Despăgubire. Decizia 97/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.97/CA/2009 -
Ședința publică din 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- - - judecător
- -- JUDECĂTOR 2: Vîrtop Florica
- - -JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, în nume propriu și în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în, nr.304, jud. SMî mpotriva sentinței nr.447/CA din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, cauza este la primul termen de judecată în recurs, precum și că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.447/CA din 16 octombrie 2008, Tribunalul Satu Marea dmis acțiunea reclamantului G, domiciliat în nr.304, jud.S M, împotriva pârâtelor ADMNINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S M și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, Romană nr.3-5, jud.S M, și-n consecință, a obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 14782,59 lei, reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare, cu dobânzi legale, cu obligarea pârâtelor să plătească reclamantului 1039 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, reclamantul a achitat în contul Trezoreriei SMs uma de 14782,59 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, conform chitanței nr.-/28.03.2007 depuse la dosar (fila 3). Această taxă a fost plătită pentru a putea înmatricula autobuzul marca având seria șasiului -.
Prin cererea înregistrată sub nr.33127/29.04.2008, reclamantul a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, fără rezultat pozitiv(fila 4 de la dosar).
Instanța a reținut în consonanță cu dispozițiile art.214 ind.1 și ind.3 Cod fiscal, că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică, care solicită înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
Conform art.90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect,produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Obiectivul acestor reglementări comunitare, materializat în jurisprudența Curții Europene de Justiție, este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Ca atare, reglementările comunitare, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, ceea ce constituie o discriminare a regimului fiscal, contravenind dispozițiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene.
De la 1 ianuarie 2007, România este membră a Uniunii Europene, iar prin ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația respectării tratatelor Comunității.
În consonanță cu dispozițiile art.148 din Constituția României, precum și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție,judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau a aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau constituțională.
Reținând că, dispozițiile Tratatului CEE se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intercomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, că se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, respectiv se dezavantajează direct sau indirect, mașinile din celelalte state membre UE, în competiție cu produsele similare autohtone, instanța a constatat că suma plătită de reclamant nu este datorată potrivit legislației comunitare, ca atare restituirea ei se justifică.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâtele au fost obligate să achite și folosul nerealizat sub forma dobânzii legale, conform art.3 alin.3 din OG 9/2000, art.1084 și 1071 Cod civil.
Pentru considerentele expuse, în baza textelor legale invocate, tribunalul a admis acțiunea reclamantului conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S M, în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului S M, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a municipiului S M, calitate procesuală pasivă în cauză având-o Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S M, admiterea excepției lipsei procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, iar în subsidiar, pe fondul cauzei respingerea acțiunii în contencios administrativ ca netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată următoarele:
1. În privința excepției invocate, privind lipsa calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a municipiului S M, instituție cu care reclamanta a înțeles să se judece, învederează prevederile art.2 din Hotărârea nr.495/2007, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală: " În subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală funcționează Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice Județene și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, ca instituții publice cu personalitate juridică".
Prin urmare, Administrația Finanțelor Publice a municipiului SMe ste o instituție publică, fără personalitate juridică, aflată în subordinea Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului S M, astfel că solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia.
Astfel, actul administrativ pretins vătămător de către reclamantă, este adresa nr.32255 din 25 aprilie 2008, emisă de DGFP a Județului S M - Administrația Finanțelor Publice S M - Serviciul Colectare executare silită persoane juridice și nu chitanțele de încasare a sumelor de bani plătite reclamantei.
Având în vedere că, în cauza dedusă judecății nu a fost citată Administrația Finanțelor Publice O, la sediul acesteia, ca organ competent în soluționarea cererii formulate de reclamant, consideră că se impune casarea în totalitate a sentinței.
