Obligația de a face. Sentința 43/2010. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 22.04.2009

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 43

Ședința publică din 27 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Răzvan Pătru

GREFIER: - -

Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții - și, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și chemata în garanție Primăria municipiului L prin Primar, având ca obiect obligație de a face.

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 ianuarie 2010 prin care s-a amânat pronunțarea la data de 27 ianuarie 2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:

1.Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 460/59/22.04.2009, reclamanții - și, au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtului prin reprezentantul său legal să transmită dosarul evaluatorului sau societății de evaluare desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor ce ni se cuvin pentru imobilul - construcție cu destinația de locuință, situat In L,-, despăgubiri ce au solicitate prin notificarea nr. 46 din 05.06.2001 care formează obiectul dosarului nr. 24063/CC/2006, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții arată că prin notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc - sub nr. 46 din 05.06.2001 transmisă Prefecturii Județului T și comunicată spre soluționare Primăriei Municipiului L, au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în L,- jud. T, înscris în CF nr. 3116 nr. top 959-9607b/l9.

La data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, imobilul - construcție cu destinația locuință era deja înstrăinat de Statul Român foștilor chiriași, în temeiul prevederilor Legii nr. 112/1995, fiind astfel incidente prevederile art.18 din Legea nr.10/2001, republicată.

Prin Dispoziția nr. 1050/20.03.2006 emisă de Primarul Municipiului L s-a dispus la "Art. I Pentru imobilul-construcție, situat în L,-, înscris în CF nr. 3116. nr. top.959-960/b/19 se propune acordarea de despăgubiri, în cotă de 1/2 d-lui - și în cotă de 1/2 d-nei. "

Această dispoziției, însoțită, probabil, de notificarea reclamanților a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrată cu nr. 24063/2006.

Deoarece după emiterea dispoziției nr. 1050/20.03.2006, reclamanții nu au primit nici o înștiințare referitor la stadiul soluționării cererii noastre, au contactat telefonic Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății, însă informațiile primite au fost foarte generale.

La sfârșitul anului 2008 reclamanții s-au adresat și în scris Autorității, însă din răspunsul primit au înțeles că soluționarea dosarului nu se va face într-un termen rezonabil, cu toate că Decizia nr.2/2006 a Comisiei Centrale de repartizare aleatorie a dosarelor a fost revocată prin Decizia nr.2815/16.09.2008, însă fără a fi rezolvată problema soluționării cu celeritate a cererii reclamanților.

In cazul de față, suntem în prezența unui imobil edificat de către reclamanți, în regie proprie, cu respectarea prevederilor legale în această materie, în baza Autorizației pentru executarea de lucrări din 29.09.1969 și care la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 a fost înstrăinat foștilor chiriași. Prin urmare acest dosar nu comportă nici un fel de verificări suplimentare, ceea mai este necesar pentru finalizarea sa, fiind raportul de evaluare care să stea la baza emiterii deciziei care să conțină titlul de despăgubire.

Referitor la natura și admisibilitatea acțiunii, Legea 10/2001 face parte dintr-o categorie de acte normative prin intermediul cărora legiuitorul a stabilit în sarcina Statului Român obligația de a repara prejudiciile produse de către acesta, prin măsuri abuzive, în perioada regimului comunist.

acestor legi este caracterul reparatoriu, precum și instituirea obligațiilor, fie de retrocedare a bunurilor, fie de reparare prin echivalent a prejudiciilor; corelativ, odată cu aplicarea prevederilor acestor legi, se instituie un drept de creanță în favoarea persoanelor îndreptățite.

Interesul persoanelor despăgubite este de urgentare a procedurilor de despăgubire, scop în care a fost emisă și Ordonanța de urgență nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Ținând cont și de principiul soluționării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care România a devenit parte, și de faptul că după 3 ani de zile nici măcar nu a fost repartizată cauza vreunui consilier în vederea soluționării ei, reclamanții consideră că acțiunea este îndreptățită.

Faptul că prin Legea specială 247/2005, legiuitorul nu a înțeles să stabilească un termen anume pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire, nu poate constitui o justificare pentru autoritatea publică pentru tergiversarea și pentru nesoluționarea într-un termen rezonabil.

Dreptul la soluționarea într-un termen rezonabil reprezintă o garanție pentru soluționarea echitabilă atât în procedura prealabilă cât și în contencios fiind statuat ca atare în Convenția Drepturilor Omului la art. 6.

