Despăgubire. Sentința 93/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
1ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 18.01.2010
SENTINȚA CIVILĂ NR.93
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.02.2010
PREȘEDINTE: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A, MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR A ȘI AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, din oficiu invocă excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA în soluționarea acțiunii și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad sub nr.6211/55/20.05.2009, reclamantul în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, solicitând instanței: recunoașterea dreptului reclamantului la despăgubire, în temeiul art.3 alin.1 din nr.HG1415/2004, modificat și completat prin nr.HG1580/2005, cu privire la acordarea despăgubirilor pentru animale tăiate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, precum și constatarea calității de persoană îndreptățită la despăgubiri; să se constate că pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului Aar efuzat recunoașterea dreptului la despăgubiri al reclamantului prin sistarea/neîndeplinirea obligației de plată a despăgubirilor ce i se cuvin, interpretând în mod greșit prevederile art.3 alin.1 din nr.HG1415/2004, modificate și completate prin nr.HG1580/2005; obligarea pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului A la respectarea dispozițiilor nr.HG1415/2004, modificate și completate prin nr.HG1580/2005, respectiv obligarea pârâtei la întocmirea documentației, avizarea acesteia conform prevederilor legale și transmiterea centralizatorului decontului către Direcția Buget Finanțe din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în vederea efectuării plății despăgubirilor către reclamant, sub sancțiunea unor penalități pentru fiecare zi de întârziere; obligarea pârâților Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale la plata despăgubirilor ce se cuvin reclamantului conform prevederilor nr.HG1415/2004, modificat și completat și ale Ordinului Ministerului Agriculturii nr.686/2003, despăgubiri stabilite de comisia de evaluare potrivit fișei de evaluare, respectiv obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 2.550 lei, sumă cu titlu de despăgubiri datorate reclamantului în calitate de proprietar de animal bolnav, ca urmare a aplicării prevederilor nr.HG1415/2004, modificat și completat și ale Ordinului Ministerului Agriculturii nr.686/2003, precum și obligarea pârâților la plata către reclamant a dobânzii legale aferente acestei sume începând cu luna mai 2006 și până la achitarea/plata integrală a acesteia, sumă actualizată cu indicele/rata inflației, aplicabilă la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietar de animale, care a suferit pagube în urma lichidării focarelor de boli transmisibile ale animalelor din Județul Astfel, în urma analizelor efectuate de către direcția sanitar veterinară cu scopul identificării cabalinelor anemopozitive, s-a constatat faptul că un animal proprietatea reclamantului, cu identificarea -, precum și animalele altor persoane, au fost diagnosticate pozitiv, conform examenului serologic prin ID, pentru diagnosticul B - 205, respectiv anemie infecțioasă ecvină. Atât reclamantului, cât și altor proprietari ai animalelor bolnave cu diagnosticul de mai sus li s-a pus în vedere de către autorități faptul că au obligația, conform prevederilor nr.HG1415/2004, să predea animalele respectiv căii proprietatea acestora, urmând să fie despăgubiți la o numită valoare ce se va stabili de către o comisie ce se va constitui în acest sens, precum și faptul că în cazul în care vor refuza predarea animalelor vom fi sancționați cu amendă într-un cuantum care va depăși cu mult posibilitățile sale de plată.
Comisia de evaluare, formată din reprezentanți ai direcției sanitar veterinare, ai direcției pentru agricultură și dezvoltare rurală și ai primarului, au întocmit o fișă de evaluare, în baza căreia s-a întocmit un decont cu diferența de despăgubiri pe care reclamantul trebuia să le primească. Odată cu predarea calului către comisie, reclamantul a primit o mică sumă de bani, fiind asigurat de către reprezentanții statului că va primi și diferența de bani. Ulterior, i s-a comunicat că nu va mai primi nimic, deoarece ar fi vândut calul, iar statul nu îi mai datorează nimic.
Reclamantul susține că nu a vândut animalul, doar l-a predat în vederea sacrificării la un laborator autorizat, că suma primită a fost derizorie, departe de valoarea reală a animalului, iar cu ocazia predării acestuia, a fost asigurat că actele pe care le-a semnat sunt necesare în vederea transportării animalelor la laborator, dreptul său la despăgubiri nefiind afectat în nici un fel, invocând în acest sens dispozițiile art.2 și art.3 alin.1 din nr.HG1415/2004 și art.26 alin.6 lit. b) din Ordonanța nr.42/2004.
Reclamantul a considerat că și-a îndeplinit toate obligațiile legale, pârâții însă nu și-au îndeplinit la rândul lor obligațiile, neplătindu-i despăgubirile nici până în prezent.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1073 Cod civil, nr.HG1415/2004 cu modificările și completările ulterioare, Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului nr.686/2003 și Ordonanța nr.42/2004.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A, invocă excepția necompetenței materiale a judecătoriei, raportat la dispozițiile art.1 alin.1 și art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, republicată cu modificările și completările ulterioare și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel, secția de contencios administrativ, arătând totodată că, nu este vorba despre un litigiu bazat numai pe pretenții bănești pentru a fi incidente dispozițiile deciziei nr.1932/30.05.2000 a Curții Supreme de Justiție invocată de reclamant. De asemenea, această pârâtă a mai invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive raportat la dispozițiile art.3 alin.3 din nr.HG1415/2004 și excepția tardivității introducerii acțiunii, în raport de dispozițiile art.11 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.554/2004, nr.HG1415/2004, nr.HG1580/2005 și nr.HG130/2006.
Pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Baf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Arad, raportat la dispozițiile art.1 alin.1 și art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 și a solicitat declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel, secția de contencios administrativ, invocând aceleași motive ca și pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Totodată, a invocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de dispozițiile art.3 alin.3 din nr.HG1415/2004, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată din punct de vedere al neîndeplinirii procedurii plângerii prealabile cu pârâta, prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, excepția de tardivitate a introducerii acțiunii față de dispozițiile art.11 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.554/2004, nr.HG1415/2004, nr.HG1580/2005 și nr.HG130/2006.
Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a invocat aceeași excepție, respectiv a necompetenței materiale a Judecătoriei Arad și a solicitat declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, arătând că, potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, coroborat cu art.3 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art.1 din nr.HG8/2009, competența materială în soluționarea cauzei, revine curți de apel, ca primă instanță. Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că nu se opune admiterii acțiunii, în măsura în care reclamantul face dovada că este îndreptățit a încasa suma solicitată și are toate documentele cerute de lege.
În drept au fost invocate dispozițiile nr.HG1415/2004, nr.686/2003.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Aai nvocat, în principal, excepția de necompetență materială a Judecătoriei Arad, raportat la dispozițiile art.1 alin.1, art.8 alin.1 și art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 republicată, apreciind că sunt competente în soluționarea prezentei cauze tribunalele administrativ - fiscale. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.554/2004, nr.HG1415/2004, Ordinul nr.686/2003.
Prin sentința civilă nr.10795/25.11.2009 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Arada admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA.
Analizând cu precădere excepția necompetenței materiale, potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a constatat că cererea reclamantului are ca obiect recunoașterea calității de persoană îndreptățită la plata despăgubirilor în temeiul nr.HG1415/2004, modificată și completată prin nr.HG1580/2005, pentru animalele tăiate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor. Recunoașterea de către pârâți a calității reclamantului de persoană îndreptățită la despăgubiri presupune emiterea unei documentații administrative în temeiul nr.HG1415/2004.
Conform art.3 pct.1 și art.10 alin.1 teza 2 Cod procedură civilă, competența de soluționare a unui atare litigiu revine, în primă instanță, curților de apel.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- iar la termenul de judecată din 15.02.2010 instanța din oficiu a invocat excepția de necompetență materială în soluționarea acțiunii în conformitate cu art.158 Cod procedură civilă.
În analiza acestei excepții, ținând cont de prevederile art.137 alin.1 Cod procedură civilă ce obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat în esență în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B recunoașterea dreptului acestuia la despăgubirile prevăzute de art.3 din nr.HG1415/2004, constatarea refuzului pârâtei A la recunoașterea acestui drept la despăgubiri cu consecința obligării acestei instituții la întocmirea documentației prevăzute de nr.HG1415/2004 modificată și completată prin nr.HG1580/2005, la avizarea acesteia conform prevederilor legale și la transmiterea decontului către cu consecința obligării pârâților la plata despăgubirilor stabilite de comisia de evaluare în sumă de 2.550 lei cu dobânda legală aferentă.
