Despăgubire. Decizia 502/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 502/CA
Ședința publică de la 05 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ și fiscal promovat de reclamanții, cu domiciliul ales în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 711/ 26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii 9/1998, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202, având ca obiect despăgubire.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 15.10.2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.10.2009, 29.10.2009 și 05.11.2009.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamanții, au chemat în judecată la data de 16.01.2009 pe pârâta solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.2529/09.12.2008 emisă de aceasta.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin decizia nr. 2529/ 09.12.2008 a fost respinsă contestația formulată împotriva hotărârii nr.2384/ 28.11.2005 a Comisiei Județene C pentru aplicarea 9/1998 și a fost validată această hotărâre, fără a se reține că autorul lor a abandonat statului 10 ha teren arabil, o casă cu 2 camere, bucătărie, sală și dependințe și 5500 mp teren intravilan, iar după colonizare a dobândit nu cu titlu de despăgubire, ci prin contract de vânzare-cumpărare din 1948, un teren agricol de 5 ha, o construcție cu 2 camere, sală, bucătărie și saia și teren intravilan de 1127 mp.
Astfel, nu poate fi considerat contractul de vânzare cumpărare din 1949 un act de despăgubire, deoarece actul este cu titlu oneros.
De asemenea, nu au fost acordate compensații pentru terenul aferent locuinței de 5500 mp. și nici pentru construcția abandonată în, iar diferența de 4313 mp. trebuia calculată ca teren intravilan și nu arabil.
Prin sentința civilă nr.711/26.06.2009 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că potrivit situației de avere imobiliară autorul reclamanților, deținea în ia 10 ha. teren arabil, o casă compusă din 2 camere, sală, bucătărie, grajd, teren aferent casei 5500 mp. și ar fi abandonat recolte neculese de porumb - 1 ha. și soarelui - 1,75 ha. iar din extrasul privind situația coloniștilor și contractul de vânzare cumpărare nr.2455/15.04.1948 rezultă că autorul reclamantei a fost despăgubit în anul 1948 cu 5 ha. teren agricol, o casă compusă din 2 camere, sală, bucătărie, aplecătoare și saia, și 1127 mp. teren intravilan, situate în comuna județul C prețul fiind stabilit conform art.3 din legea nr.715/1946, plata urmând a se face în 10 ani începând cu 01.01.1950, în 10 rate egale anuale, la data de 01.11. al fiecărui an.
Prin Decretul nr.553/23.12.1953 s-a dispus anularea sumelor datorate de coloniști în măsură în care acestea nu au fost achitate.
Astfel, în aplicarea art.1 alin.1 din Legea nr.9/1998 și art.28 al.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.9/1998, având în vedere că autorul reclamanților a fost despăgubit la revenirea în țară, corect au fost stabilire despăgubiri numai pentru 5,4373 ha. teren agricol și recoltele neculese, iar diferența de 0,4373 ha. să se calculeze ca teren agricol, pentru terenul intravilan în suprafață de 5500 mp. abandonat statului urmând a se calcula despăgubiri numai pentru 1000 mp. teren intravilan.
În ce privește contractul nr.2455/15.04.1948, acesta a fost reziliat conform art.9 din contract, pentru neplata prețului, art.1 din Decret 553/1953 prevăzând anularea sumelor datorate drept preț pentru terenurile și construcțiile primite de coloniștii evacuați din D de Sud potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr.766/1941 în măsura în care ratele nu au fost achitate.
Astfel, deși Decretul 553/1953 nu a fost publicat, potrivit art.26 din Constituția din 1952, în vigoare la acea dată, "O lege se socotește adoptată dacă e votată de majoritatea simplă a Marii Adunării Naționale", iar potrivit art.27 alin.1 din aceeași Constituție " îndeplinirea legilor adoptate de Marea Adunare Națională este obligatorie pentru toți cetățenii Populare Române", prin urmare, nefiind obligatorie publicarea în Buletinul Oficial a legii, pentru intrarea sa în vigoare, condiția validității legilor fiind numai aceea a adoptării în marea Adunare Națională.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată, în esență, că greșit prima instanță le-a respins acțiunea, fără a ține seama de toate bunurile abandonate în ia de autorul lor, și pentru care ar fi trebuit să beneficieze de despăgubiri conform Legii nr.9/1998, având în vedere că acesta a deținut în calitate de proprietar, teren extravilan de 10 ha. casă formată din 2 camere, bucătărie și dependințe și 5500 mp. teren intravilan.