În art. 19 și 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și art. 8 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor se prevede că "Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004" și,Competența de soluționare revine Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel "de la domiciliul din România al reprezentantului reclamantului. Din interpretarea "a pari" rezultă și că, în competența aceleași instanțe intră și soluționarea cererilor privind neîndeplinirea unui act ce revine Comisiei Centrale.

In exercitarea competenței sale, instanța de judecată este îndreptățită, nu doar să soluționeze contestațiile îndreptate împotriva hotărârilor Autorității, ci și să soluționeze pe fond cererile de executare a obligațiilor ce revin acestei Autorități.

In acest sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 20 din 19.03.2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I din 12.11.2007.

În această speță s-a judecat recursul în interesul legii privitor la competența instanțelor de a judeca pe fond contestațiile formulate împotriva deciziilor/dispozițiilor date de organismele abilitate cu aplicarea Legii 10/2001, în situația în care aceste organisme refuză în mod nejustificat să răspundă notificărilor persoanelor interesate.

Astfel, Curtea a decis:

"Instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare sau al entității învestite cu soluționarea de a răspunde la notificarea persoanei îndreptățite "

"Lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, nu poate rămâne necenzurat, pentru că nici o dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci dimpotrivă însăși Constituția prevede la art. 21 alin (2), că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime. "

Ca atare, ținând cont că Autoritatea a refuzat în mod nejustificat să răspundă solicitărilor reclamanților și să-și îndeplinească obligațiile legale; apreciind că în această speță instanța are competența de a soluționa pe fond acțiunea, reclamanții solicită emiterea titlului de despăgubire și obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită dosarul evaluatorului sau societății de evaluare desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare.

În drept, reclamanții își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 16, art.19, art. 20, din Titlul VII din Legea nr. 247/2005; ale art.3 lit. a din Ordonata de Urgență 81/2007. și ale art.2 al. 1 și art.8. din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

În susținerea cererii reclamanții au depus înscrisuri în copii certificate, după cum urmează: - "Răspunsul" Autorității nr. -/15.01.2009; Solicitarea subsemnaților către Autoritate, din 10.10.2008; Dispoziția Primarului L nr. 1050 din 29.03.2006, Notificarea judiciară către Prefectura Județului T nr. 46 din 05.06.2001; CF nr. 3116 localității nr. top 959-960/b/19; Declarația notarială privind faptul că nu au fost acordate despăgubiri de către Statul;

2.Întâmpinarea pârâtului:

La data de 19.06.2009, pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, atașată la filele 24-27 dosar.

În fapt, pârâtul consideră cererea de chemare în judecată a reclamantului îndreptată împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ca fiind neîntemeiată, având în vedere următoarele aspecte:

In cauza dedusă judecății, printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în situat în L,-

Prin Dispoziția nr. 1050/29.03.2006, Primăria L, în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat.

Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005.

În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din actul normativ amintit, sunt parcurse mai multe etape:

-etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin.l și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

-etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și

- etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".

În cauza supusă judecății, subliniem faptul că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 1050/29.03.2006, a fost transmis de Primăria Municipiului L, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr.24063/CC.

Totodată, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat.

Astfel urmare a analizării dosarului conținând Dispoziția nr. 1050/29.03.2006 emisă de Primăria L, s-a constatat că acesta trebuie completat cu următoarele:

- înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului, situația despăgubirilor de la data preluării/în temeiul Legii nr. 112/1995-cuantumul și data încasării,

- -Cartea funciară in extenso nr.3116 din care să reiasă dreptul de proprietate asupra numerelor top solicitate și

- contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr.4/1973, al Legii nr. 112/1995 și orice acte de înstrăinare ale imobilului ulterioare preluării.

Pârâtul menționează că potrivit pct.16.5 din G nr. 1095/2005 deciziile/dispozițiile emise în baza Legii nr. 10/2001, republicată vor fi însoțite de o documentație completă. Astfel, în cazul de față dosarul reclamanților înregistrat cu nr.24063/CC nu este complet.

Referitor la etapa evaluării, pârâtul subliniază faptul că această etapă este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr.2815/16.09.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Față de susținerile reclamanților privind nerespectarea în cauză a termenului rezonabil, pârâtul face următoarele precizări:

Soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii nr.247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită. Altfel spus, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005 nu se declanșează prin simpla cerere a persoanei îndreptățite ci numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art.16 alin.l și 2 din actul normativ amintit, așa cum a fost modificat si completat prin G nr.81/2007.