2. În privința excepției lipsei procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004, menționează că Trezoreria din subordinea Administrației Finanțelor Publice a municipiului SMa încasat suma de bani plătită de reclamant, iar chitanța eliberată de către aceasta nu este un act administrativ fiscal, nu se încadrează în prevederile art.41 și următoarele din Codul d e procedură fiscală republicat, ci un simplu document care atestă încasarea unei sume de bani de la contribuabil.
Ca urmare a răspunsului negativ, reclamantul formulează acțiune în contencios administrativ, solicitând Tribunalului Satu Mare obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului S M la restituirea acestor sume, deși avea obligația conform art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 să se adreseze Administrației Finanțelor Publice a municipiului SMs au Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului S M ca organ ierarhic superior și să solicite revocarea în tot sau în parte a actului pretins vătămător și anume adresa nr.3635 din 21 martie 2008.
3. Pe fondul cauzei, arată că regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut de Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
Învederează că, în condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acesteia, totodată avându-se în vedere și eliminarea reglementărilor privind înmatricularea autoturismelor a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioară normei Euro 3, sens în care a fost necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de M de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare.
dispozițiile art.1-33 din Legea nr.157/2005 precizând că existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motiv pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
Prevederile art.90alin.(1) din Tratatul Comunității Europene, nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme și autovehicule, indiferent de proveniența lor, la momentul înmatriculării în România.
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioadă de 8 ani, se va plăti aceeași taxă de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.
Art.90 alin.1 di Tratatul Comunității Europene, are în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produsele comunitare, impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Menționează faptul că, nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, ci doar a modului de determinare a taxei.
Învederează că regimul juridic al "taxei auto" este reglementat prin Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are competența, potrivit Constituției, de a acorda restituirea taxei. Organul competent să se pronunțe, dacă un act normativ este sau nu constituțional, este Curtea Constituțională. De asemenea, când se constată că legislația națională a unui stat membru încalcă reglementări ale legislației comunitare, asupra acestui fapt se pronunță Curtea Europeană de Justiție, conform unor proceduri speciale, cum ar fi de exemplu, procedura de infringement.
Menționează, de asemenea că, în cazul Ungariei și al Poloniei, curtea le-a obligat doar la restituirea diferenței dintre taxa instituită de aceste state și cea impusă de Comisia Europeană.
Învederează instanței că, prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008. În acest sens, prin art.11 din OUG nr.50/2008 legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei.
Învederează instanței că, prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008. În acest sens, prin art.11 din OUG nr.50/2008 legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei.
În ceea ce privește acordarea dobânzilor la cererea contribuabililor pentru sumele cuvenite a fi restituite la bugetul de stat sau rambursate de la bugetul general consolidat al statului, arată recurenta că, aceasta are loc în condițiile reglementate de art.124 din OG nr.92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, republicată.
Totodată, conform prevederilor Cap. I alin.3 pct.2 din Ordinul 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, învederează instanței că" cererea de restituire va fi însoțită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, precum și de copii legalizate de pe hotărârile definitive și irevocabile sau decizii ale organelor jurisdicționale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea".
Consideră că, instanța de fond, acordând petentului dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000, în conformitate cu prevederile art.1084 -1071 cod civil o apreciază nelegală.
În drept a invocat dispozițiile legale la care a făcut referire în cuprinsul recursului.
Examinând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în temeiul art.304/1 și 306 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este nefondat, urmând ca în temeiul art.312,316 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, având în vedere următoarele:
Excepția lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, invocată de recurentă, este nefondată.
Conform art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004: "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia".
În speță, procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 a fost parcursă, reclamantul adresându-se, așa cum corect a reținut și prima instanță, pârâtei pentru soluționarea cererii sale înregistrate sub nr.33127 din 29 aprilie 2008, cerere însă nesoluționată.
Criticile recurentei sunt nefondate, atât în ceea ce privește modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive și în ce privește citarea Direcției Generale a Finanțelor Publice S
Astfel, instanța de fond a reținut corect că, pârâta justifică calitate procesuală pasivă în cauză, fiind citată în cauză și DGFP S M, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.42 alin.2 Cod procedură civilă, precum și având în vedere că plata taxei a cărei restituire s-a solicitat a fost efectuată în contul acesteia, iar refuzul acordării sumei solicitate emană de la aceasta.