Se mai susține și că greșit s-a reținut că autorul a fost despăgubit la stabilirea în România, invocându-se contractul de vânzare-cumpărare nr.2455/15.04.1948, deoarece nu a existat nici un fel de despăgubire acordată autorului lor, întrucât prin natura juridică a actului de vânzare - cumpărare se prezumă că prețul bunurilor dobândite în baza acestuia a fost achitat, în conținutul contractului precizându-se că plata urma a se face în "10 ani, începând cu data de 1.01.1950, în rate anuale egale, la data de 01.11. a fiecărui an"; greșit răsturnându-se sarcina probei, întrucât nu-i incumba sarcina de a face dovada plății prețului.
În acest sens, nu era necesară condiția existenței ștampilei "achitat" pentru că actul să fie valabil.
De asemenea, nu a operat în privința contractului, rezilierea pentru neplata prețului, astfel cum se prevedea în art.9 din contract, deoarece se comportă ca proprietari asupra acestor terenuri, pentru care plătesc taxe și impozite, terenul e intabulat și au și dispus de acesta prin acte autentice; mai mult, nu a existat un acord al părților cu privire reziliere și fără a exista vreun înscris în acest sens.
Se mai susține că Decretul 553/1953 nu a produs efecte juridice în ceea ce privește contractul 2455/1948 deoarece nu îi era aplicabil, actul fiind încheiat în temeiul Legii nr.715/1943 și nu în baza Legii nr.766/1946, și pe de altă parte, nefiind îndeplinită condiția publicării în Buletinul Oficial, înseamnă că legea nu a intrat în vigoare și nu a devenit obligatorie aplicarea ei.
Se reiau apoi critici în referire la art.1 din Legea nr.9/1998 și se exprimă considerații privind compensare - vânzare - cumpărare, noțiuni și operațiuni distincte și datorită cărora interpretarea că autorul recurenților a fost despăgubit sau compensat prin contractul de vânzare-cumpărare e eronată.
Se mai arată că greșit instanța a reținut că suprafața de 4373 mp. este teren extravilan, întrucât acesta era teren intravilan și despăgubirile trebuiau acordate în consecință.
De asemenea se arată că greșit instanța nu le-a acordat despăgubiri nici măcar pentru 1000 mp. teren intravilan, având în vedere dispozițiile art.2 și 3 din HG nr.753/1998 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.9/1998, din acestea rezultând că limitarea terenului la suprafețele înscrise în legea nr.50/1991 se referă doar la terenurile pentru care se cuvin și acordă în mod efectiv compensații bănești în prezent, fiind îndreptățiți a primi despăgubiri măcar pentru 1000 mp. teren intravilan.
Se solicită și efectuarea unei expertize de evaluare a bunurilor abandonate în ia prin efectul Legii nr.9/1998 și Normele metodologice de aplicare a acestora, fapt ce impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este întemeiat pentru cele ce urmează:
În cauză, despăgubirile solicitate în temeiul Legii nr.9/1998, sunt în referire la averea deținută de autorul reclamanților recurenți D și care se compunea în ia, din 10 ha. teren arabil, o casă compusă din 2 camere, sală, bucătărie, grajd, teren aferent casei 5500 mp. și a abandonat recolte neculese de porumb - 1 ha. și soarelui 1,75 ha.
După stabilirea în România, acesta (conform extrasului privind situația coloniștilor și contractului de vânzare - cumpărare nr.2455/15.04.1948) rezultă că acesta deținea 5 ha. teren agricol, o casă compusă din două camere, sală, bucătărie, aplecătoare și saia și 1127 mp. teren intravilan.
