Despăgubire. Decizia 51/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR. - -
DECIZIE NR. 51/CA/2010 - R
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul reclamant SINDICATUL DIN CADRUL PENITENCIARULUI SATU MARE - cu domiciliul ales la la cabinetul avocatului - S M, Str. -, -. 56, Județul S M în contradictoriu cu intimații pârâțiPENITENCIARUL SATU MARE- Str. -, -. 2, Județ S M,ADMINISTRATIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR - B,sector 2,-,MINISTERUL JUSTIȚIEI -, sector 5,- și intimatul - chemat în garanțieMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - B,sector 5,-, împotriva sentinței nr. 371/CA din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentului reclamant prin președinte în baza delegației nr. 2 din 27.01.2010 depusă la dosar și reprezentantul intimatului pârât PENITENCIARUL SATU MARE prin consilier juridic - în baza delegației nr. 16534 din 27.01.2010 depusă la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru precum și faptul că intimata pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor depus la dosar întâmpinare în două exemplare, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Instanța comunică întâmpinările depuse la dosar cu reprezentantul recurentului.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului pârâte PENITENCIARUL SATU MARE, solicită respingerea recursului pentru motivele scrise în întâmpinare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Constată că prin sentința nr. 371/CA/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, au fost respinse excepțiile invocate de către pârâți.
A fost respinsă acțiunea reclamantului SINDICATUL "" DIN CADRUL PENITENCIARULUI SATU MARE, în contradictoriu cu pârâții PENITENCIARUL SATU MARE, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, pentru drepturi bănești.
A fost respinsă de asemenea și cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva chemaților în garanție Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța astfel, Tribunalul a reținut că membrii de sindicat menționați în tabelul anexă au calitatea de funcționari publici în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor - Penitenciarul cu Regim . S
Se susține că în perioada.01.--31.12.2006, membrii de sindicat au prestat ore suplimentare fără ca angajatorul să dispună compensarea orelor cu timp liber corespunzător sau să aplice sporul salarial legal așa cum prevăd dispozițiile art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Sistemul Administrației Penitenciare, modificată prin OUG nr.47/2006.
Potrivit art.43 alin.3 din legea mai sus menționată, orele prestate peste durata normală a timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător sau cu un spor din salariul de bază dacă nu a fost posibilă compensarea cu timp liber în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.
Art.79 din lege arată că până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea funcționarilor publici din Sistemul Administrației Penitenciare, rămân aplicabile în continuare dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare,ordine publică și siguranță națională, respectiv prevederile Legii nr.138/1999. Acest act normativ nu prevede o modalitate de plată a orelor suplimentare lucrate, întrucât în aceste instituții nu se plătea timpul lucrat suplimentar, apreciindu-se că pachetul salarial oferit compus din soldă și sporuri acoperea eventualele eforturi depuse peste orele de program.
Doar odată cu aplicarea dispozițiilor OG nr.64/2006 s-a trecut la sistemul de plată sub forma salariului de bază, acesta fiind diferențiat, potrivit dispozițiilor art.3, pe funcții, nivel de studii și coeficienți de ierarhizare, astfel că doar de la data intrării în vigoare a acestui act normativ-1 ianuarie 2007-au devenit active și prevederile art.43 alin.3 din Legea nr.293/2004 referitoare la compensarea cu timp liber sau spor la salariul de bază pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru. Astfel, art.16 din OG nr.64/2006 stipulează expres că pentru orele suplimentare sunt aplicabile dispozițiile art. 43 din Legea nr.293 /2004.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru a declarat recurs reclamantul Sindicatul din cadrul PENITENCIARULUI SATU MARE, solicitând modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, datorită interpretării greșite a normelor legale invocate.
Astfel, recurentul arată că pentru personalul operativ care desfășoară activități în schimburile de pază și supraveghere interioară, programul de muncă s-a stabilit la 12 ore de noapte cu 48 ore libere. Pentru personalul din sectorul administrativ programul de muncă s-a stabilit la 8 ore zilnic, iar pentru personalul sectorului operativ care desfășoară activități de escortare a deținuților, programul de muncă s-a stabilit la 8 ore zilnic, de luni până vineri.
