Alte cereri. Decizia 500/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.500/CA
Ședința publică de la 05 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile promovate în contencios administrativ și fiscal declarat de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ J, cu sediul în B, sector 5,- și ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP, cu sediul în T,- bis, județ T, împotriva Sentinței civile nr.1054/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, cu domiciliul în T,-, județ T și intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 15.10.2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.10.2009, 29.10.2009 și 05.11.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr.594/88/20.03.2008, reclamantele, și, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea și respectiv, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TULCEA, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, să fie obligați să restituie sumele reprezentând impozitul reținut nelegal pentru decontarea cheltuielilor de transport și cota de contribuție pentru asigurări sociale de sănătate.
Motivând acțiunea reclamantele învederează în esență că, au decontat cu documente justificative cheltuielile efectuate cu transportul auto aferent a 7,5. combustibil la de km.
Ulterior, în momentul plății contravalorii le-au fost reținute ilegal impozitul și cota de contribuție pentru asigurări sociale de sănătate invocându-se procedura privind "decontarea cheltuielilor de transport" emisă de - Departamentul economic-financiar și administrativ, înregistrat sub nr.9132/ 09.11.2007, în care sunt stipulate reglementări speciale respectiv art.76, art.80 din Legea nr.303/2004, rep. art.23 alin.2 din OG 8/2007, art.52 din Legea nr.500/ 2002, art.4 alin.1 din OG 119/1999, Ordinul nr.1792/2002, și Standardul 17 - Proceduri din Ordinul nr.946/2005 al Ministerului Finanțelor Publice.
Se arată că, după reținerea nelegală a impozitului și a cotei de contribuții pentru asigurări sociale, reclamantele au solicitat în scris.Ec.Financiar din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea restituirea sumelor respective, iar cu adresele nr.680/X/2, 702/X/2 și 1042/X/2 toate emise la data de 12.03.2008, li s-a comunicat că, sumele au fost reținute urmare prevederilor din procedura privind decontarea cheltuielilor de transport, aprobată de procurorului General și transmisă unității cu adresa nr.13010/20.11.2007.
De asemenea, reclamantele au contestat impunerea și reținerea cotei de asigurări sociale de sănătate pentru transportul efectuat în interes personal, întrucât art.80 din Legea 303/2004 prevede că magistrații beneficiază anual de 6 călătorii în țară, dus-întors, gratuite la transportul efectuat în interes personal sau la decontarea a 7,5. combustibil la de km., pentru cele 6 călătorii în țară dus-întors, dacă se deplasează cu autoturismul.
Prin întâmpinare, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, învederează că, dispozițiile art.298 pct.44 și art.56 din Legea nr.571/2003, nu prevăd că acele facilități acordate magistraților nu sunt impozabile.
Prin Sentința civilă nr.1054/15.05.2008 Tribunalul Tulceaa admis acțiunea formulată de reclamante, dispunând obligarea pârâților la restituirea către reclamante a sumelor reprezentând impozitul și cota de contribuție pentru asigurări sociale de sănătate reținute nelegal pentru cheltuielile de transport aferente perioadei decembrie 2007 - ianuarie 2008 (reclamantele și ) și decembrie 2007 (reclamanta ) conform statelor de plată depuse la dosarul cauzei.
Prin aceeași hotărâre, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să pună la dispoziția pârâților sumele respective, respingându-se capătul de cerere privind obligarea pârâților de a nu mai proceda pe viitor la reținerea acestor sume, ca nefondat.
Pentru a pronunța sus-menționata hotărâre, instanța de fond reține în esență că, potrivit art.79, art.80 din Legea 303/2004, "magistrații, procurorii, judecătorii, beneficiază în mod gratuit de medicamente, cât și decontarea a 6 călătorii dus-întors și cu autoturismul în limita a 7,5 l/100/km".
Apreciază instanța că, în condițiile în care, legea specială stabilește niște facilități, fără a indica în mod expres impozitarea sumelor cuvenite, nu se poate adăuga la aceasta, deoarece, atunci când legiuitorul a dorit în mod expres să reglementeze o astfel de situație, a făcut-o în chiar cuprinsul aceleiași legi - acordarea celor 7 salarii brute, la pensionare, care se impozitează etc.