Prin hotărârea Comisiei județene nr.2384/28.11.2005 validată prin decizia nr. 2529/9.12.2008 (urmare respingerii contestației formulate împotriva hotărârii comisiei județene) s-a stabilit o compensație în sumă de 450.191.004 ROL, pentru 5.4373 ha. teren agricol și recolte neculese: 1 ha. porumb și 1,75 ha. soarelui.
În cauză însă, stabilirea suprafeței de 5,4373 ha teren agricol pentru care să se calculeze despăgubiri este nelegală, despăgubirile fiind necesar a fi calculate pentru 1.000 mp. teren intravilan și numai pentru restul rămas de 5,3373 ha. teren, teren agricol.
Astfel, în aplicarea art.1 și 2 din Legea nr.9/1998, art.8 alin.1 lit.!a" din HG nr.753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998 prevede că " Persoanele îndreptățite proprietarii sau moștenitorii legali ai acestora - beneficiază opțional, la cerere, pentru terenurile pe care le-au avut în proprietate în județele și, de compensații, astfel:
- a) compensații în bani pentru suprafața de teren avută în proprietate, din care se scade, dacă este cazul, suprafața de teren reconstituită potrivit Legii nr.18/1991, R, dar nu mai mult decât suprafețele prevăzute în această lege", iar dispozițiile art.12 alin.2 și 3 stabilesc că "Terenurile aferente locuințelor, respectiv terenul de sub construcție și curte, se limitează la suprafețele înscrise în Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării contracțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, în funcție de localitate (urbană sau rurală).
Diferența de teren se compensează ca teren agricol, în funcție de gradul de folosință și fertilitate, în condițiile prevederilor art.8 din prezentele norme metodologice".
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate rezultă că la stabilirea despăgubirilor pentru teren se procedează mai întâi la scăderea suprafețelor pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991, iar pentru diferența rezultată, diferență de teren ce urmează a fi evaluată și compensată potrivit legii, se face aplicarea dispozițiilor art.12 din Norme, în sensul că se acordă despăgubire pentru teren intravilan doar pentru acea suprafață care se încadrează în dispozițiile Legii nr.50/1991 (1000 mp. rural și 300 mp. ), restul terenului urmând a fi compensat ca teren agricol.
Ori, având în vedere că întreaga suprafața de teren de 5,4373 ha. a fost evaluată de Comisia Județeană ca teren extravilan, fără a se face distincția mai sus arătată în mod greșit aceasta și apoi instanța de fond a constatat că reclamanții nu au dreptul la compensații pentru 1000 mp. teren intravilan și restul de 5,3373 ha. teren agricol.
de suprafață impusă de HG nr.753/1998 are în vedere terenul pentru care se acordă compensații conform Legii nr.9/1998, prin urmare, o situație prezentă, întrucât acest domeniu este reglementat prin actul normativ menționat, respectiv modalitatea de acordare a compensațiilor pentru bunurile trecute în proprietatea statului și pentru care cetățenii români beneficiază de măsuri compensatorii.
În raport de prevederile legale menționate se impune stabilirea de compensații pentru 1000 mp. teren intravilan.
Celelalte critici aduse hotărârii recurate prin motivele de recurs vor fi înlăturate ca nefondate.
Astfel, se constată că atât Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 cât și prima instanță au avut în vedere toate bunurile abandonate în ia de autorul reclamanților recurenți D: respectiv teren extravilan de 10 ha. casă (2 camere, bucătărie, sală, dependințe ) și 5500 mp. teren intravilan.
În ce privește bunurile ce au aparținut acestuia în România, se constată că legal Comisia județeană și prima instanță au constatat că acestea erau: 5 ha. teren agricol, o casă compusă din două camere, sală și bucătărie, aplecătoare și saia și 1127 mp. teren intravilan.