Astfel, în speță, nu sunt incidente prevederile art.2 alin.l lit.h din Legea 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât prin cererea adresată pârâtului, reclamantul nu a solicitat un răspuns, care poate și trebuie comunicat în termenul de 30 de zile amintit mai sus, ci se solicită eliberarea unui anumit act administrativ, care poate fi emis numai în baza unei legi speciale - Legea 247/2005, act normativ ce prevede mai multe etape legale prealabile și obligatorii emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire.

Mai mult, pârâtul apreciază că nu se poate reține existența unei tergiversări din partea Comisiei Centrale în privința emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire în favoarea reclamanților, atât timp cât, așa cum am arătat mai sus, o astfel de decizie este emisă numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, și ii la simpla cerere a persoanei îndreptățite.

Totodată, pârâtul subliniază faptul că dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 stabilesc exact etapele ce trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală, fără a exista alte alternative legale de soluționare a dosarelor privind acordarea de despăgubiri.

Nu pot fi reținute nici susținerile reclamanților privind criteriul aleatoriu, întrucât Decizia nr.2/28.02.2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care prevedea, într-adevăr, selectarea aleatorie atât a dosarului de despăgubire cât și a evaluatorului/societății de evaluare, a fost înlocuită cu Decizia nr.2815/16.09.2008.

Potrivit acestei noi decizii dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale se vor împărți în două categorii:

-dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr.81/2007,

-dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea în vigoare a nr.OUG81/2007.

Totodată, conform art.2 din decizia amintită, proporțional, din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi transmise spre evaluare.

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr.2815/16.09.2008 cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, respectiv în ordinea înregistrării lor, în temeiul dispozițiilor pct.17.1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr.247/2005 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005, dar și a soluțiilor nefavorabile pronunțate de instanțele de judecată cu privire la criteriul aleatoriu stabilit prin Decizia nr.2/28.02.2006.

Totodată, pârâtul face precizarea că, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate îi mod abuziv, a fost modificat și completat Titlul VII din Legea nr.247/2005, fiind introdus și Capitolul V, Secțiunea 1 referitoare la valorificarea titlurilor de despăgubire.

Potrivit modificărilor și completărilor aduse art.16 Titlul VII din Legea 247/200 prin actul normativ amintit, dispozițiile autorităților publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi transmise Secretariatului Comisiei Central însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, precum și înscrisuri, care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare de alte bunuri și servicii, deținute de entitățile notificate.

Astfel, prin Decizia nr.2815/16.09.2008, Comisia Centrală a stabilit două categorii de dosare, respectiv cele transmise Secretariatului Comisiei centrale înainte de apariția G nr.81/2007, și cele transmise după intrarea în vigoarea a actului normativ amintit.

In speță, dosarul privind acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantului, face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale înainte de intrarea în vigoare a G nr.81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a arătat mai sus.

Referitor la cererea reclamanților privind obligarea Comisiei Centrale la plata cheltuielilor de judecată, pârâtul subliniază faptul că subscrisa comisie este o entitate în subordinea Ministerului Finanțelor, neavând un buget propriu. De altfel, această comisie nu se opune cererii formulate, astfel că, în măsura în care instanța va aprecia că este necesară obligarea Comisiei Centrale la îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, solicită respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată, potrivit art.275 Cod procedură civilă.

Pentru toate aceste considerente, pârâtul solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamant în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca fiind neîntemeiată.

În drept, invocă Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, art. 115-119 din Codul d e Procedură Civilă, Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

3. Cererea de chemare în garanție a Primăriei municipiului L

La data de 19.06.2009, pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus cerere de chemare în garanție a Primăriei municipiului L prin Primar în situația în care subscrisa Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va cădea în pretenții rezultate din prezenta cauză, cerere atașată la filele 32-34 dosar.

Potrivit art.47 Cod de Procedură civilă "mai multe persoane pot fi împreună reclamante și pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ".

Pârâtul învederează că Primăria municipiului B în calitate de entitate ce a soluționat notificarea reclamanților, în procedura administrativă instituită de Legea nr. 10/2001, avea obligația legală să trimită dosarul aferent notificării însoțit de actele prevăzute de pct.16.5 din G nr. 1095/2005.

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin.2 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 modificat prin G nr.81/2007 "Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările si completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin.(l) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz. de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor".