Se observă astfel că reclamantul a contestat refuzul pârâtelor autorități publice județene de a-i recunoaște un drept la despăgubirile ce se acordă potrivit nr.HG1415/2004 proprietarilor de animale tăiate, ucise ori altfel afectate în cadrul măsurilor întreprinse pentru lichidarea rapidă a focarelor de boli transmisibile ale animalelor și din această perspectivă refuzul pârâtei A de a proceda la întocmirea documentației reglementate de nr.HG1415/2004 îmbracă forma refuzului reglementat de art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004. Se observă astfel că obiectul acțiunii pe lângă cel privind plata pretențiilor bănești cuprinde și constatarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri sau de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 orice persoană ce se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar potrivit art.8 alin.1 din același act normativ se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel ce se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cererii precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Rezultă astfel că, acțiunea reclamantului ce își întemeiază cererea pe refuzul pârâtei A de a-i recunoaște dreptul la despăgubirile prevăzute de nr.HG1415/2004 și care solicită astfel efectuarea operațiunii administrative privind întocmirea documentației, avizarea acesteia conform prevederilor legale și transmiterea decontului către instituția centrală reprezentată de reprezintă un litigiu de contencios administrativ așa cum este el definit de art.2 alin.1 lit. f) din Legea nr.554/2004 și competența de soluționare revine instanțelor individualizate la art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În condițiile în care competența în primă instanță în materia acțiunilor în contencios administrativ este împărțită în funcție de criteriile prevăzute la art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, competența de soluționare în primă instanță revine curții de apel numai în privința litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuiții, datorii vamale sau accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
În speță, reclamantul atacă refuzul nejustificat al pârâtei A la aplicarea dispozițiilor legale cuprinse în nr.HG1415/2004 astfel încât ținând cont de criteriul privind poziționarea autorității publice în sistemul administrației publice, competența de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului Arad - secția contencios administrativ și fiscal potrivit criteriilor prevăzute la art.10 alin.1 teza a II - a coroborat cu alin.3 din Legea nr.554/2004, nefiind prevăzute o competență specială a instanței de contencios administrativ în soluționarea cererilor de această natură.
Nu se poate reține competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA întrucât aceasta ar presupune că reclamantul atacă un act administrativ tipic sau asimilat emis de o autoritate publică centrală, în speță sau B sau că solicită acestor instituții efectuarea unor anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim ori în speță dispozițiile legale cuprinse în nr.HG1415/2004 și nr.OG42/2004 modificată prin nr.OUG27/2009 instituie obligația direcțiilor județene pentru agricultură și dezvoltare rurală de a întocmi documentația ce dă dreptul la plata despăgubirilor prevăzute de aceste acte normative și înaintarea decontului justificativ către instituțiile centrale astfel încât nu se constată nici un refuz al unei autorității publice centrale de a proceda la recunoașterea dreptului pretins. Chiar dacă în prezent nr.HG1415/2004 a fost abrogată prin nr.HG1214/07.10.2009 aceasta nu afectează competența soluționării acțiunii întrucât noul act normativ recunoaște dreptul la despăgubirile de natura celor solicitate intervenind modificări doar în ceea ce privește instituția centrală ce are calitatea de plătitor al acestor despăgubiri.
În consecință văzând dispozițiile art.159 pct.2 Cod procedură civilă potrivit cărora necompetența este de ordine publică în cazul în care competența aparține unei instanțe de alt grad, Curtea în baza art.158 alin.3 Cod procedură civilă va proceda la declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad - secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B în favoarea Tribunalului Arad - secția contencios administrativ și fiscal.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2010
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/03.03.10
TEHNORED:/03.03.10
7.ex./SM/emis 5 com./
Se comunică:
- reclamant -, - nr.435, jud.
- pârât 1 - Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală A, - A,-/a, jud.
- pârât 2 - Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, - B,-, Sector 3
- pârât 3 - Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A, - A,-, jud.
- pârât 4 - Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, - B,-, Sector 2
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker
