Despăgubire. Sentința 91/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 18.01.2010
SENTINȚA CIVILĂ NR.91
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.02.2010
PREȘEDINTE: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR ȘI CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 12.02.1010 note scrise din partea pârâtului Guvernul României.
Instanța, din oficiu invocă excepția de necompetență materială a Curții de APEL TIMIȘOARA în soluționarea acțiunii și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Arad sub nr- reclamanta a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea la plata despăgubirilor în sumă de 22.000 RON cu motivarea că la momentul nașterii minorului erau în vigoare dispozițiile nr.OUG148/2005 potrivit cărora părinții aflați în concediu pentru nașterea copilului de până la 2 ani beneficiau de o indemnizație de 600 RON indiferent de cuantumul contribuției la bugetul asigurărilor sociale, ori prin această dispoziție legală reclamanta a fost discriminată în mod direct în condițiile în care anterior nașterii copilului avusese o contribuție substanțială pentru a beneficia ulterior de indemnizația pentru creșterea copilului și în urma noilor reglementări aceasta a fost obligată la se întoarce la locul de muncă deoarece suma de 600 RON era disproporționată în raport de contribuția lunară plătită pentru această indemnizație. Această discriminare a fost constatată și prin hotărârea nr.241/16.08.2007 a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării unde se arată că sistemul respectiv pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului nu este unul echitabil deoarece se bazează doar pe principiul solidarității fără a lua în calcul venitul și contribuția diferită a salariaților la bugetul de stat și implicit la sistemul asigurărilor sociale, făcând totodată o recomandare Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de șanse pentru a promova o alt proiect de act normativ.
Acțiunea s-a întemeiat în drept pe prevederile nr.OUG148/2005 și Legea nr.7/2007.
Prin precizarea de acțiune depusă la depusă la termenul de judecată din 13.05.2009, reclamanta a chemat în judecată și pe pârâții Guvernul României, MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale precum și Ministerul Administrației și Internelor indicând ca temei de drept al acțiuni și prevederile G nr.137/2000 art.27 aliniatul 1.
Judecătoria Arad prin sentința civilă nr.10859/25.11.2009 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA, Secția Contencios administrativ și fiscal reținând competența acestei instanțe conform dispozițiilor cuprinse la art.1 aliniatul 7 coroborat cu art.9 aliniatul 1 din Legea nr.554/2004.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub același număr la data de 18.01.2010, iar la termenul de judecată din 15.02.2010 instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială în soluționarea prezentei acțiuni iar în analiza acestei excepții, ținând cont de dispozițiile art.137 aliniatul 1 Cod procedură civilă, ce obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei, se rețin următoarele:
Acțiunea reclamantei de acordare a despăgubirilor este o acțiune întemeiată pe dispozițiile art.27 aliniatul 1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, conform cărora persoana ce se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
Raportat la acest text de lege competența în primă instanță revine instanței civile de drept comun respectiv judecătoriei conform art.1 aliniatul 1 Cod procedură civilă. În speță nu se poate reține competența instanței de contencios administrativ bazată pe prevederile art.9 din nr.OUG148/2005 așa cum a fost aprobată prin Legea nr.7/2007 întrucât în speță reclamanta nu a atacat decizia prin care s-a stabilit dreptul acesteia la plata indemnizației pentru creșterea copilului de până la 2 ani ci în speță reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri pentru discriminarea ce s-a produs, în temeiul art.27 aliniatul 1 din Legea nr.137/2000.
Chiar dacă Curtea Constituțională, prin Decizia nr.818/2008 a constatat că prevederile art.27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, republicată, sunt neconstituționale, aceasta s-a realizat numai în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Prin urmare excepția de neconstituționalitate astfel admisă nu afectează competența materială în soluționarea cauzei întemeiată pe art.27 aliniatul 1 din nr.OG137/2000.
Reclamanta nu a invocat ca temei de drept al prezentei acțiuni dispozițiile cuprinse la art.1 aliniatul 7 raportat la art.9 din Legea nr.554/2004. Astfel potrivit art.1 aliniatul 7 din Legea nr.554/2004 persoana vătămată în drepturile sau interesele sale legitime prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale, se poate adresa instanței de contencios administrativ în condițiile prezentei legi iar art.9 aliniatul 1 din aceiași lege precizează că persoana vătămată într-un drept sau interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe introduce acțiune la instanța de contencios administrativ însoțit de excepția de neconstituționalitate.
Rezultă așadar, că în temeiul art.9 aliniatul 1 din Legea nr.554/2004 reclamanta era obligată să însoțească acțiunea având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin nr.OUG148/2005 de excepția de neconstituționalitate a acestei ordonanțe.
O asemenea acțiune era posibilă numai în măsura în care nr.OUG 148/2005 era în vigoare în forma respectivă la data introducerii acțiunii, ori la aceea dată aceasta fusese aprobată cu modificări prin Legea nr.7/2007 textul ordonanței fiind cuprins în prezent în Legea nr.7/2007 astfel încât nu pot fi considerate incidente dispozițiile art.9 din Legea nr.554/2004.
Curtea concluzionează că reclamanta nu și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile invocate de prima instanță și cuprinse la art.1 aliniatul 7 și art.9 din Legea nr.554/2004 ci a formulat o acțiune în despăgubiri conform art.27 aliniatul 1 din nr.OG137/2000 prin raportare la care competența aparține instanței inițial sesizate.
În consecință, Curtea, văzând dispozițiile art.159 punctul 2 Cod procedură civilă potrivit cărora necompetența este de ordine publică când competența aparține unei instanțe de alt grad, în baza art.158 aliniatul 3 Cod procedură civilă va proceda la declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, Secția civilă.
Constatând ivit conflictul negativ de competență reglementat de art.20 punctul 2 Cod procedură civilă, în baza art.21 Cod procedură civilă și văzând și dispozițiile art.22 aliniatul 3 Cod procedură civilă Curtea va sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Guvernul României, MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Administrației și Internelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în favoarea Judecătoriei Arad.
Constată ivit conflictul negativ de competență și sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2010
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/03.03.10
TEHNORED://03.03.10
8.ex./SM/emis 6 com./
Se comunică:
- reclamanta - -, - A,-,. A,.8, jud. A, la & Asociații
- pârât 1 - Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, B,-, Sector 5
- pârât 2 - Guvernul României, B, nr.1, Sector 1
- pârât 3 - MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale, - B, str. - - nr. 2-4, Sector 1
- pârât 4 - Ministerul Administrației și Internelor, - B, nr. 1, Sector 1
- pârât 5 - Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, - B,--3, Sector 1
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker
