Despăgubire. Sentința 75/2010. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

SENTINȚA Nr. 75

Ședința publică de la 12 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriel Viziru

Grefier - - -

xxxxxxxxxx

S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în C,-, -. 1,. 3, D în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR - ambele cu sediul în B, sector 1, nr. 202

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reclamanta prin apărătorul ales avocat lipsind pârâtele.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței depunerea relațiilor solicitate către pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR la care a atașat în copie documentația ce a stat la baza emiterii dispoziției 7244/2006 privind imobilul situat în Municipiul C,-.

Apărătorul reclamantei avocat arată că nu solicită termen pentru observarea înscrisurilor depuse.

Apreciind cauza în stare de soluționare, instanța a acordat cuvântul asupra acțiunii.

Apărătorul reclamantei avocat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR prin întâmpinare, susține că aceasta are calitate în cauză, și ca atare solicită respingerea excepției.

Pe fond pune concluzii de admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtelor la reevaluarea imobilului situat în C,- și acordarea de daune cominatorii de la data de 02.08.2006, dată la care dosarul a fost înaintata comisiei, până la data emiterii deciziei solicitate, în cuantum de 100 lei/zi de întârziere.

Instanța pune în discuție admisibilitatea cererii privind daunele cominatorii.

Apărătorul reclamantei, avocat arată că este admisibilă cererea raportat la art.998 și urm.din codul civil.

CURTEA

Asupra acțiunii de față;

Prin cererea depusă la data de 28 octombrie 2009 și înregistrată pe rolul Curții de APEL CRAIOVA Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele să emită decizia privind acordarea titlurilor de despăgubire, reevaluarea imobilului situat în C,-, D, în suprafață de 3272și teren de 86,092, construcție demolată, ce a fost evaluat de Primăria Municipiului C prin procesul verbal de negociere nr. 1842/14.07.2004 la suma de 405.705.900 ROL în raport de valoarea de circulație reală a terenului în prezent și potrivit standardelor de evaluare internaționale, așa cum prevede 247/2005.

A mai solicitat acordarea de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 02.08.2006, dată la care a fost înaintat dosarul către Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților până în ziua emiterii deciziei privind acordarea titlurilor de despăgubire, ca urmare a discriminării la care a fost supusă.

În motivarea acțiunii a arătat că prin dispoziția nr. 7244/30.03.2006, Primăria Caa cordat cu titlu de despăgubiri suma de 313.306.000 ROL cu titlu de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în C,-, jud. D, compus din construcție demolată și teren în suprafață de 240 mp în baza art. 1 alin. 2, art. 9 alin. 2, art. 10 alin. 2, art. 11 alin. 2 și art. 71 alin. 1 din Legea 10/2001 și având în vedere dispozițiile art. 71 alin. 1 din 215/2001 întrucât imobilul casă de locuit a fost imposibil de restituit în natură.

Dosarul aferent dispoziției emise, a fost înaintat către, fiind înregistrat sub nr. 13254 PR/CC însă deși au trecut 3 ani de zile nici până în prezent nu a fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubiri deși avea obligația ca în cel mai scurt timp să emită această decizie prin care să valideze acordarea despăgubirilor și să evalueze din nou imobilul potrivit standardelor internaționale de evaluare.

În acest sens a mai arătata că a notificat în scris însă, prin răspunsul primit s-a precizat că dosarul va fi introdus în lucru în mod aleatoriu.

A precizat că în majoritatea cazurilor înaintate către a fost adoptată o soluție iar începând cu data de 01.11.2007, Guvernul României prin Ministerul Finanațelor a alocat suma de 1000 miliarde ROL pentru plata efectivă a despăgubirilor.

Reclamanta a susținut că valoarea acordată prin dispoziția nr.7244/30.03.2006 este una sub minimul stabilit de prețul real al terenului pe piață imobiliară, sens în care se impune o nouă evaluare.

A arătata că, întrucât dosarul său se află la de 3 ani de zile înregistrat și nu a fost introdus în lucru, nefiindu-i astfel soluționată cererea în termen legal, în baza dispozițiilor art. 52 pct. 1 din Constituția României este îndreptățită să formuleze acțiunea de față și totodată au fost încălcate dispozițiile art. 6 din CEDO.

În dovedirea cererii a depus notificarea adresată, procesul verbal de negociere din 06.06.2005, Dispoziția Primarului Municipiului C nr. 7244/30.03.2006, notificarea către Prefectura Județului D, răspunsul primit cu nr. 14610/2004 și practică judiciară.

La data de 24.11.2009 pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a arătata că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a făcut referire la două imobile și anume: imobilul situat în Municipiul C, - B nr. 182 și imobilul situat în Municipiul C,- astfel că se impune a se face precizarea care dintre cele două imobile face obiectul acțiunii.

A arătata că la Secretariatul Comisiei Centrale figurează ca înregistrat dosarul aferent dispoziției nr. 7244/30.03.2006 emisă de Primarul Muncipiului C având ca obiect imobilul situat în Municipiul C,-. cu nr. 13254/CC și a fost analizată legalitatea cererii de respingere a cererii de restituire în natură, constatându-se că la dosar nu există înscrisuri privind certificatul de moștenitor de pe urma defunctei.

