamantei. Instanța a menținut dispozițiile cu privire la respingerea excepției autorității de lucru judecat.
Împotriva Deciziei nr.14/R din 13.01.2009 a Curții de Apel Brașova formulat în termen legal contestație în anulare reclamanta - SRL invocând în drept incidentele prevederilor art.318 (1) Cod procedură civilă, solicitând admiterea contestației în anulare, pentru motivele de fapt și de drept invocate și desființarea deciziei pronunțate în recurs, rejudecând cauza în recurs și respingând recursul pârâtei ca nefondat și menținerea sentinței civile a instanței de fond nr.647/Ca din 30.09.2008 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Brașov, cu cheltuieli de judecată ocazionate în acest dosar și în cele atașate, în toate 5 procesele, având în vedere complexitatea cauzei și culpa pârâtei.
În motivarea contestației în anulare se arată de către contestatoarea reclamantă următoarele:
Întrucât instanța de fond nu a analizat înscrisurile doveditoare de la dosar și printr-o eroare materială a decis admiterea recursului neobservând că dreptul de avizare a decontului suplimentar de către pârâta DADR B constând în daunele interese este justificat și în fapt și în drept.
Se invocă faptul că pârâtul se află în culpă pentru întârzierea avizării celor 3 deconturi nr.422A, 422B și 422C la întocmirea centralizatorului suplimentar la centralizatoarele deconturilor pentru stabilirea și plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale potrivit HG nr.1415/2004 și HG 1580/2005 care să cuprindă suma de 1.198.686,36 lei - dobânda legală pentru întârziere și transmiterea acestuia către Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării rurale - Direcția de Buget Finanțe, în vederea efectuării plăților, conform NR.1415/2004 - modificată prin nr.1580/2005 de aplicare a OG Nr.42/2002.
Se solicită de către contestatoare reținerea situației de fapt - existentă focarului și eradicarea fenomenului gripei aviare din perioada mai - iunie 2006 în care societatea reclamantă a avut daune de 4.385.693,11 lei și temeiul legal privind dreptul la dezdăunare pentru dobânzile moratorii conform HG nr.1415/2004 cu modificările ulterioare.
Se susține că refuzul sistematic dovedit și reținut de către instanțe a instituțiilor abilitate în speță DADR B, de a proceda la întocmirea și înaintarea centralizatoarelor de decont instituțiilor abilitate, reprezintă chestiuni care în fond reprezintă legătura de cauzalitate dintre fapt și prejudiciu, ceea ce a fundamentat dreptul reclamantei la daunele moratorii pretinse.
Aplicarea dreptului, prin obligarea pârâtei la avizarea decontului suplimentar pentru dezdăunarea integrală a reclamantei conform calculelor și sumelor arătate cu titlu de dobânzi de întârziere, mai ales că pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei și nu au existat obiecțiuni cu privire la cuantumul sumelor datorate nici la instanța de fond nici la cea de recurs, în ambele cicluri procesuale (înainte și după casarea cu trimitere spre rejudecare).
Contestatoarea a susținut că neobservarea instanței de recurs a înscrisurilor provenite de la intimata prin care aceasta recunoaște raportul dedus judecății prin acțiuni volitive (plata despăgubirilor efectuate înainte de introducerea acțiunii, dreptul legal de a pretinde daune moratorii și cuantumul sumei datorate) reprezintă "greșeli materiale" în sensul art.318 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive se arată că cererea contestatoarei este fondată, solicitând admiterea ei, desființarea hotărârii atacate și rejudecând în calea de atac să se constate că acțiunea de fond este temeinică și fondată bazată pe regulile obligației "de a face", prilej cu care se va pune în discuție și unicul motiv de recurs, în speță achitarea sau neachitarea pretențiilor materiale solicitate, datorită intervenției suspendării cauzelor civile.
Însă aceste chestiuni care trebuie să fie analizate prin prisma art.244 pct.2 Cod procedură civilă numai dacă s-a început urmărirea penală pentru o infracțiuni și numai dacă acea infracțiune ar fi avut vreo înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urma a se pronunța precum și, în cazul îndeplinirii acestor condiții, dacă s-ar impune diminuarea daunelor moratorii în baza calculului de dobânzi, înainte de începerea acțiunii penale și după scoaterea de sub urmărire a persoanelor implicate.