În cauza dedusă judecății, printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în situat în L,-

Prin Dispoziția nr. 1050/29.03.2006, Primăria L, în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat.

Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005.

Prin urmare având în vedere că în cazul de față procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005 nu poate fi urmată în integralitatea ei (în sensul parcurgerii următoarelor etape: etapa evaluării și emiterea titlului de despăgubire) pârâtul solicită chemarea în garanție a Primăriei municipiului B prin Primar, întrucât obligația de transmitere a dosarului cu toate documentele prevăzute de pct.16.5 din G nr. 1095/2005 îi revine acesteia iar în măsura în care aceasta nu-și execută obligația nici Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu va putea să emită decizia chiar în cazul admiterii prezentei cereri introductive de instanță.

În speță, dosarul amintit mai sus a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat de către reclamanți.

Astfel, din analiza dosarului transmis instituției pârâte, rezultă faptul că notificarea domnului - și a doamnei a fost soluționată prin emiterea de către Primăria Municipiului La D ispoziției nr. 1050/2006, ce are ca obiect "imobilul situat în municipiul L-, jud. "

Astfel, urmare a analizării dosarului conținând Dispoziția nr. 1050/2006 emisă de Primăria Municipiului L, s-a constatat că acesta trebuie completat cu următoarele: înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului, situația despăgubirilor de la data preluării/în temeiul Legii nr.l 12/1995-cuantumul și data încasării, Cartea funciară in extenso nr.3116 din care să reiasă dreptul de proprietate asupra numerelor top solicitate și contractele de vânzare -cumpărare încheiate în temeiul Legii nr.4/1973, al Legii nr.l 12/1995 și orice acte de înstrăinare ale imobilului ulterioare preluării.

Pârâtul menționează că potrivit pct.16.5 din G nr. 1095/2005 deciziile/dispozițiile emise în baza Legii nr. 10/2001, republicată vor fi însoțite de o documentație completă. Astfel, în cazul de față dosarul reclamantului înregistrat cu nr.24063/CC nu este complet.

Pârâtul atrage atenția asupra faptului că potrivit pct.16.5 din G nr. 1095/2005 deciziile/dispozițiile emise în baza Legii nr.l0/2001, republicată trebuiesc însoțite de o documentație completă. Astfel, în cazul de față dosarul reclamanților înregistrat cu nr.24063/CC nu a fost transmis cu toate aceste documente, respectiv nu este complet.

Astfel, potrivit pct.16.5 din actul normativ mai sus menționat Deciziile/dispozițiile sau. după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale, prevăzute la pct. 16.1 -16.3, vor fi însoțite de următoarele înscrisuri:

a) întreaga documentație aferentă acestora, respectiv: acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică; acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana fizică ori juridică îndreptățită sau, după caz, ascendentul acesteia, la data preluării abuzive; acte juridice care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă (în situațiile în care persoana fizică ori juridică îndreptățită sau, după caz, ascendentul acesteia a încasat o despăgubire, dosarul va conține dovada plății acesteia și cuantumul despăgubirii ce trebuie dedusă potrivit procedurii prevăzute la pct. 22.11); acte juridice care atestă calitatea de moștenitor;

b) orice înscrisuri care descriu imobilele, construcții demolate, depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, inclusiv orice expertize judiciare sau extrajudiciare depuse de persoana îndreptățită, împreună cu evaluarea întocmită de comisia de evaluare internă, constituită la nivelul fiecărei entități implicate în soluționarea notificărilor în temeiul pct. 1.1-1.2 ale cap.III din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.250/2007, cu modificările și completările ulterioare;

c) orice alte înscrisuri depuse de persoana îndreptățită și orice declarații notariale date de aceasta pe propria răspundere și declarații notariale date de persoana în viață, care atestă anumite situații în legătură cu imobilul notificat și care au contribuit la fundamentarea deciziei/dispoziției sau, după caz, a ordinului;

d) situația juridică actuală a imobilului obiect al notificării;

e) orice alte înscrisuri existente la dosar.

Pârâtul precizează faptul că dosarul reclamanților nu a fost transmis de Primăria municipiului B cu actele mai sus menționate.

De asemenea, prin prezenta cerere pârâtul solicită și obligarea Primăriei municipiului L să răspundă pentru eventualul prejudiciu cauzat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin stabilirea unor cheltuieli de judecată pretinse de reclamant în prezentul dosar.

