Despăgubire. Sentința 44/2010. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 2.11.2009

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 44

Ședința publică din 27 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Răzvan Pătru

GREFIER: - -

Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect despăgubiri.

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 ianuarie 2010 prin care s-a amânat pronunțarea la data de 27 ianuarie 2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:

1.Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 1212/59/2.11.2009, reclamantul, în calitate de moștenitor a lui, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii un evaluator pentru cota de 9/44 din imobilul situat în A,-, jud. A, să emită Titlul de despăgubiri pentru cota de 9/44 din imobilul indicat mai sus, în termen de 30 de zile după efectuarea evaluării.

În fapt, reclamantul arată că în data de 04.07.2001, tatăl său a formulat notificare în temeiul Legii 10/2001, pentru imobilul situat în A,-, jud. în data de 17 iulie 2006. Primăria prin Dispoziția nr. 1364. dispus acordarea de măsuri reparatorii constând în titluri de despăgubire la Fondul.Proprietatea" în condițiile Legii nr. 247/2005 titlul VII. Dosarul administrativ a fost transmis la Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor în iulie 2006, unde a fost înregistrat sub nr. 27970/CC.

Reclamantul arată că tatăl său nu a mai apucat să se bucure de aceste despăgubiri dar dorința lui a fost ca măcar moștenitorii lui să beneficieze de despăgubirile aferente imobilului de care familia a fost în mod abuziv privată.

Deși au trecut aproximativ 8 ani de la data la care tatăl reclamantului, a formulat, în temeiul Legii 10/2001 notificarea pentru obținerea de despăgubiri și mai mult de 3 ani de când dosarul administrativ a ajuns la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cererea a rămas nesoluționată.

De fiecare dată când reclamantul s-a interesat de stadiul dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a primit același răspuns: "dosarul este în așteptare și se aplică un sistem aleatoriu de soluționare a dosarelor și drept urmare nu poate primi un răspuns cu privire la termenul în care cererea va fi soluționată".

cu acest abuz, reclamantul a formulat o cerere către pârâtă, a indicat nelegalitățile comise de aceasta, faptul că sistemul aplicat a fost sancționat de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru că încalcă termenul rezonabil în care trebuie soluționată o cerere și a solicitat soluționarea de urgență a cererii de despăgubiri.

Urmare a cererii reclamantului, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor i-a comunicat că a modificat modul de soluționare a cererilor dar că dosarul în continuare rămâne nesoluționat (anexa 5).

Astfel, conform Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor reclamantul trebuie să aștepte un termen neprecizat ca dosarul să fie repartizat unui consilier care să îl analizeze, apoi să îl trimită la un evaluator autorizat și abia după evaluare se va emite decizia de despăgubiri.

Conform răspunsului Comisiei, termenul, în care cererea va fi soluționată, este în continuare incert.

Nesoluționarea cererii încalcă în mod flagrant dreptul de a fi despăgubit pentru nedreptățile comise împotriva familiei sale în perioada comunistă, arată reclamantul. Este injust și nelegal ca după atâția ani să nu aibă posibilitatea să beneficieze de despăgubirile care i se cuvin prin lege.

Deși pârâta afirmă că și-a modificat modul de soluționare a dosarelor, aceasta nu oferă nici o garanție că îi va soluționa cererea într-un termen rezonabil. Atât vechiul sistem (cel aleatoriu) cât și cel nou (soluționarea în ordinea vechimii) au același efect: o soluționare foarte lentă a cererilor înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. în continuare pârâta încalcă art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, cu privire 4 la "termenul rezonabil" în care trebuie soluționată o cauză în materie civilă.

Răspunsul Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor este în mod evident un refuz nejustificat de a-i soluționa cererea. Pârâta continuă să se comporte ca și când aceasta înseamnă că perioada de soluționare poate fi prelungită nelimitat, ceea ce este ilicit.

Pârâta avea obligația să soluționeze cererea reclamantului într-un termen rezonabil. În mod evident acest termen a fost încălcat. Cu toate acestea, în continuare pârâta nu ia măsuri pentru accelerarea soluționării dosarului.

Intr-o speță identică, Curtea de Apel Bucureștia dispus obligarea pârâtei să desemneze un evaluator în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței și să emită titlu de despăgubire în termen de 30 de zile după definitivarea evaluării. Asupra acestei chestiuni s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție care a statuat că pârâta avea obligația să își organizeze activitatea în așa fel încât să rezolve cererile într-un termen rezonabil."

Având în vedere acestea, reclamantul solicită obligarea pârâtei să desemneze într-un termen rezonabil de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii un evaluator pentru cota de 9/44 din imobilul situat în A,-. jud. A și să emită Titlul de despăgubiri pentru cota de 9/44 din imobilul situat în A,-, jud. A, în termenul rezonabil de 30 de zile după efectuarea evaluării.

2. Întâmpinarea pârâtei:

La data de 11.12.2009, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, atașată la fila 19-22 dosar.

Pârâta consideră cererea de chemare în judecată a reclamantului îndreptată împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ca fiind neîntemeiată, având în vedere următoarele aspecte:

În cauza dedusă judecății, printr-o notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, autorul reclamantului a solicitat restituirea în natură a cotei-părți de 9/44 din imobilul situat în Municipiul Str.-. nr.11.

Prin Dispoziția nr.1364/2006, Primăria Municipiului A, în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de despăgubiri pentru cota de 9/44 din imobilul notificat.

Dosarul aferent dispoziției amintită a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005.

În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din actul normativ amintit, sunt parcurse mai multe etape, respectiv:

- etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 Capitolul V Titlul VII. modificat și completat prin G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

- etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate.

În vederea întocmirii raportului de evaluare procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului din Legea nr.247/2005, Capitolul Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".

În cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 1364/17.07.2006, a fost transmis de Primăria Municipiului A, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr.27970/CC.

Totodată, dosarul amintit a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilul notificat de reclamant, fiind constatat următoarele:

- așa cum s-a arătat, prin notificarea depusă în temeiul Legii nr. 10/2001, autorul reclamantului a solicitat restituirea în natură a cotei de 9/44 din imobilul în Municipiul A, Str.-. nr.11.

- potrivit înscrierii de sub,25,26,27 în baza contractului de cumpărare încheiat în la 10.12.1945. dreptul de proprietate asupra imobilului de sub se intabulează cu titlul de drept cumpărare în părți egale în favoarea lui și soția născ., și soția născ..

- potrivit înscrierii de sub,29 din nr.3593, nr.top 1089/a-în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat în A, la 05.03.1946, dreptul de proprietate asupra 9/44 -a parte din porțiunile de 22/44 parte a lui și soția născ. de sub,25 din imobilul de sub se intabulează cu titlul de cumpărare în favoarea lui și soția,

- prin Dispoziția nr. 1364/17.07.2006, Primăria Municipiului Aap ropus măsuri reparatorii în favoarea defunctului pentru cota de 9/44 din imobilul situat în Municipiul -.

Față de situația constatată, respectiv faptul că, potrivit înscrierilor de sub,29 din nr.3539, nr.top 1089/A, antecesorii notificatorului au cumpărat doar cota de 9/44 din porțiunile de 22/44 parte a lui și soția, iar Primăria Municipiului Aap ropus acordarea de măsuri reparatorii pentru cota de 9/44 din imobilul notificat, prin adresa nr.27970/CC/18.11.2009, pe care pârâta o anexează, în copie, dosarul aferent Dispoziției nr.1364/17.07.2006 a fost remis entității notificate, în speță, Primăriei Municipiului A, în vederea reanalizării acesteia.

De asemenea, prin aceeași adresă, s-a solicitat identificarea imobilului pentru care se acordă măsuri reparatorii, ținând cont că. în dispoziția, la care am tăcut referire mai sus, nu este precizat, în mod expres, folosindu-se doar noțiunea de "imobil situat în Municipiul A,-".

În privința etapei evaluării, pârâta menționează că această etapă este condiționată de clarificarea aspectelor legate de cota-parte din imobilul notificat, precum și de identificarea imobilului pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, aspecte care au justificat remiterea dosarului nr.27970/CC către Primăria Municipiului A, precum și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815/16.09.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la care ne vom referiri în conținutul prezentei întâmpinării.

Având în vedere această împrejurare, respectiv remiterea dosarului nr.27970/CC către entitatea notificată, pârâta apreciază că, în prezenta cauză, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu mai este învestită cu atribuțiile legale, procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr.247/2005 fiind reluată numai după transmiterea dosarului aferent unei dispoziții cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 de către entitatea notificată (în speță Primăria Municipiului A) Secretariatului Comisiei Centrale.