Contestatoarea a susținut că, la fondul cauzei pârâta DADR nu a invocat faptul că dobânzile solicitate nu pot fi acordate pe motiv că au fost suspendate cauzele înregistrate de reclamantă la instanțele de judecată.
Chiar și sub aspectul prevăzut de art.304 ind. 1 Cod procedură civilă, trebuie ca instanța să rețină că suspendarea judecării cauzei nu reprezintă o cauză străină avizării decontării de către pârâtă în termen legal.
Solicită instanței să observe că pârâta a solicitat în toate cele 3 cauze suspendarea judecării cauzelor, fapt care nu era obligatoriu pentru instanța de contencios administrativ, deoarece nu s-a dispus urmărirea penală împotriva conducătorului reclamantei.
Mai mult, suspendarea judecării cauzei, nu trebuie confundată cu suspendarea cererii de avizare a decontului, deoarece pârâta nu a formulat vreo cerere reconvențională prin care să se solicite suspendarea avizării decontului de către aceasta până la termenul soluționării procesului penal.
Ca atare, cauza străină invocată de pârâtă ca temei de drept pentru exonerarea acesteia de la plata despăgubirilor integral către reclamantă, adică a prejudiciului efectiv și cel nerealizat - ce constă în despăgubiri - daune în întârziere, nu poate fi reținută în rejudecarea recursului. De altfel, reținerile instanței de recurs sunt întemeiate pe interpretarea individuală a textului de lege, fără a avea în considerare și celelalte temeiuri de drept, adică ale HG 1415/2004 raportat la 1580/2005 și OG nr.42/2002, art.121 Cod procedură fiscală și art.1082 Cod civil.
Contestatoarea a invocat faptul că nimic nu o împiedica pe pârâtă să-i avizeze deconturile respectiv nr.422A, 422B, 422C și nu să aștepte pronunțarea de către instanță a hotărârii definitive și irevocabile pentru a aviza aceste deconturi.
Conform art.1082 Cod civil prevede, posibilitatea acordării daunelor pentru întârziere, iar a considera că pe perioada suspendării judecării cauzei, reclamanta nu poate cere despăgubiri - daune de întârziere, înseamnă a nu ține cont de prevederile art.998, 999 coroborat cu prevederile art.26 alin.6 din Legea 1415/2004 - pentru despăgubiri integrale la valoarea reală la data de 19.06.2007, data efectuării plății de către stat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat avizarea decontului suplimentar, centralizatorului prevăzut de normele legale, pentru o sumă ce constă în dobânzile legale pentru întârzierea avizării documentației care are o altă reglementare legală întârziere care așa cum s-a arătat mai sus, nu este imputabilă pârâtei, fiind determinată de o cauză străină independentă de voința acesteia și că dobânzile solicitate sunt justificate, fiind aplicabile în speță dispozițiile art.1082, art.26 alin.6 din HG 1415/2004.
În vederea pronunțării contestatoarea - a depus concluzii scrise în sensul admiterii contestației în anulare și respingerii recursului pârâtei filele 85-94 cu anexe practică judiciară în materie filele 95-115.
Intimata DADR Baf ormulat concluzii scrise filele 116-118 în sensul respingerii contestației în anulare și menținerii deciziei pronunțată în recurs.
Tot în vederea pronunțării contestatoarea a mai depus prin registratură o notă în sensul admiterii contestației invocând admisibilitatea acesteia pe dispozițiile art.318 tlin.1 teza 1 Cod procedură civilă când dezlegarea pricinii este rezultatul unei greșeli materiale filele 121-122 la care a anexat decizia Curții de Apel contestată filele 123-126 dosar.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, decizia civilă nr.14/R/13.01.2009 a Curții de Apel Brașov, contestată în cauză, prin prisma admisibilității contestației în anulare și a criticilor formulate de contestatoarea - privind decizia cu nr.de mai sus și raportat la dispozițiile art.318 alin.1 teza 1 Cod procedură civilă, constată ca fiind admisibilă în principiu această contestație în anulare pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii formulate de reclamanta - la fila 6 dosar inițial nr- și precizată după casare la fila 9 dosar nr.- a Tribunalului Brașov îl reprezintă o obligație a face în sarcina pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, ce constă în avizarea decontului suplimentar, respectiv întocmirea centralizatorului conform anexei nr.4 și 5 din HG nr.1415/2004 - Norme Metodologice, pentru daune de întârziere la plata despăgubirilor cuvenite reclamantei în baza prevederilor art.26 alin.6 din HG 1415/2004 modificată prin HG nr.1580/2005 și OG 42/2002.
Acest lucru a fost reținut și de prima instanță prin sentința dată după casare în rejudecare nr.647/CA/30.09.2008 a Tribunalului Brașov pronunțată în dosarul nr.-, reținând corect că obiectul cauzei fiind acela de avizare a decontului suplimentar de întocmirea unui centralizator conform Normelor Metodologice de aplicare a HG nr.1415/2004 adică obligarea pârâtei DADR de "a face".
Se constată că în decizia de recurs contestată în cauză este vorba de o greșeală materială ce constă în perceperea în mod greșit de către instanța de recurs a obiectului acțiunii reclamantei, în sensul că obiectul acțiunii reclamantei - ca fiind obligarea pârâtei DADR la plata despăgubirilor în sumă de 1.198.686,36 lei - dobânzi legale.
În realitate, față de actele dosarului se constată că obiectul acțiunii formulată și precizată de reclamantă (contestatoare) este acela de avizare a decontului suplimentar, întocmirea centralizatorului conform anexa 4 din Normele Metodologice de aplicare a HG nr.1415/2004 și înaintarea acestuia semnat de DADR către Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale și apoi către Ministerul Finanțelor Publice în vederea efectuării plății a despăgubirilor integrale pretinse prin eutanasierea păsărilor reclamantei.
De altfel, acest aspect a fost reținut corect de Tribunalul Brașov atât în motivarea sentinței pronunțate nr.647/CA/30.09.2008, cât și în dispozitivul acesteia, hotărâre pronunțată după casare.
Față de decizia dată în recurs nr.14/13.01.2009 raportat la obiectul acțiunii reclamantei, instanța constată că sunt incidente în cauză (art.317 alin.1 Cod procedură civilă), care prevăd că se pot ataca cu contestație în anulare hotărârile irevocabile și dispozițiile art.318 alin.1 teza 1 Cod procedură civilă "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale".
În cauză se reține că decizia s-a pronunțat ca urmare a unei greșeli materiale involuntare de fapt, referitoare la stabilirea cadrului procesual și a obiectului cauzei cu ocazia soluționării recursului.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va admite contestația în anulare formulată de contestatoarea - împotriva deciziei nr.14/13.01.2009 a Curții de Apel Brașov - secția contencios administrativ pe care o va anula, fixând termen pentru rejudecarea recursului declarat de pârâta DADR împotriva sentinței civile nr.647/30.09.2008 a Tribunalului Brașov în dosarul nr- pentru care vor fi citate toate părțile.
În ce privește celelalte critici aduse de contestatoare în contestația în anulare formulată, precizată și prin concluziile depuse, acestea vor fi analizate de instanța de recurs în rejudecarea recursului.
Referitor la apărarea formulată de intimata DADR în sensul inadmisibilității contestației în anulare, instanța o va înlătura pentru motivele mai sus arătate în fapt și în drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea - SRL împotriva deciziei civile nr.14/R/13.01.2009 a Curții de Apel Brașov pronunțată în dosarul nr- și, în consecință:
Anulează decizia civilă nr.14/R/13.01.2009 a Curții de Apel Brașov pronunțată în dosarul nr-.
Stabilește termen pentru rejudecarea recursului declarat de recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B împotriva sentinței civile nr.647/CA /30.09.2008 a Tribunalului Brașov, pentru data de 23.06.2009, cu citarea părților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 Iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, --- - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red: MI/19.06.2009
Dact: MD/22.06.2009 - 2 ex.
Jud.fond:
Jud.recurs: /-/
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Silviu Gabriel Barbu