În aceste condiții, pârâta a solicitat Primăriei C, cu adresa nr. 13254/CC/16.11.2009 înscrisurile menționate.

Referitor la etapa evaluării, pârâta a arătat că această etapă este condiționată de reanalizarea dosarului sau de completarea acestuia și de respectarea principiului ordinii de înregistrare a dosarelor așa cum s-a stabilit prin Decizia nr.2815/16.09.2008 a Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În aceste condiții, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește cererea reclamantei referitoare la obligarea Comisiei Centrale la plata daunelor cominatorii, pârâta a arătat că această cerere este inadmisibilă, întrucât faptul că nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire nu poate constitui o neexecutare din partea Comisie Centrale, în condițiile în care procedura administrativă prevăzută de Titlul II din Legea nr.247/2005 nu a fost finalizată.

A solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar copia dispoziției 7244/2006 a Primarului Municipiului C, fișa tehnică întocmită de Comisia de evaluare din cadrul Primăriei C, procesul verbal de negociere/06-06-2005, și adresa nr. 13254/CC/16.11.2009 prin care s-a solicitat Primăriei C date și înscrisuri în completarea dosarului nr. 13254/CC.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a arătând că atribuțiile sale sunt prevăzute de art. 2 din nr.HG361/2005, cu modificările și completările ulterioare, iar în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu este investită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Faptul că asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale nu îi conferă calitate procesuală pasivă în cauză.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor cominatorii, pârâta a susținut că această cerere este inadmisibilă, întrucât faptul că nu a fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire nu poate constitui o neexecutare din partea, această obligație revenind Comisiei Centrale.

În sensul inadmisibilității acestei cereri, pârâta a invocat și prevederile art.5802și art.5803din Codul d e procedură civilă.

A anexat practică judiciară.

La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2010, reclamanta a depus la dosar acte de stare civilă, respectiv certificatul de moștenitor nr.145/1972, certificatul de naștere și certificatul de căsătorie.

La același termen de judecată, reclamanta, prin apărătorul ales avocat a precizat că din eroare la pct. 2 din acțiune a menționat imobilul situat în C,-, obiectul litigiului de față îl constituie imobilul situat în Municipiul C,- pentru care a fost emisă dispoziția nr. 7244/2006 a Primarului Municipiului

Analizându-se actele și lucrările dosarului se reține că acțiunea formulată de reclamant, este întemeiată însă numai în parte, respectiv în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire cu privire la imobilul preluat abuziv ce a aparținut reclamantei.

În acest sens se reține că reclamanta din prezenta cauză a solicitat ca în baza Legii nr. 10/2001 să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în C,-.

Prin dispoziția nr. 7244/30.03.2006, Primarul Municipiului Cap ropus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul mai sus precizat, reclamantei, prin același act dispunându-se predarea dosarului de notificare către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dosarul fiind înregistrat la această autoritate sub nr. 13254/CC.

Se constată că reclamanta a început procedura de recuperare a bunului său ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001 (1833/N/2001), autoritatea locală cu competențe în materia stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pronunțându-se la 30.03.2006.

Ulterior dosarul întocmit în vederea acordării despăgubirilor la care se stabilise îndreptățirea reclamantei a fost transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire potrivit dispozițiilor titlului VII din Legea 554/2004, obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de pârâta Comisia Centrală.

Ca urmare se apreciază că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.

În consecință, se va face aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul ce a aparținut reclamantului.

Noțiunea de proces echitabil reglementată de acest text implică și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze.

Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din CEDO cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.

Împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantului.

Este de notorietate că în România, după schimbarea regimului social au fost adoptate, în decursul timpului, mai multe legi cu caracter reparatoriu.

Între acestea se înscrie Legea nr. 10/2001 privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.

Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale.

Astfel, în baza art. 11 din Constituția României, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte in dreptul intern.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.

În conformitatea cu art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului părțile contractante ale acestei convenții, deci și statul român, recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.

Între aceste drepturi se înscrie și dreptul prevăzut de art. 6, acela privind procesul echitabil, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă cât și din aceea jurisdicțională propriu zisă, într-un termen rezonabil.

Autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru ca aceasta înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea CEDO.

În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenției, se reține că prin neîndeplinirea obligației de a se emite titlurile de despăgubire autoritatea pârâtă aduce o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Se are în vedere că prin art. 1 al Protocolului Adițional la Convenție statele semnatare, inclusiv România prin ratificarea Convenției s-au obligat să respecte bunurile persoanelor fizice sau juridice.

În speța de față prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art. 6 din Convenție cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care se apreciază că absența totală a despăgubirilor creează reclamantei o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

Concluzionând, se apreciază că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 10 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.

Va fi înlăturată și apărarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că nu s-a putut emite reclamantei decizia reprezentând titlu de despăgubire datorită faptului că dosarul de despăgubire privind pe reclamantă este incomplet.

În acest sens se constată că pârâta invocă faptul că de la dosarul de despăgubire privind pe reclamantă lipsește certificatul de moștenitor întocmit ca urmare a dezbaterii succesiunii autoarei.

