Despăgubire. Decizia 704/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 704/ Dosar Nr-
Sedința publică din 27 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 387 din 06.04.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică,la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față
Prin sentința civilă nr. 387 din 06.04.2009, Tribunalul Covasnaa admis acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a anulat Decizia nr.1360/05.08.2008 emisă de pârâtă și art.3 din Hotărârea nr.6/16.10.2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul Prefecturii Județului C, cu privire la reclamant; a constatat că dreptul la despăgubiri pentru suprafatța de teren de 4 ha a fost stabilit prin Hotărârea nr.2/27.10.2005 a aceleiași comisii căreia îi revine și obligația de stabilire a cuantumului despăgubirilor /compensației.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că n Hotărârea nr.6 /16.10.2007 a Comisiei de aplicare a Legii nr.290/2003 se precizează că se respinge cererea reclamantului înregistrată sub nr.1932/2004. Din verificarea înscrisurilor care au stat la baza emiterii hotărârii și a deciziei atacate rezultă însă că nu există o astfel de cerere.
Singura cerere în acest sens este cea care este înregistrată sub nr.1662/26.11.2003 prin care reclamantul a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.290/2003 atât pentru construcții cât și pentru terenul în suprafață de 4 ha, iar prin cererile ulterioare reclamantul nu a făcut altceva decât să ceară informații cu privire la soluționarea cererii inițiale.
La data respectivă, erau în vigoare prevederile Legii nr.290/2003, publicată în Monitorul Oficial nr.505 din 14 iulie 2003.
La art.5 alin.1 din lege se prevedea că, "în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele îndreptățite vor depune cereri proprii, însoțite de acte doveditoare autentice sau de declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate".
Acceași normă se regăsește și în Legea nr.171/2006, publicată în MO nr.437 din 19.05.2006, de modificare a Legii nr.290/2003.
În aplicarea Legii nr.290/2003, prin HG nr.1239/2004, publicată în MO nr.747 din 17.08.2004, s-au emis norme metodologice.
La art.2 din norme se prevede obligativitatea pentru petenți de a face dovada proprietății fără a impune vreo condiție sau a preciza vreo modalitate în afară de prevederile art.5 alin.1 din lege.
Sub imperiul acestor acte normative s-a și pronunțat Hotărârea nr.2/27.10.2005 prin care reclamantului i s-au stabilit despăgubiri pentru construcții.
Este de observat că prin hotărârea respectivă reclamantului nu i s-a respins cererea pentru terenuri ci s-a făcut mențiunea că "cu privire la despăgubirile solicitate pentru terenuri, vor fi stabilite numai după publicarea în Monitorul Oficial al României, potrivit art.5 alin.2 din HG nr.1239/2004, a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor privind stabilirea valorii de circulație a categoriilor de terenuri".
Art.5 alin.2 din hotărârea respectivă, avea următorul conținut: "valoarea de circulație a categoriilor de terenuri se stabilește anual, pe baza datelor comunicate de primării, prin ordin al ministrului de stat, ministrul administrației și internelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Conținutul art.5 alin.1 din Legea nr.290/2003 a suferit o modificare prin Legea nr.171/2006, prevăzându-se următoarele: "persoanele îndreptățite vor depune cereri proprii. Cererile trebuie însoțite de acte doveditoare, certificate de autorități, sau de declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea, autentificate."
Ca urmare modificării legii, s-au modificat și normele de aplicare. Astfel, prin HG nr.1120/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.290/2003, art.5 a primit următorul conținut:
"(1) Pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, persoanele îndreptățite trebuie să facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii.
(2) Beneficiarii prevederilor Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, au obligația să declare pe propria răspundere atât bunurile ale căror compensare și despăgubire le solicită, cât și dacă au beneficiat sau nu de despăgubiri ori de compensații parțiale, în bani sau în natură.
(3) În cazul în care beneficiarii prezentei legi au primit sau urmează să primească în proprietate suprafețe de teren reconstituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și ale celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, aceștia au dreptul la atribuiri în natură, despăgubiri sau compensații în baza prezentei legi numai pentru diferența până la limita suprafețelor prevăzute la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare.
(4) Cererile sunt însoțite de acte doveditoare certificate de autorități. În situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate.
(5) Imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându-se la dosar copii ale corespondenței purtate cu diferite instituții din România, Ucraina și Republica M, abilitate să producă aceste documente (adeverințe sau certificate de arhivă), precum și traducerea acestora, după caz".
Din prezentarea cronologică atât a stării de fapt cât și a evoluției actelor normative în timp se constată că în mod greșit comisia din cadrul prefecturii a solicitat reclamantului depunerea unor noi dovezi cu privire la teren și a considerat că nu a făcut dovada și tot greșit autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a considerat că acesta nu a depus actele de stare civilă.
Astfel, calitatea de persoană îndreptățită în sensul legii este în mod indubitabil stabilită prin însăși emiterea Hotărârii nr.2/27.10.2005 prin care reclamantului i s-au acordat despăgubiri pentru construcții. Această hotărâre a rămas irevocabilă.
Reclamantul a depus dovezile în condițiile prevăzute de actele normative în vigoare cu privire atât la construcții cât și la teren.