Până atunci, Comisia Centrală nu poate cădea în pretenții, întrucât pârâtul, care poate fi obligat la executarea unei obligații în cadrul unui proces, trebuie să fie titularul unei obligații legale sau convenționale. Or, cum nu există vreo obligație în acest sens, în sarcina Comisiei Centrale, instanța nu poate obliga o parte la o prestație imposibil de adus la îndeplinire.

Față de susținerile reclamanților privind nerespectarea termenului rezonabil de soluționare a dosarului privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pârâta face următoarele precizări:

Soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită. Altfel spus, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu se declanșează prin simpla cerere a persoanei îndreptățite ci numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art. 16 alin 1 si 2 din actul normativ amintit, așa cum a fost modificat și completat prin nr.OUG81/2007.

Legiuitorul, neprevăzând un termen de soluționare a dosarelor ce fac obiectul procedurii administrative prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor va fi decisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În acest context, prevederile pct. 17. 1. din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005 prevăd că "ordinea în care vor fi soluționate dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale.

În aplicarea acestor prevederi, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr.2/28.02.2006 care prevedea, într-adevăr, selectarea aleatorie atât a dosarului de despăgubire cât și a evaluatorului/societății de evaluare, cu mențiunea că această decizie a fost înlocuită cu Decizia nr.2815/16.09.2008.

Potrivit acestei noi decizii dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale se vor împărți în două categorii:

- dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr.81/2007,

- dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea în vigoare a nr.OUG81/2007.

Totodată, conform art. 2 din decizia amintită, proporțional, din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi transmise spre evaluare.

Comisia Centrală a emis Decizia nr.2815/16.09.2008 cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, respectiv în ordinea înregistrării lor, în temeiul dispozițiilor pct. 17. 1. din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, la care am făcut referire mai sus, dar și a soluțiilor nefavorabile, pronunțate de instanțele de judecată cu privire la criteriul aleatoriu stabilit prin Decizia nr.2/28.02.2006.

Totodată, pârâta face precizarea că, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, publicată în Monitorul Oficial nr.446/29.06.2007, a fost modificat și completat Titlul VII din Legea nr.247/2005, fiind introdus și Capitolul Secțiunea 1 referitoare la valorificarea titlurilor de despăgubire.

Potrivit modificărilor și completărilor aduse art. 16 Titlul VII din Legea nr.247/2005 prin actul normativ amintit, dispozițiile autorităților publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi transmise Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, precum și de înscrisuri, care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare de alte bunuri și servicii, deținute de entitățile notificate.

Astfel, prin Decizia nr.2815/16.09.2008. Comisia Centrală a stabilit două categorii de dosare, respectiv cele transmise Secretariatului Comisiei Centrale înainte de apariția nr.OUG81/2007, și cele transmise după intrarea în vigoarea a actului normativ amintit, dispoziții însoțite de avizul de legalitate emise de prefecturi.

În cauza dedusă judecății, dosarul privind acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale înaintea de intrarea în vigoare a nr.OUG81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a arătat mai sus.

Totodată, potrivit art.2, alin.l, lit.h din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea.

În speță, răspunsul formulat în baza memoriului reclamanților, nu poate fi considerat ca fiind refuz nejustificat, neconținând o exprimare a intenției de a nu da curs solicitării reclamantei. Răspunsul amintit prezintă doar procedura administrativă care trebuie parcursă în vederea emiterii de către Comisia Centrală a deciziei conținând titlul de despăgubire.

Pentru a putea vorbi de un refuz nejustificat, susține pârâta, trebuie să existe o comunicare expresă a poziției autorității publice, căreia i s-a adresat cererea, iar refuzul de a soluționa favorabil cererea să se bazeze pe un exces de putere. Or, răspunsul, la care fac referire reclamanții, nu conține sub nici o formă un refuz întemeiat pe un exces de putere, care apare atunci când autoritatea respectivă are dreptul de apreciere, când legea îi îngăduie să adopte o soluție din mai multe posibile.

Astfel, dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 stabilesc exact etapele ce trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisa Centrală, fără a exista alte alternative legale de soluționare a dosarelor privind acordarea de despăgubiri.

Mai mult, pârâta face precizarea că soluționarea unei cereri în defavoarea petiționarului sau contrar așteptărilor sale nu reprezintă, în mod automat, un refuz nejustificat. Caracterul nejustificat poate să rezulte numai prin raportare la legislația existentă, cu care refuzul trebuie să fie în contradicție.