Această apărare este neîntemeiată deoarece potrivit art. 16 alin. 4 din Capitolul V al Titlului VII din legea 247/2005 Secretariatul Comisiei Centrale va analiza dosarele în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură.

În același sens Normele metodologice de aplicare a acestor dispoziții legale aprobate prin HG 1095/2005 cu modificările și completările ulterioare fac vorbire despre "verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură" (art. 16.10) sau "dosare în care, în mod întemeiat, cerere de restituire a fost respinsă" (art. 16.11), ceea ce conduce la concluzia că verificarea efectuată de Comisia Centrală este limitată numai la analiza posibilității de restituire în natură a imobilului pentru care se solicită despăgubiri, în această etapă a procedurii nemaiputând fi pusă în discuție îndreptățirea persoanei cuprinsă în dispoziția emisă de deținător la restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent în sensul art. 1 din Legea 10/2001.

Un argument suplimentar în sensul celor mai sus reținute este acela că analiza îndreptățirii solicitantului de a beneficia de dispozițiile Legii 10/2001 este în primul rând realizată de deținătorul imobilului a cărui restituire se solicită.

Ulterior o analiză similară se face de către instituția prefectului cu ocazia acordării avizului de legalitate al dispoziției emise în procedura Legii 10/2001 (art. 16 alin 21din Titlul VII al Legii 247/2005 și art. 16.92alin. 3 din Norme).

În cazul în care, în urma exercitării controlului de legalitate de către prefect s-ar fi apreciat că dispoziția ce constata îndreptățirea reclamantei de a beneficia de dispozițiile Legii 10/2001 era ilegală, prefectul putea să conteste dispoziția reținută ca fiind nelegală în instanță (art. 16.93din Norme).

Este evident, în raport de cele mai sus prezentate că, după epuizarea și a acestei etape procedurale îndreptățirea persoanei de a beneficia de dispozițiile Legii 10/2001 nu mai poate fi repusă în discuția de către Comisia Centrală ce analizează dosarul doar din punctul de vedere al posibilității sau imposibilității restituirii în natură către persoana a cărei îndreptățire la aceasta a fost stabilită anterior.

Din acest punct de vedere actul solicitat în cauză de Comisia Centrală, respectiv un certificat de moștenitor este inutil, deoarece acesta nu poate face dovada imposibilității restituirii în natură a unui imobil ci doar aceea a îndreptățirii persoanei la a beneficia de restituirea în natură sau la măsuri reparatorii prin echivalent.

Pe de altă parte se constată că în speță lipsa certificatului de moștenitor invocată de pârâtă a fost constatată de aceasta după promovarea prezentei acțiuni (adresa nr. 13254/CC/16.11.2009), ceea ce întărește convingerea instanței că acest aspect a fost invocat de pârâtă pur formal, pentru a justifica tergiversarea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire la care reclamanta este îndreptățită.

Va fi respinsă acțiunea reclamantei față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, avându-se în vedere că potrivit dispozițiilor art. 13 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care are, în principal, următoarele atribuții:

a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire;

b) ia alte măsuri legale, necesare acestei legi.

Prin urmare, obligația legală de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire și cea anterioară și subsumată acesteia, privind întocmirea raportului de evaluare, revin Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din HG 361/2005 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu îi conferă Autorității legitimare procesuală pasivă în acțiunile promovare în contencios administrativ, prin care se invocă refuzul nejustificat de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

Prin urmare va fi reținută ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de această pârâtă prin întâmpinare.

Față de motivele enunțate în prezenta hotărâre, acțiunea va fi admisă în parte, se va obliga pârâta Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor să emită reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire, aferent imobilului preluat abuziv situat în C,-.

Se va respinge cererea de obligare la daune cominatorii, întrucât prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.

În consecință, se va admite în parte acțiunea formulată de reclamant și va obligată pârâta COMISIA CENTRALĂ DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR să emită reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire aferentă imobilului situat în C,- conform dispoziției nr. 7244/30.03.2006 - a Primarului Municipiului C cu evaluarea imobilului potrivit dispozițiilor Lg. 247/2005. respingându-se acțiunea față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ca fiind formulată față de o persoană fără legitimare procesuală pasivă.

Se va respinge capătul de cerere privind obligarea la daune cominatorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în C,-, -. 1,. 3, D în contradictoriu cu pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR cu sediul în B, sector 1, -, nr. 202

Obligă pârâta COMISIA CENTRALĂ DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR să emită reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire aferentă imobilului situat în C,- conform dispoziției nr. 7244/30.03.2006 - a Primarului Municipiului C cu evaluarea imobilului potrivit dispozițiilor Lg.247/2005.

Respinge acțiunea față de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul în B, sector 1, nr. 202 și capătul de cerere privind obligarea la daune cominatorii.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2010

Președinte,

- -

Grefier,

- -

Red.jud.-

5 ex.

Președinte:Gabriel Viziru
Judecători:Gabriel Viziru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Despăgubire. Sentința 75/2010. Curtea de Apel Craiova