Despăgubire. Decizia 78/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 05.01.2010
DECIZIA CIVILĂ Nr. 78
Ședința publică din 11 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul în contradictoriu cu pârâtul TRIBUNAL B, având ca obiect despăgubire
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuția reclamantului natura juridică a cauzei, punându-i în vedere să precizeze dacă apreciază că obiectul cauzei constă în despăgubiri civile ori se încadrează în dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cele două tipuri de acțiuni determinând o competență materială diferită.
Reclamantul arată că cererea sa este urmarea refuzului Tribunalului București de a-i permite accesul la dosarul în care figurează ca parte, considerând că acesta este un litigiu de contencios administrativ, de competența Curții de Apel - Secția Contencios administrativ și fiscal, fiind incidente dispozițiile prevăzute de Legea 554/2004, la care a făcut de altfel referire în acțiune.
Urmare acestor precizări, instanța pune în discuție admisibilitatea acțiunii având în vedere că se solicită prin prezenta acțiune obligarea unei părți la plata unor despăgubiri, fără a solicita anularea unui act sau constatarea unui refuz.
Reclamantul solicită respingerea excepției motivat de faptul că Legea contenciosului administrativ face această precizare, fiind vorba de un refuz și de paguba care se produce prin acest refuz, aspecte arătate și în înscrisul depus la dosar pentru acest termen.
Având cuvântul și asupra fondului cauzei, reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 05.01.2010 sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu Tribunalul București, ca reprezentant al Statului Român, a solicitat obligarea pârâtului ca în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii să îl despăgubească material și moral pentru prejudiciul important suferit cu ocazia deplasării la B pentru consultarea dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului București, fără vreun rezultat concret, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și la plata sumei de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, până la plata efectivă a despăgubirilor dispuse.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că după termenul de judecată din 13.10.2009, în data de 18.11.2009 a călătorit cu acceleratul la B, unde în data de 19.11.2009 în timpul programului cu publicul s-a prezentat la arhiva secției a II-a Civilă a Tribunalului București, dar unde datorită numărului mare de persoane care își așteptau rândul să intre în arhivă, datorită priorității de care se bucură avocații precum și a spațiului extrem de redus asigurat pentru studiul dosarelor, în acea zi nu a ajuns să poată solicita dosarul la studiu. În această situație a fost obligat să rămână în B și în ziua următoare, când prezentându-se cu mult înaintea orei de acces în instanță, a reușit să poată solicita dosarul pentru studiu, dar dosarul nu era depus la arhiva instanței.
La solicitarea sa, s-a luat legătura cu grefierul de ședință care i-a comunicat că dosarul se află la judecător și a fost refuzat când acesta a solicitat să se intervină la judecător pentru obținerea dosarului în vederea studiului.
de polițistul de serviciu, reclamantul s-a prezentat la biroul de informații și relații cu publicul pentru rezolvarea acestei probleme, dar acest birou era închis. După ce a reușit să ia legătura cu grefiera de serviciu din biroul de informații și relații cu publicul și i-a expus problema, aceasta a refuzat să facă vreun demers pentru rezolvarea problemei, respectiv, chiar a refuzat să ia legătura sau să-i faciliteze întâlnirea cu conducătorul biroului de informații și relații cu publicul ori judecătorul de serviciu, susținând că atribuțiile sale se rezumă la a primi și înregistra eventuale memorii și cereri adresate instanței.
În această situație a depus cererea înregistrată cu nr.1913/20.11.2009 pentru stabilirea persoanei care urmează să îl despăgubească material și moral pentru cheltuielile și timpul său folosit în zadar în această încercare de a studia dosarul cauzei în care are calitatea de reclamant-contestator.
La termenul din 11.02.2010, având în vedere solicitarea care i-a fost adresată de către instanță prin citația emisă, reclamantul a făcut precizări cu privire la acțiunea formulată.
Cu privire la natura juridică a cauzei, reclamantul a arătat că personalul Tribunalului București, tribunalul reprezentând o autoritate publică a statului, a încălcat grav dreptul și interesul său, respectiv, i-a provocat un important prejudiciu material și moral, când a refuzat să-i pună la dispoziție dosarul cauzei care la acel moment (la peste o lună de zile de la ultimul termen de judecată) trebuia să se găsească la arhiva instanței, a refuzat să facă demersurile necesare la conducerile diferitelor compartimente ori a instanței pentru a-i asigura exercitarea dreptului său, a manifestat un total dezinteres față de situația creată, pentru a fi la curent cu conținutul dosarului pentru a-și putea exercita cât mai bine dreptul constituțional la apărare, deoarece până în prezent la nici una din termenele de judecată în această cauză nu a avut posibilitatea materială de a se prezenta.
Față de cele precizate, solicită să se constate dreptul său de a-și consulta dosarul în care este parte; împiedicarea sa concretă de a-și consulta dosarul cauzei; neluarea măsurilor administrative necesare pentru a-și putea exercita dreptul privind consultarea dosarului; precum și refuzul implicit al conducerii instanței, exprimată prin adresa nr.l913/ din data de 26.11.2009, de a i se preciza persoana responsabilă pentru a-l despăgubi pentru prejudiciul material și moral suferit în urma unei deplasări zadarnice la instanța din B, așa cum a solicitat prin cererea înregistrată sub nr.1913 din 20.11.2009 la Biroul de Informații și Relații cu Publicul al instanței.
Prin această atitudine tranșantă de a nu preciza o persoană ca fiind responsabilă pentru prejudicierea sa, poziție care rezultă clar din conținutul adresei menționate, decurge indubitabil că instanța, adică Tribunalul București, autoritate cu personalitate juridică a Statului Român, își asumă concret responsabilitatea materială și morală pentru cele întâmplate în data de 20.11.2009 privitoare la dreptul și interesul său în cadrul procedurilor administrative ale administrării justiției, respectiv, indirect, prin neprecizarea, cum a cerut în cerere, a persoanei responsabile pentru prejudiciul cauzat,
Reclamantul invocă dispozițiile art.52 (alin. 1-2) din Constituția României prevede, art.1 alin.1-2, art.2 alin 1 lit. a, b, c, f, m, o, p, r din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Cu privire la competența de soluționare a cauzei, reclamantul invocă art. 10 alin.(3) din Legea nr.554/2004 arătând că din normele legale citate și din aspectul prejudicierii reclamantului rezultă că acțiunea a fost legal înaintată instanței competente aos oluționa.
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată față de precizările reclamantului potrivit cărora acțiunea sa vizează constatarea unui refuz al Tribunalului București și plata daunelor produse ca urmare a acestui refuz, aspecte arătate și în înscrisul depus la dosar pentru acest termen, aspecte arătate și în înscrisul depus la dosar pentru acest termen.
Cât privește fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant în baza Legii contenciosului administrativ împotriva Tribunalului București, ca reprezentant al Statului Român, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin acțiunea sa, așa cum a fost precizată, reclamantul solicită constatarea refuzului Tribunalului București de a-i fi prezentat dosarul în vederea studierii acestuia și obligarea pârâtului la plata daunelor produse reprezentând cheltuieli de cazare și transport din localitatea de domiciliu la
Curtea reține că într-adevăr reclamantul nu a fost în măsură să studieze propriul dosar, în care figura ca parte, însă trebuie avut în vedere motivul pentru care Tribunalul București nu a dat curs solicitării sale, fiind necesar totodată a se analiza dacă în cauză sunt incidente dispozițiile art.2 alin 1 lit. i din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit definiției date de art.2 alin 1 lit. i din Legea nr.554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere constă în exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Or, așa cum rezultă din adresa nr.1913//26.11.2009 eliberată ca urmare a petiției reclamantului, la data de 20.11.2009, dată la care reclamantul a solicitat studiul dosarului, doamna judecător învestită cu cererea de acordare a asistenței judiciare gratuite și căreia îi fusese predat dosarul de către Departamentul Arhivă, a fost obligată, potrivit dispozițiilor art. 10 alin.1 și 4 din Legea nr.329/2009 ( privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional ), să efectueze concediul fără plată. Dosarul a fost predat ulterior Departamentului Arhivă.
Această stare de fapt nu este contestată de reclamant.
Curtea nu înlătură apărarea reclamantului potrivit căreia a fost nevoit să suporte anumite cheltuieli cu deplasarea la B, fiind evident că o asemenea deplasare presupune anumite cheltuieli, însă observă că Tribunalului București nu îi poate fi imputată această situație, de vreme ce prin lege judecătorii, inclusiv cei din cadrul instanței menționate, au fost nevoiți să efectueze mai multe zile de concediu fără plată.
Trebuie observat de asemenea că art.10 din Legea nr.329/2009 nu a fost abrogat sau declarat neconstituțional.
Prin urmare, Curtea reține că imposibilitatea obiectivă a Tribunalului București de a da curs solicitării reclamantului, determinată de existența unui text de lege, nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat, exprimat cu exces de putere, astfel încât acțiunea îndreptată împotriva acestuia, ca autoritate administrativă a Statului, este apreciată ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Totodată Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Statul Român prin Tribunalul București, având ca obiect pretenții.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
Se comunică:
- - C, Str. -, nr. 33,jud. C-
- Statul Român prin Tribunalul București --, sector 3
Red. -09.03.2010
TehnoredM. 09.03.2010
4 expl/SM/emis 2 comunicări
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu
