Despăgubire. Sentința 4414/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 4414
Ședința publică din 10.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții, reprezentați de avocat, cu împuternicire avocațială la fila 8 dosar, și pârâtul MFP, reprezentat de consilier juridic, cu delegație la dosar (fila 47), lipsind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este despăgubire,procedura de citare este legal îndeplinităși că reclamanții au depus, la data de 11.11.2009, înscrisuri, într-un exemplar.
Curtea pune în discuție competența materială de soluționare a cauzei, punându-le în vedere reclamanților, prin avocat, să precizeze motivele pentru care au sesizat Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția de contencios administrativ.
Reclamanții, prin avocat, arată că au avut în vedere un drept recunoscut de lege, respectiv de Legea nr. 10/2001 și de Legea nr. 247/2005. În cauză, este vorba despre un litigiu privind soluționarea unor despăgubiri de natură civilă, putându-se raporta și la dreptul administrativ.
Curtea, având în vedere obiectul acțiunii, invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale a instanței.
Reclamanții, prin avocat, arată că, dacă se va admite excepția necompetenței materiale, Curtea va considera competentă instanța de drept civil, încă nu cunosc ce instanță se va avea în vedere, Tribunalul București sau Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Pârâtul MFP, prin consilier juridic, lasă soluționarea excepției necompetenței materiale la aprecierea Curții.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamanții, -, -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate ineficiența procedurilor de despăgubire prevăzute de Legea nr.10/2001 și Legea nr. 247/2005, cu modificările ulterioare, în sensul că Fondul Proprietatea nu este funcțional și titlurile emise nu pot fi valorificate pe o piață reglementată de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, să fie obligați pârâții să le plătească sumele solicitate în lei, de îndată, și nu în rate, să se dispună obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român să le plătească echivalentul în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății a sumei de 800.000 euro, ce reprezintă prețul actual la valoarea de piață a imobilului din B,-, sector 2, de care au fost deposedați în timpul regimului comunist, obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata echivalentului în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății sumei de 200.000 euro, ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosință imobilului din anul 1950 și până la data prezentei, obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata echivalentului în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății a sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale ca urmare nereparării prejudiciului cauzat și a dezinteresului total în soluționarea cererii formulate încă din anul 2001.
În subsidiar, reclamanții au solicitat obligarea pârâților în solidar la plata sumelor mai sus-menționate.
De asemenea, s- solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt beneficiarii "Dispozițiilor privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent" nr. 10560/21.05.2008 și nr. 10960/27.11.2008, emise de Primăria Municipiului B prin Primarul General, pentru imobilul compus din teren în suprafață de 562 mp și construcțiile demolate în suprafață de 241 mp, situat în B, Șoseaua - - nr. 30, sector 2, că până în prezent nu au beneficiat de nicio sumă în compensare, astfel că se impune acordarea, cu titlu de prejudiciu material, a sumei corespunzătoare valorii actuale imobilului.
Reclamanții au invocat Decizia nr. 33/9 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr. 60/2007, practica privitoare la disp. art. 6 alin. 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în cauzele Păduraru vs. România, și - Radu vs. România,în care s- reținut că Legea nr. 247/2005 și Fondul "Proprietatea" nu funcționează în prezent de manieră susceptibilă să se ajungă la acordarea efectivă unei despăgubiri, că nu ia în considerare "prejudiciul rezultat din absența prelungită de acordare unei despăgubiri pentru persoanele care au fost private de bunurile lor", iar funcționarea efectivă Fondului implică parcurgerea prealabilă a unor operațiuni care nu au fost încă finalizate, în vederea realizării cotării la Bursă.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata contravalorii lipsei de folosință imobilului din anul 1950 și până la data prezentei, reclamanții au susținut că, din momentul naționalizării și până la momentul vânzării bunurilor în baza Legii nr. 112/1995, statul obținut foloase substanțiale nejustificate din închirierea și apoi din vânzarea imobilului, sume ce trebuie să le fie restituite.
În privința cererii de acordare a daunelor morale, reclamanții au afirmat că au suferit un prejudiciu moral ca urmare a stării de neliniște neajunsurilor și incertitudinilor, rezultând din încălcarea Convenției, prin durata excesivă a procedurii și disprețului față de dreptul lor de proprietate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe Legea nr. 554/2004, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Decizia nr. 33/2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, art. 480 și art. 998 Cod civil.
Prin întâmpinarea formulată la data de 14.10.2009, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice invocat inadmisibilitatea în contencios administrativ capătului 1 de cerere, prin raportare la disp. art. 2 alin. 1 lit. b) și c) și art. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice în reprezentarea Statului Român și a solicitat, în principal, scoaterea din cauză a acestui pârât, iar în subsidiar, respingerea acțiunii față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
La data de 10.12.2009, reclamanții au formulat precizare la acțiune, în sensul că toate sumele solicitate prin acțiunea introductivă reprezintă despăgubiri și daune ca urmare a vătămării unui drept recunoscut de lege.
Totodată, a fost precizat capătul 4 al cererii introductive, în sensul că se solicită obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata daunelor ce reprezintă dobânda legală/penalizări aferente contravalorii bunului de la pct. 1 al cererii introductive, calculată conform OG nr. 9/2000 sau Codului d procedură fiscală, art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7, de 0,1%/zi de întârziere, calculate de la data primei notificări, 27.03.2009, și până la momentul plății efective.
În ședința publică din data de 10.12.2009, Curtea invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială instanței în soluționarea cauzei, având în vedere că litigiul dedus judecății este unul de natură civilă, iar nu de contencios administrativ, în considerarea următoarelor argumente:
Acțiunea promovată de reclamanți, astfel cum a fost precizată, are ca obiect constatarea ineficienței procedurilor de despăgubiri prevăzute de Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005 și, în principal, obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata sumelor reprezentând valoarea de piață imobilului, lipsa de folosință acestuia din anul 1950 și până în prezent, daunele constând în dobânda legală/penalizări aferente contravalorii bunului, daunele morale ca urmare prejudiciului cauzat, iar în subsidiar, obligarea pârâților în solidar la plata acestor sume.
În accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, contenciosul administrativ reprezintă activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice litigiilor în care cel puțin una dintre părți este autoritate publică, iar conflictul s- născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de rezolva cerere referitoare la un drept sa la un interes legitim.
Dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) din același act normativ definesc actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau executării în concret legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Potrivit art. 2 alin. 2 se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Având în vedere obiectul acțiunii, precum și dispozițiile legale menționate, Curtea constată că litigiul dedus judecății nu se circumscrie materiei contenciosului administrativ, ci este unul de natură civilă, evaluabil în bani, ce revine în competența de soluționare a secției civile Tribunalului București, potrivit disp. art. 2 pct. 1 lit. b) și art. 5 Cod procedură civilă.
Prin urmare, în temeiul disp. art. 158-159 Cod procedură civilă, Curtea va dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat " ", cu sediul în B,-, -. 35, sector 3, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, str. - nr. 17, sector 5 și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, Calea nr. 202, sector 1, în favoarea Tribunalului București - Secția civilă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.EI
Tehnored.CB/11 ex.
25.01.2010
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