Mai mult decât atât, nici dreptul comun în materie de taxe și impozite - codul fiscal - la care fac trimitere pârâtele, nu prevăd asemenea situații.
Textul art.56 alin.4 din codul fiscal prevede o serie de venituri ce nu sunt impozabile, ca acelea primite în baza unor legi speciale și finanțate din buget.
Cum, la capitolul medicamente, cheltuieli de transport, ordonatorii terțiari de credite, transmit ordonatorului principal, necesarul pentru fiecare lună în parte, pentru care se deschide finanțarea și se primește suma solicitată, în limita plafonului primit și pe baza actelor justificative prezentate, se efectuează plata reprezentând contravaloarea transportului sau, după caz, a medicamentelor.
Pentru asistența medicală care înseamnă și prescrierea și eliberarea de medicamente magistraților, se reține lunar impozitul prevăzut de lege, ca de altfel oricărui beneficiar al acestor servicii.
Reține instanța că, un argument în plus ar fi și acela că specialul derogă de la general și se aplică prioritar.
Potrivit disp.art.35 din Legea nr.500/2004, Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor, pe care le depune până la 30 septembrie a fiecărui an. În același timp, potrivit art.15 din HG nr.93/2000, toate instanțele publice din sistemul jurisdicțional românesc, sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art.118 din Legea nr.304/2004.
În ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților de a nu mai proceda pe viitor la reținerea acestor sume reprezentând impozit și cota de contribuție pentru asigurări sociale și de sănătate și pentru cheltuieli de transport, instanța apreciază că, acesta este nefondat, motivat de faptul că privește raporturi juridice viitoare între părți și care nu pot fi avute în vedere la momentul pronunțării prezentei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții:
A) MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și,
B) MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE prin mandatar ales T,
pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivație, în esență:
- A) - în mod nelegal instanța de fond a dispus obligarea Ministerul Public Parchetul de pe lângă ICCJ B la plata către reclamantele contestatoare a sumelor reprezentând impozitul și cota de contribuții la asigurări sociale de sănătate deoarece, legea nu indică în mod expres că, aceste sume nu se impozitează, pierzându-se totodată din vedere că, sumele în discuție se decontează conform disp.art.80 din Legea nr.303/2004 rep, iar în art.298 pct.44 cu referire la art.56 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, acest drept acordat de legislația de salarizare specifică, nu se regăsește ca neimpozabil;
- B) - în mod nelegal și netemeinic, instanța de fond a dispus obligarea chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să pună la dispoziția pârâților sumele ce urmează a fi restituite reclamantelor contestatoare, deoarece, conform disp.art.16, art.19, art.20, art.28, art.34 și art.35 din Legea nr.500/2002, elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice, inclusiv a bugetului general consolidat, reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare, care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului, ori, acest proiect se depune până la data de 15.07 fiecărui an calendaristic la MEF unde se poartă discuții asupra fundamentării sale, această instituție neavând însă atributul deciziei asupra valorii capitolelor de proiect.
Prin Note de ședință depuse la dosar, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA solicită admiterea recursurilor, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii dedusă judecății ca nefondată, cu motivația în esență că, solicitările reclamantelor nu se circumscriu normelor legale aplicabile în domeniu.
Ambele recursuri au fost înregistrate pe rolul Inaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală sub nr.594/88/14.07.2008, stabilindu-se termen de judecată pentru data de 07 ianuarie 2009, când instanța din oficiu a invocat excepția de neconstituționalitate a disp.art.I și art.II din OG nr.75/2008, în raport de prevederile art.115 al.4 și al.6, precum și art.21 al.3 din Constituția României.
Prin Încheierea din data de 07 ianuarie 2009, ICCJ B sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate, suspendând judecarea cauzei până la soluționarea excepției.