Pârâtul își întemeiază prezenta cerere pe dispozițiile legale privind răspunderea civilă delictuală, dispoziții prevăzute de Codul civil (art.998 și art. 999).

De asemenea, pârâtul înțelege să-și întemeieze prezenta cerere de chemare în garanție îndreptată împotriva Primăriei municipiului L prin Primarul General și pe dispozițiile art. 16 alin.l din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.

Pentru considerentele expuse solicită admiterea cererii de chemare în garanție a Primăriei municipiului L prin Primar și să se dispună introducerea în cauză a acesteia.

În drept, se invocă art.60 - art. 63 din Codul d e procedură civilă, art. 16 Cap. V Titlul VII din Legea nr.247/2005, Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

4.Dispozițiile legale aplicabile în cauză:

Conform art. 16 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, "deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,se predaupe bază de proces-verbal de predare-primireSecretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, darnu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi".

De asemenea conform art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,"notificărileformulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi,se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centralepentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centraleconținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitivea deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor".

Totodată, potrivit art. 16 alin. 3 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,"în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi,Biroul Centralconstituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire,către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilordepuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi".

De asemenea, potrivit art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,"pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură".

5. Analiza instanței:

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:

Prin prezenta acțiune în justiție, reclamanții - și au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtului prin reprezentantul său legal să transmită dosarul evaluatorului sau societății de evaluare desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor ce ni se cuvin pentru imobilul - construcție cu destinația de locuință, situat In L,-, despăgubiri ce au solicitate prin notificarea nr. 46 din 05.06.2001 care formează obiectul dosarului nr. 24063/CC/2006, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanții au învederat faptul că prin Dispoziția nr. 1050/20.03.2006 emisă de Primarul Municipiului L le-au fost acordate măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul-construcție, situat în L,-, înscris în Cartea Funciară nr. 3116. nr. top.959-960/b/19, în cotă de 1/2 domnului - și în cotă de 1/2 doamnei.

Totodată, reclamanții - sesizând Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 22.04.2009 - au arătat că, până la data sesizării instanței, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților, astfel cum prevede procedura stabilită prin Titlul VII din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

5.1 Examinând fondul litigiului, instanța amintește că reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să procedeze la analizarea dosarului nr. 24063/CC/2006, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantului.

Instanța amintește, de asemenea, că prin Dispoziția nr. 1050/20.03.2006 emisă de Primarul Municipiului L în baza Legii nr. 10/2001, reclamanților le-au fost acordate măsuri reparatorii în echivalent, ca urmare a respingerii cererii de restituire în natură a unui imobil situat în municipiul L și preluat abuziv de Statul Român în perioada 1945-1989.

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația, potrivit art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, de a proceda la analizarea dosarului reclamanților în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Cu toate acestea, până la data pronunțării prezentei hotărâri Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis decizia reprezentând titlul de despăgubiri, deși dosarul i-a fost înaintat în luna aprilie 2006.

Instanța observă că nu s-a furnizat nici o justificare din partea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a motiva faptul că nu s-a pronunțat asupra dosarului cuprinzând cererea reclamanților deși au trecut peste trei ani de la înregistrarea în evidența sa a dosarului respectiv.

Totodată, după chemarea în judecată, respectiv la data de 21.05.2009, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor susține că a verificat legalitatea Dispoziției nr. 1050/20.03.2006 emisă de Primarul Municipiului L și a constatat nelegalitatea acesteia, retrimițând-o autorității emitente, în vederea reanalizării cererii reclamanților.

5.2 În privința criticilor referitoare la legalitatea Dispoziției nr. 1050/20.03.2006 emisă de Primarul Municipiului, instanța constată că pârâtul reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat pretinsa neîndeplinire de către reclamanți a condițiilor impuse de lege pentru acordarea despăgubirilor care au fost deja stabilite prin dispoziția respectivă.

Astfel, pârâta a invocat dispozițiile art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, conform cărora"pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură".

În această privință, instanța subliniază că revocarea actului administrativ este guvernată de dispozițiile speciale din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv de dispozițiile art. 1 alin. 6 din acest act normativ.

Or, conform art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004,"autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegalpoate să solicite instanței anulareaacestuia,în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului".

Din teza Iaa rt. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 rezultă că revocarea nu este permisă decât până la momentul la care actul administrativ a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.

În speță, Dispoziția nr. 1050/20.03.2006 emisă de Primarul Municipiului Laf ost comunicată către reclamanți, cu precizarea (prevăzută la art. 2 din dispoziție), că împotriva acesteia se poate formula acțiune în justiție conform art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, text potrivit căruia "decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare ".