Contractul de vânzare - cumpărare nr.2455/15.04.1948 a reprezentat o despăgubire în sensul prevederilor art.1 din Legea nr.9/1998, acest mod de dobândire constituind o formă de compensare pentru parte din ceea ce s-a abandonat, în condițiile în care nu s-a probat că s-a achitat prețul stabilit prin înțelegerea părților.
În art.1 din Legea nr.766/1941 pentru colonizarea în Dap roprietarilor agricoli evacuați din D Nouă în baza Tratatului Româno - din 7 septembrie 1940 se arată că foștii coloniști proprietari de loturi din D Nouă evacuați în baza Tratatului Româno - din 7 septembrie 1940 vor fi colonizați în D Veche, pe terenurile și în gospodăriile ce sunt azi, sau vor fi în viitor trecute în Fondul imobiliar al colonizării în măsura disponibilităților acestui fond și în condițiunile prezentei legi, iar în articol 10 din același act normativ se prevedea expres că sumele datorate de coloniști ca preț al bunurilor primite în baza legii de față se vor compensa cu suma despăgubirilor certe, lichide și exigibile ce au de primit conform art.5și 12 din Acordul româno-.
De altfel, prin art.1 din Decretul nr.553/1953 s-a prevăzut anularea sumelor datorate cu titlu de preț, în măsura în care nu fuseseră achitate, de către coloniștii evacuați din D de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr.766/1941, ceea ce întărește punctul de vedere conform cu care respectiva vânzare a constituit, în realitate, o despăgubire.
Menționarea art.12 din Legea colonizării în cuprinsul acesteia se referă la temeiul legal general în baza căruia Statul Român în aprilie 1940 reglementat abilitatea sa de a acorda terenuri de cultură și alte bunuri în anumite situații care impuneau aceasta, înainte de perioada strămutării autorului recurenților, legea fiind urmată în timp, de Legea nr.766/1941 care privea strict contractele încheiate după septembrie 1940 și ulterior vizate de dispozițiile Decretului 553/1953.
Contractul de vânzare - cumpărare al autorului a intrat sub incidența Decretului 553/1953, deoarece, fiind încheiat în 15.04.1948, prețul a fost stabilit conform Legii nr.715/1943, aplicabil de la 1 ianuarie 1950, în 10 rate anuale, la data de 10 a fiecărui an, recurenții nefăcând dovada că autorul lor a plătit prețul.
Decretul 553/1953 și-a produs efectele, deși nepublicat în Buletinul Oficial, deoarece, conform art.27 al.2 din Constituția României din 1952 condiția valabilității legale era aceea de a fi adoptate de Marea Adunării Naționale, iar pe de altă parte, colonistul cumpărător nu a fost sancționat cu rezilierea contractului conform art.9 din contract, acesta fiind scutit de plata ratelor parte din preț rămas neplătit, întrucât așa prevedea actul normativ respectiv și nu întrucât se plătise prețul în întregime.
Ori, în acest sens este ilogic a pretinde ca intimata să facă dovada că autorul recurenților nu a plătit prețul (dovada unui fapt negativ fiind imposibil a fi făcut, putându-se dovedi însă, contrariul), aceștia nefiind împiedicați cu nimic a dovedi plata în întregime a prețului, sau a depune actul cu mențiunea "achitat".
Pentru aceste considerente celelalte critici aduse hotărârii vor fi înlăturate, urmând a decide conform celor sus menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat în contencios administrativ și fiscal promovat de reclamanții, cu domiciliul ales în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 711/ 26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii 9/1998, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202, având ca obiect despăgubire.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că admite în parte acțiunea, anulează decizia nr.2529/09.12.2008 emisă de, admite în parte contestația, anulează hot.nr.2384/28.11.2005 emisă de Comisia Județeană.
Dispune evaluarea suprafeței de 1000 mp ca teren intravilan și menținerea evaluării ca teren agricol pentru suprafața de 5,3373 ha.
Obligă Comisia Județeană să emită o hotărâre în acest sens.
Obligă să emită decizia de validare pentru această hotărâre.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red-- -/06.01.2010
Tehnored.-
4 ex./07.01.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