Cât privește fondul pricinii, instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, criticile recurentei fiind și sub acest aspect nefondate.
În fapt, reclamantul a achiziționat în cursul anului 2007, un autoturism second hand pentru care a achitat în contul Trezoreriei S M, suma de 14.782,59 lei cu titlu taxă de primă înmatriculare.
Considerând că, taxa achitată încalcă normele comunitare, reclamantul a solicitat restituirea taxei, cerere nesoluționată de pârâtă.
Prin Legea nr.343/2006, modificată prin OUG nr.110/2006, s-a modificat Codul fiscal și s-a instituit o taxă specială pentru autoturisme și autovehicule la înmatricularea acestora în România.
Această taxă de primă înmatriculare este aplicată în cazul autoturismelor și autovehiculelor second - hand, numai pentru cele care provin din alte state, în timp ce pentru autovehiculele second - hand din România comercializate, această taxă nu este incidentă ( art.214/2 Codul fiscal).
Potrivit art.90 din Tratatul Uniunii Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele aplicabile produselor naționale similare.
În România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici, dar această taxă de primă înmatriculare instituită de legislația internă se percepe pentru autoturismele și autovehiculele second - hand din statele care compun Uniunea Europeană, ceea ce constituie o măsură discriminatorie, care este de natură a împiedica libera circulație a mărfurilor.
comunitare interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
De la 1 ianuarie 2007 România este membră a Uniunii Europene, iar prin ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația respectării tratatelor comunității.
În conformitate cu dispozițiile art.148 din Constituția României, precum și în consonanță cu jurisprudența Curții Europene de Justiție, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau constituțională.
Prin urmare, instanța de fond corect a reținut că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România, contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene și a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art.90 din Tratat.
Solicitarea recurentei, ca instanța de recurs să aibă în vedere și prevederile OUG nr.50/2008, nu va fi reținută, întrucât acest normativ a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, iar în speță este inaplicabil.
Cât privește motivele de recurs privitoare la obligarea recurentei la plata dobânzii legale dispuse prin dispozitivul sentinței atacate, se reține că reclamantul intimat pentru recuperarea integrală a prejudiciului cauzat prin încasarea nelegală de la acesta a sumei de bani achitate cu titlu de taxă înmatriculare, este îndreptățit la acordarea de dobânzi legale potrivit dispozițiilor Codului d e procedură fiscală.
Reținerea eronată în cuprinsul considerentelor sentinței recurate, în sensul că, dobânzile cuvenite reclamantului se vor calcula potrivit OG nr.9/2000 nu este în măsură să ducă la modificarea sentinței recurate, atâta vreme cât reclamantul este îndreptățit la plata dobânzilor cuvenite pentru lipsa de folosință a sumei de bani achitate nejustificat, ambele dobânzi, atât cea prevăzută de Codul d e procedură fiscală cât și cea din OG nr.9/2000, fiind dobânzi legale, dar cu cuantum diferit.
Prin urmare, deoarece în dispozitivul hotărârii s-a menționat obligarea la plata dobânzii legale, fără a se menționa felul acesteia, nu este necesară modificarea hotărârii recurate, prin considerentele prezentei decizii înlăturându-se reținerea eronată din considerentele sentinței atacate.
Prin urmare, având în vedere cele ce preced, apreciind că motivele de recurs invocate sunt nefondate, în temeiul art.312, 316 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurenta DIRECȚIAGENERALĂ FINANȚELORPUBLICEîn nume propriu și în reprezentareaADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI S Mîmpotriva sentinței nr.447 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
Jud. fond
Tehnoredact.--/ 05.03.2009 /2 ex.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Vîrtop Florica, Blaga Ovidiu