Instanța constată, așadar, că împotriva dispoziției respective nu a fost exercitată calea de atac a contestației, în condițiile în care legea permitea contestarea acestea.

De asemenea, instanța reține că hotărârea respectivă a fost comunicată inclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în luna aprilie 2006.

De la data comunicării, devin incidente dispozițiile din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 referitoare la posibilitatea revocării actului sau a solicitării anulării lui în instanță. Or, de la data comunicării actului către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au trecut mai mult de trei ani, fiind depășit cu mult termenul de prescripție de 6 luni, prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, text conform căruia "cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative".

De asemenea, instanța constată că este depășit și termenul de decădere prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, text conform căruia "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".

Or, în condițiile în care dispoziția care constituie titlul de despăgubire nu a fost contestată, deși legea prevedea o astfel de cale de atac, instanța apreciază că o reevaluare, la acest moment, a constatărilor reținute prin dispoziția respectivă ar aduce atingere principiului legalității actului administrativ respectiv și însuși principiului securității juridice.

În acest sens, instanța subliniază că revocarea actului administrativ nu a intervenit și nici nu s-a solicitat anularea acestuia în justiție, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau de către autoritatea emitentă.

De aceea, instanța nu poate lua în considerare afirmațiile invocate de pârât și prin care pune la îndoială îndeplinirea de către reclamanți a condițiilor de acordare a despăgubirilor, condiții a căror îndeplinire s-a reținut prin Dispoziția nr. 1050/20.03.2006 emisă de Primarul Municipiului L, dispoziție a cărei nelegalitate nu a fost invocată în termenul legal.

5.3 În concluzie, în condițiile în care legea impune un termen maxim de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 pentru predarea către Secretariatul Comisiei Centrale a dispozițiilor emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare, instanța nu poate reține caracterul rezonabil al unei întârzieri de peste trei ani în verificarea legalității acestor dispoziții, cu atât mai mult cu cât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a justificat sub nici o formă această întârziere excesivă.

Pe de altă parte, instanța subliniază că este incontestabil că reclamanții au dreptul la un proces echitabil - drept garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și de art. 21 alin. 3 din Constituția României - drept care implică, între alte cerințe, și o durată rezonabilă a soluționării litigiului.

Este incontestabil și faptul că în cadrul calculării termenului rezonabil al procesului judiciar se ia în considerare și durata procedurilor administrative impuse de lege anterior sesizării instanțelor.

Instanța reamintește că legea nu determină termenul maxim în cadrul căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este obligată de emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantului.

Însă această omisiune a legii nu poate conduce la acceptarea ideii că această Comisie nu este ținută de respectarea dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil și că nu are obligația să se pronunțe într-un termen cât mai scurt posibil asupra cererii reclamantei.

În aceste condiții, deși legea nu impune un termen maxim determinat pentru emiterea deciziei de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, necesitatea respectării termenului rezonabil al litigiului declanșat prin cererea reclamanților de acordare a măsurilor reparatorii (în natură sau prin echivalent) prevăzute de Legea nr. 10/2001 impune verificarea motivelor invocate de către pârât pentru întârzierea soluționării cererii reclamanților.

Pentru aceste motive, instanța consideră că necesitatea respectării dispozițiilor art. 6 paragraf 1 și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului impune obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la analizarea dosarului nr. 24063/CC/2006, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților.

În consecință, reținând temeinicia acțiunii reclamanților, instanța o va admite și va obliga pârâtul Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să procedeze la analizarea dosarului nr. 24063/CC/2006, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților.

5.4 Cu privire la cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului, instanța reamintește că Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cererea de chemare în garanție a Primăriei municipiului L, prin Primar, în situația în care subscrisa Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va cădea în pretenții rezultate din prezenta cauză.

5.4.1 Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive aPrimăriei Municipiului L, instanța constată că această excepție a fost motivată prin faptul că Primăria este doar o denumire a unei structuri funcționale, aflată în subordinea primarului neavând personalitate juridică și, deci, nici calitate procesuală

În privința acestor susțineri, instanța constată că, într-adevăr, primăria nu are personalitate juridică, însă lipsa personalității juridice este irelevantă sub aspectul calității procesuale a instituției respective.