În cauza supusă judecății, prin răspunsul adresat reclamantului, îi sunt aduse la cunoștință detaliile în legătură cu procedura de soluționare a dosarelor, fără a conține o exprimare neechivocă a intenției de a nu respecta prevederile legale privind emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Având în vedere cele expuse mai sus, pârâta subliniază faptul că, în speță, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru toate aceste considerente, pârâta solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamant în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca fiind neîntemeiată.

În drept, pârâta invocă Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, art. 115-119 din Codul d e Procedură Civilă, Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

3. Dispozițiile legale aplicabile în cauză:

Conform art. 16 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, "deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,se predaupe bază de proces-verbal de predare-primireSecretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, darnu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi".

De asemenea conform art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,"notificărileformulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi,se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centralepentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centraleconținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitivea deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor".

Totodată, potrivit art. 16 alin. 3 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,"în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi,Biroul Centralconstituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire,către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilordepuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi".

De asemenea, potrivit art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,"pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură".

4. Analiza instanței:

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:

Prin prezenta acțiune în justiție, reclamantul, în calitate de moștenitor a lui, a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să procedeze la analizarea dosarului nr. 27970/CC, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantului.

Reclamantul a învederat faptul că prin Dispoziția nr. 1364/17 iulie 2006, emisă de Primăria municipiului A în baza Legii nr. 10/2001, i-au fost acordate măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 9/44 din imobilul situat în A,-, jud. A, dosarul administrativ fiind transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor în luna iulie 2006.

Totodată, reclamantul - sesizând Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 2.11.2009 - a arătat că, până la data sesizării instanței, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților, astfel cum prevede procedura stabilită prin Titlul VII din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

4.1 Examinând fondul litigiului, instanța amintește că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să procedeze la analizarea dosarului nr. 27970/CC, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantului.

Instanța amintește, de asemenea, că prin Dispoziția nr. 1364/17 iulie 2006, emisă de Primăria municipiului A în baza Legii nr. 10/2001, reclamantului i-au fost acordate măsuri reparatorii în echivalent, ca urmare a respingerii cererii de restituire în natură a unui imobil situat în municipiul A și preluat abuziv de Statul Român în perioada 1945-1989.

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația, potrivit art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, de a proceda la analizarea dosarului reclamanților în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Cu toate acestea, până la data pronunțării prezentei hotărâri Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis decizia reprezentând titlul de despăgubiri.

Instanța observă că nu s-a furnizat nici o justificare din partea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a motiva faptul că nu s-a pronunțat asupra dosarului cuprinzând cererea reclamanților deși au trecut peste trei ani de la înregistrarea în evidența sa a dosarului respectiv.

Totodată, după chemarea în judecată, respectiv la data de 18.11.2009, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor susține că a verificat legalitatea Dispoziției nr. 1364/17 iulie 2006, emisă de Primăria municipiului A și a constatat nelegalitatea acesteia, retrimițând-o autorității emitente, în vederea reanalizării cererii reclamantului.

4.2 În privința criticilor referitoare la legalitatea Dispoziției nr. 1364/17 iulie 2006, emisă de Primăria municipiului, instanța constată că pârâtul reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat pretinsa neîndeplinire de către reclamant a condițiilor impuse de lege pentru acordarea despăgubirilor care au fost deja stabilite prin dispoziția respectivă.

Astfel, pârâta a invocat dispozițiile art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, conform cărora"pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură".

În această privință, instanța subliniază că revocarea actului administrativ este guvernată de dispozițiile speciale din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv de dispozițiile art. 1 alin. 6 din acest act normativ.

Or, conform art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004,"autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegalpoate să solicite instanței anulareaacestuia,în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului".

Din teza Iaa rt. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 rezultă că revocarea nu este permisă decât până la momentul la care actul administrativ a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.

În speță, Dispoziția nr. 1364/17 iulie 2006, emisă de Primăria municipiului Aaf ost comunicată către reclamant, cu precizarea (prevăzută la art. 2 din dispoziție), că împotriva acesteia se poate formula acțiune în justiție conform art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, text potrivit căruia "decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare ".

Instanța constată, așadar, că împotriva dispoziției respective nu a fost exercitată calea de atac a contestației, în condițiile în care legea permitea contestarea acestea.

De asemenea, instanța reține că hotărârea respectivă a fost comunicată inclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în luna iulie 2006.

De la data comunicării, devin incidente dispozițiile din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 referitoare la posibilitatea revocării actului sau a solicitării anulării lui în instanță. Or, de la data comunicării actului către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au trecut mai mult de trei ani, fiind depășit cu mult termenul de prescripție de 6 luni, prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, text conform căruia "cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative".

De asemenea, instanța constată că este depășit și termenul de decădere prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, text conform căruia "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".

Or, în condițiile în care dispoziția care constituie titlul de despăgubire nu a fost contestată, deși legea prevedea o astfel de cale de atac, instanța apreciază că o reevaluare, la acest moment, a constatărilor reținute prin dispoziția respectivă ar aduce atingere principiului legalității actului administrativ respectiv și însuși principiului securității juridice.

În acest sens, instanța subliniază că revocarea actului administrativ nu a intervenit și nici nu s-a solicitat anularea acestuia în justiție, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau de către autoritatea emitentă.

De aceea, instanța nu poate lua în considerare afirmațiile invocate de pârât și prin care pune la îndoială îndeplinirea de către reclamant a condițiilor de acordare a despăgubirilor, condiții a căror îndeplinire s-a reținut prin Dispoziția nr. 1364/17 iulie 2006, emisă de Primăria municipiului A, dispoziție a cărei nelegalitate nu a fost invocată în termenul legal.

4.3 În concluzie, în condițiile în care legea impune un termen maxim de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 pentru predarea către Secretariatul Comisiei Centrale a dispozițiilor emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare, instanța nu poate reține caracterul rezonabil al unei întârzieri de peste trei ani în verificarea legalității acestor dispoziții, cu atât mai mult cu cât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a justificat sub nici o formă această întârziere excesivă.

Pe de altă parte, instanța subliniază că este incontestabil că reclamantul are dreptul la un proces echitabil - drept garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și de art. 21 alin. 3 din Constituția României - drept care implică, între alte cerințe, și o durată rezonabilă a soluționării litigiului.

Este incontestabil și faptul că în cadrul calculării termenului rezonabil al procesului judiciar se ia în considerare și durata procedurilor administrative impuse de lege anterior sesizării instanțelor.

Instanța reamintește că legea nu determină termenul maxim în cadrul căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este obligată de emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantului.

Însă această omisiune a legii nu poate conduce la acceptarea ideii că această Comisie nu este ținută de respectarea dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil și că nu are obligația să se pronunțe într-un termen cât mai scurt posibil asupra cererii reclamantului.

În aceste condiții, deși legea nu impune un termen maxim determinat pentru emiterea deciziei de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, necesitatea respectării termenului rezonabil al litigiului declanșat prin cererea reclamantului de acordare a măsurilor reparatorii (în natură sau prin echivalent) prevăzute de Legea nr. 10/2001 impune verificarea motivelor invocate de către pârâtă pentru întârzierea soluționării cererii reclamantului.

Pentru aceste motive, instanța consideră că necesitatea respectării dispozițiilor art. 6 paragraf 1 și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului impune obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la analizarea dosarului nr. 2774/CC, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantei.

În consecință, reținând temeinicia acțiunii reclamantei, instanța o va admite și va obliga pârâtul Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să procedeze la analizarea dosarului nr. 27970/CC, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantului.

4.4 Cu privire la cheltuielile de judecată,instanța va luat act că reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în prezenta cauză.

4.5 Cu privire la calea de atac împotriva prezentei hotărâri,având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", instanța reține că împotriva prezentei hotărâri se poate exercita calea de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamantul,cu domiciliul procesual alesla. " și asociații" A, str.-, nr.23,.1, jud.A, în contradictoriu cu pârâtulStatul Român,reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 202, sector 1.

Obligă pârâtul Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să procedeze la analizarea dosarului nr. 27970/CC, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantului.

Ia act că reclamantul nu a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în prezenta cauză.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către reclamant și către pârât.

Pronunțată în ședința publică din 27.01.2010.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

Red.P/16.02.2010

Tehnored. / 4 ex./16.02.2010

Președinte:Răzvan Pătru
Judecători:Răzvan Pătru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Obligația de a face. Sentința 43/2010. Curtea de Apel Timisoara