Este indiscutabil faptul că prin hotărârea menționată reclamantului i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri și cu privire la teren. Singura chestiune rămasă de clarificat era valoarea despăgubirilor care era condiționată de stabilirea lor printr-un ordin al Ministrului Administrației și Internelor sau ordinul comun al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și al ministrului administrației și internelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, după modificările aduse prin HG nr.1839 din 22.12.2005.
Lipsa de reacție, pasivitatea sau refuzul autorităților de a-și fi exercitat atribuțiile date prin lege privind modul de stabilire a valorii despăgubirilor nu poate fi imputată reclamantului.
Pe de altă parte, legea dispune numai pentru viitor, ea nu se aplică retroactiv.
Sub acest aspect se constată că în cauză nu se mai pune problema ca reclamantul să se conformeze dispozițiilor art.2 alin.14 și 5 din HG nr.1120/2006 în condițiile în care acesta a făcut dovada drepturilor sale în raport de actele normative în vigoare la data depunerii cererii și în conformitate cu care i s-au și acordat aceste drepturi.
Ca urmare, se poate trage concluzia că solicitările adresate reclamantului de a face dovada demersurilor efectuate pentru intrarea în posesie a unor acte, au fost nelegale deoarece nu era vorba de o cerere nouă, pe de o parte, pe de altă parte erau și inutile devreme ce singura chestiune în discuție era doar stabilirea valorii concrete a despăgubirilor pentru teren.
Pentru considerentele expuse, instanța a apreciat acțiunea reclamantului întemeiată, motiv pentru care a fost admisă fiind anulată Decizia nr.1360/5.08.2008 și, pe cale de consecință, și Hotărârea nr- în partea ce privește reclamantul.
Totodată s-a constatat că dreptul la despăgubiri al reclamantului pentru terenuri a fost stabilit prin Hotărârea nr.2/2005, fiind obligată comisia pentru aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul Prefecturii județului la calcularea valorii despăgubirilor.
În ce privește despăgubirile, s-au avut în vedere prevederile art.6 și 7 din HG nr.1120/2006 care stabilește în sarcina Comisiei de aplicare a Legii nr.290/2003 obligația de calculare a cuantumului despăgubirilor.
Împotriva hotărârii a declarat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că la momentul emiterii Hotărârii nr. 2/2005 intimatul îndeplinea prevederile art.5 alin.1 din Legea nr. 290/2003.
În data de 30 august 2006 s-a emis HG nr. 1120 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003 prin care se modifica și modalitatea prin care petenții trebuiau să facă dovada pretențiilor lor.
Ca urmare Comisia Județeană Cas olicitat reclamantului în 19.03.2007 să completeze dosarul cu actele prevăzute la art. 2 alin.5 din HG nr. 1120/2006.
Comisia Județeană a respins cererea intimatului prin Hotărârea nr.6/2007 pentru că nu s-a făcut dovada corespondenței cu autorități din România, Ucraina sau din care să rezulte imposibilitatea procurării de acte doveditoare.
A apreciat că Hotărârea 6/2007 este conformă cu dispozițiile legale de la data emiterii ei.
Examinând hotărârea recurată, motivele de recurs invocate prevăzute de art.304 pct.9 și art. 304/1 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, se constată următoarele:
La 27.11.2003 reclamantul intimat a depus cererea nr.16628 la Prefectura Județului C și a solicitat despăgubiri în temeiul Legii nr. 290/2003, pentru construcții și teren arabil în suprafață de 4 ha.
După o anumită procedură s-a dat Hotărârea nr. 2/27.10.2005 de către Comisia pentru Aplicarea Legi nr. 290/2003 din cadrul Prefecturii Județului C prin care s-a admis cererea reclamantului și s-a fixat despăgubirea pentru construcții la suma de - lei la nivelul prețurilor de la 01.01.1990. Cu privire la despăgubirea solicitată cu privire la terenuri s-a precizat că se va stabili după publicarea în, conform art. 5 alin.2 din HG nr. 1239/20004 a Ordinului Ministrului și Internelor privind stabilirea valorii de circulație a categoriilor de terenuri.
Ca urmare, dreptul și la despăgubiri și pentru teren a fost deja recunoscut prin această hotărâre. Ceea ce a rămas de stabilit este întinderea acestor despăgubiri.
Este nelegală respingerea de către Comisia pentru Aplicarea Legi nr. 290/2003 din cadrul Prefecturii Județului Cac ererii formulate de reclamant prin hotărârea nr 6/2007, și implicit a contestației soluționate prin decizia nr 1360/2008 de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr 290/2003. În considerentele hotărârii și deciziei se fac referiri la stabilirea dreptului la despăgubiri pentru teren, dar acest drept a fost deja recunoscut prin hotărârea nr 2/2005. Autoritățile erau limitate la a stabili întinderea despăgubirilor.
Modificările ulterioare ale normei de drept aplicabile în speță nu retroactivează față de considerentele expuse pe larg de instanța de fond.
În conscință se va face aplicarea art. 312 alin 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 387/6.04.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2009
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red./27.11.2009
Dact RP 2.12.2009
4 ex
Jud fond T
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Clara