Se susține în continuare de către recurent că, potrivit art. 43 alin. 3 din Legea nr. 293/2004, orele prestate de funcționarii publici din sistemul administrației penitenciarelor peste durata normală a timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător, iar în cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile, orele suplimentare se vor plăti în luna următoare cu un spor din salariul de bază de 75% pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru, și cu 100% pentru orele următoare și pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale, nu se lucrează.
În sensul aplicării acestor dispoziții, directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor a emis Regulamentul privind organizarea activităților, a timpului de lucru, a pauzelor și evidența prezenței funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, ale cărei dispoziții vin de asemenea în sprijinul susținerilor recurentului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimații Ministerul Justiției și Libertăților, PENITENCIARUL SATU MARE și Administrația Națională a Penitenciarelor B, au solicitat respingerea recursului de față.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, conform art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa apreciat că acesta este legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 43 alin. 3 din Legea nr. 293/2004, " prestate de funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, peste durata normală a timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti în luna următoare cu un spor din salariul de bază".
Prin art. 79 alin. 1 din aceeași lege se prevede expres că "până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, rămân aplicabile în continuare dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională."
În speță, contrar poziției exprimate de către recurent, instanța de fond a reținut corect faptul că, pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2006, pentru care s-a solicitat plata orelor lucrate suplimentar, legea aplicabilă la acea dată pentru salarizarea personalului din sistemul penitenciar nu prevedea plata acelor sporuri, dispozițiile art. 43 alin. 3 din Legea 293/2004 devenind active la data de 01.01.2007, dată la care a intrat în vigoare OG nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.
În această situație, salarizarea funcționarilor publici din unitățile penitenciare, s-a realizat până la data intrării în vigoare a OG 64/2006, respectiv data de 01.01.2007, în baza Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Acest ultim act normativ nu prevede o modalitate de plată a orelor suplimentare lucrate, întrucât în aceste instituții nu se plătea timpul liber suplimentar apreciindu-se că pachetul salarial oferit acoperea și eventualele eforturi depuse peste orele de program.
Mai mult, în temeiul art. 25 alin. 1 din Legea nr. 138/1999, personalul care execută, conduce, coordonează sau contribuie la realizarea activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare și asistență medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate la pedepse privative de libertate, adică, în special cei angajați în unități penitenciare, beneficiază de un spor de până la 30% calculat la solda lunară, respectiv la salariul de bază.
Prin urmare, rezultă că pretențiile reclamantului recurent referitoare la perioada de timp cuprinsă între data de 01.01.2005 - 31.12.2006, sunt neîntemeiate pentru că prin venitul net lunar (inclusiv sporuri) au fost remunerate și eventualele ore lucrate peste program și, de asemenea nelegale, deoarece nu au nici un suport legal.
Pentru aceste considerente, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 43 alin. 3 și art. 79 alin. 1 din Legea nr. 293/2004, urmează a respinge ca nefondat recursul da față, fără cheltuieli de judecată, nefiind justificate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamantulSINDICATUL DIN CADRUL PENITENCIARULUI SATU MARE -cu domiciliul ales la la cabinetul avocatului - S M, Str. -, -. 56, Județul S M, împotriva sentinței nr. 371/CA din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR GREFIER,
red.dec.
în concept în 03.02.2010.
Jud.fond:
Tehnored.B/ 7 ex.
În 05.02.2010
5 com.
- recurentul reclamantSINDICATUL DIN CADRUL PENITENCIARULUI SATU MARE -cu domiciliul ales la cabinetul avocatului - S M, Str. -, -. 56, Județul S M
- intimații pârâți PENITENCIARUL SATU MARE - Str. -, -. 2, Județ S M,ADMINISTRATIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR - B,sector 2,-.
-MINISTERUL JUSTIȚIEI -, sector 5,-.
- intimatul - chemat în garanțieMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - B,sector 5,-
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Bocșe Elena, Tătar Ioana