Ulterior, prin Decizia nr.3334/18 martie 2009, ICCJ - Secția civilă și de proprietate intelectuală dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, cu motivația în esență că, ICCJ a fost investită cu judecarea cauzei în temeiul art.I și art.II din OUG nr.75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, iar dispozițiile legale menționate au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.104 din 20.01.2009 a Curții Constituționale, decizie care potrivit art.31 al.1 din Legea nr.47/1992 rep, este definitivă și obligatorie.
În aceste condiții, cauza a fost înaintată Curții de Apel Constanța, care a procedat la înregistrarea sa pe rolul Secției civile, pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, sub același număr - 594/88/31.03.2009.
La termenul de judecată din 22.07.2009 instanța a pus în discuție natura juridică a cauzei și a rămas în pronunțare atât pe acest aspect procedural, cât și asupra excepției tardivității formulării cererii de recurs de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin
Prin Încheierea nr.462/CM din 22.07.2009, Curtea de Apel Constanța - Secția Civilăa constatat natura de contencios administrativ a cauzei, dispunând înaintarea acesteia la Secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.
Primind cauza spre competentă soluționare, Secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța, a procedat la înregistrarea dosarului sub nr. 1054/36/31.07.2009.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma susținerilor părților și văzând și disp.art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursurile ca nefondate, pentru următoarele considerente, în esență:
Ambele recursuri cuprind critici privind fondul cauzei, aceasta în condițiile în care, așa după cum rezultă din disp.cuprinse în art.79 și art.80 din Legea nr.303/2004, acordarea de facilități, fără a se prevede expres că acestea se impozitează nu dau posibilitatea adăugării la lege, deoarece,magistrații, procurorii, beneficiază în mod gratuit de medicamente și decontarea a 6 călătorii dus-întors în țară, în cazul în care deplasarea se efectuează cu autoturismul în limita a 7,5 l/100/km.
În contextul dat, este cunoscut că, numai prin adaos la lege s-ar impozita sumele respective, atât timp cât, legiuitorul în astfel de situații a înțeles a dispune în mod expres, cum a făcut-o și atunci când, a dispus asupra acordării a 7 salarii brute la pensionare, care se impozitează.
Dreptul comun în materie de taxe și impozite - Codul fiscal - la care fac trimitere recurentele, nu prevăd asemenea situații, art.56 al.4 Cod fiscal prevăzând o serie de venituri care sunt impozabile, ca acelea primite în baza unei legi speciale și finanțate din buget.
Legal și temeinic, instanța de fond a reținut că, la capitolul medicamente, cheltuieli de transport, ordonatorii terțiari de credite, transmit ordonatorului principal, necesarul pentru fiecare lună în parte, pentru care se deschide finanțarea și se primește suma solicitată, în limita plafonului primit și pe baza actelor justificative prezentate, se efectuează plata reprezentând contravaloarea transportului sau, după caz, a medicamentelor.
Mai mult, pentru asistența medicală care înseamnă și prescrierea și eliberarea de medicamente magistraților, se reține lunar impozitul prevăzut de lege, ca de altfel oricărui beneficiar al acestor servicii.
În ce privește cheltuielile pentru medicamente, dispozițiile art.78 al.5 din Legea nr.303/2004 prevăd expres că beneficiarii legii au dreptul în mod gratuit la medicamente, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției la asigurări sociale, deci, urmare interpretării logice și teleologice a acestora, susținerea potrivit căreia sumele respective se impozitează este nelegală, având în vedere că,magistrații au plătit lunar impozitul prevăzut de lege pentru asistență medicală,un argument în plus fiind și acela că, specialul derogă de la general și se aplică prioritar.
Potrivit disp.art.35 din Legea nr.500/2004, Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor, pe care le depune până la 30 septembrie a fiecărui an. În același timp, potrivit art.15 din HG nr.93/2000, toate instanțele publice din sistemul jurisdicțional românesc, sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art.118 din Legea nr.304/2004, astfel că, susținerile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatar DGFP T sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând și disp.art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile promovate în contencios administrativ și fiscal declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ, cu sediul în B, sector 5,- și ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP, cu sediul în T,- bis, județ T, împotriva Sentinței civile nr.1054/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, cu domiciliul în T,-, județ T și intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect drepturi bănești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 05 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red--
Dact.DS - 2 ex.
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