În acest sens, instanța învederează că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

Or, cererea de chemare în garanție a fost formulată pe considerentul emiterii Dispoziției nr. 1050/20.03.2006, dispoziție emisă de Primarul Municipiului L și a cărei legalitate a fost contestată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Or, în condițiile în care actul în litigiu a fost emis de Primarul Municipiului L, această autoritate publică este și subiectul de drept al cărui act face obiectul judecății.

Sub acest aspect, instanța consideră că excepția lipsei calității procesuale pasive a Centrului Regional de Plăți este nefondată, urmând a fi respinsă cu această motivare.

Pe de altă parte, instanța consideră nerelevant faptul că în cererea de chemare în garanție s-a făcut referire la Primăria Municipiului L, iar nu la Primarul Municipiului Chiar dacă Primarul Municipiului L nu se confundă cu aparatul administrativ pe care îl conduce, se impune concluzia că actele administrative primăriei sunt emise în virtutea atribuțiilor conferite de lege primarului, care conduce acest aparat administrativ, pus la dispoziția sa prin lege. Această subordonare directă a primăriei față de primar determină concluzia conform căreia, din punct de vedere juridic, nu se poate reține o delimitare a actelor primarului de cele ale primăriei pe care o conduce.

Instanța subliniază, totodată, că motivarea excepției de către Primăria Municipiului L - deși invocă lipsa calității procesuale pasive a consiliului - se referă, de fapt la o posibilă lipsă a capacității de folosință a Primăriei Municipiului L, care, conform motivării din întâmpinare, nu are personalitate juridică.

Însă lipsa capacității de folosință este o altă excepție, diferită de excepția lipsei calității procesuale pasive, de vreme ce capacitatea de folosință și calitatea procesuală sunt două condiții distincte de exercițiu al acțiunii civile.

Cu privire la efectele lipsei personalității juridice asupra lipsei capacității de folosință, instanța menționează că, potrivit art. 41 alin. 2 Cod de procedură civilă, "asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridicăpot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere".

Instanța observă că aplicabilitatea Codului d e Procedură Civilă în litigiile de contencios administrativ este determinată de art. 28 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reglementare conform căreia"dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării cauzei".

Având în vedere cele arătate anterior, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului L, reținând că aceasta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

5.4.2 Cu privire la fondul cererii de chemare în garanție, instanța reamintește că a reținut că, deși a înregistrat dosarul în luna aprilie 2006, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a solicitat sau dispus revocarea Dispoziției nr. 1050/20.03.2006 emisă de Primarul Municipiului L, iar abia după primirea citației în prezenta cauză, în luna mai 2009 a restituite dosarul reclamanților la chemata în garanție Primăria Municipiului

De asemenea, instanța a reținut că la data respectivă era împlinit termenul de prescripție prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru solicitarea anulării actului emis de Primarul Municipiului

În consecință, nu se poate reține, în acest moment, nelegalitatea Dispoziției nr. 1050/20.03.2006 emisă de Primarul Municipiului L, astfel încât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor poartă exclusiv răspunderea pentru întârzierea soluționării dosarului nr. 24063/CC/2006.

Prin urmare, instanța reține caracterul nefondat al cererii de chemare în garanție a Primăriei Municipiului L, motiv pentru care o va respinge.

5.5 Cu privire la cheltuielile de judecată:

Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora " partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul fondat al acțiunii, Curtea va obliga pârâtul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamant, respectiv la plata sumei de 2100 RON reprezentând onorar de avocat conform chitanțelor depuse la dosar.

5.6 Cu privire la calea de atac împotriva prezentei hotărâri:

Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", instanța reține că împotriva prezentei hotărâri se poate exercita calea de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanții și,cu domiciliul procesual alesla mandatar avocat, în municipiul T, Bulevardul nr.4,.5, județ T, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român,reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 202, sector 1.

Obligă pârâtul Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să procedeze la analizarea dosarului nr. 24063/CC/2006, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamanților.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive Primăriei Municipiului L, invocată de chemata în garanție Primăria Municipiului

Respinge cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului L, formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Obligă pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 2100 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de avocat.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către părți.

Pronunțată în ședința publică din 27.01.2010.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

Red.P/16.02.2010

Tehnored. / 5 ex./16.02.2010

Președinte:Răzvan Pătru
Judecători:Răzvan Pătru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Anulare act administrativ . Sentința 42/2010. Curtea de Apel Timisoara Despăgubire. Sentința 44/2010. Curtea de Apel Timisoara