Despăgubire contencios administrativ. Decizia 1613/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - despăgubiri -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1613
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Dicu Aurel
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta Crucea prin adm., cu sediul în comuna Crucea, județul S, împotriva sentinței nr. 1757 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns avocat, pentru reclamanta-recurentă și pârâtele-intimate.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța i-a înmânat avocatei întâmpinarea formulată de pârâtele-intimate.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamanta-recurentă, a arătat că soluția primei instanțe este dată cu aplicarea și interpretare a disp. art. 270 din Codul muncii, este netemeinică deoarece au fost nesocotite efectele sub aspectul probatoriului ale angajamentelor de plată. A arătat că în cauză s-a efectuat expertiză contabilă, sunt angajamente de plată și răspunsuri la interogatorii. De asemenea, a mai arătat că prin declarațiile aflate la filele 9 și 11 aflate la dosar, pârâtele au recunosc debitul și și-au asumat debitul. A cerut admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, conform art. 270 din Codul muncii, de a obliga pe pârâtele-intimate, respectiv pe la 1368,90 lei și pe la 2578 lei, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta intimată a cerut respingerea recursului ca nefondat. A arătat că nu datorează societății nici o sumă de bani.
Pârâta-intimată a arătat că a semnat angajamentul de plată întrucât a avut nevoie de o adeverință de salariat în vederea obținerii unui credit pentru cumpărarea unui apartament, adeverința fiindu-i acordată condiționat. A cerut respingerea recursului ca nefondat.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Vatra Dornei la data de 17.08.2007 reclamanta - "" SRL Crucea a chemat în judecată pe pârâtele și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pe pârâta la plata sumei de 1368,90 lei, reprezentând prejudiciu, iar pe pârâta la plata sumei de 2578 lei reprezentând prejudiciu, cauzat reclamantei, actualizat la ziua achitării debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că cele două pârâte au fost angajate în calitate de gestionare până în anul 2006, dar în această perioadă au avut o activitate defectuoasă, gestionând bunurile societății în mod fraudulos, motiv pentru care la inventarele efectuate s-au descoperit lipsuri în gestiune.
Pentru aceste fapte a fost sesizat Parchetul care a încadrat plângerea la gestiune frauduloasă în loc de delapidare, procesul penal fiind soluționat pe excepția tardivității depunerii plângerii.
A mai arătat reclamanta că a încercat recuperarea debitului pe calea somației de plată care i-a fost respinsă, motiv pentru care s-a adresat instanței.
În drept a invocat prevederile art.998 Cod civil.
A depus la dosar, în copie sentința civilă nr.950 din 10.08.2007 a Judecătoriei Vatra Dornei.
În cauză s-a solicitat atașarea dosarelor nr- și nr- ale Judecătoriei Vatra Dornei.
Prin sentința civilă nr. 1521 din 23.11.2007 Judecătoria Vatra Dornei și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Suceava.
La Tribunalul Suceava dosarul a fost înregistrat sub nr- din 09.01.2008.
În fața acestei instanței reclamanta și-a precizat acțiunea în ceea ce privește temeiul juridic reprezentat de art.270 Codul muncii, invocând totodată recunoașterea debitului de către cele două pârâte prin angajamente de plată.
Pârâtele, legal citate nu au formulat apărări cu privire la fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.1781/06.11.2008 Tribunalul Suceavaa admis acțiunea și a obligat pe pârâta la plata către reclamantă a sumai de 1368,90 lei, iar pe pârâta la plata sumei de 2578 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța a avut în vedere următoarele
Pârâtele au fost angajatele societății reclamante până în anul 2006, în calitate de gestionare.
În perioada 2005 - 2006 pârâta a produs o lipsă în gestiune în sumă de 1529,40 lei prin livrarea de marfă pe datorie fără acordul administratorului societății, lipsă care a fost recuperată parțial, rămânând de recuperat suma de 1368,90 lei, iar pârâta, în aceeași modalitate a înregistrat o lipsă în gestiune de 2578 lei.
Ambele pârâte au recunoscut lipsurile în gestiune luându-și angajamentul să achite prejudiciile create până la 16.04.2006, respectiv 31.07.2006 conform declarațiilor din 14.02.2007 (dosar - - 18 dosar) și din 14.05.2007 (dosar - - 21 dosar).
Împotriva sentinței civile nr.1781/06.11.2008 au declarat recurs pârâtele criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.118/10.02.2009 Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis recursul pârâtelor, a casat sentința civilă nr.1781/06.11.2008 și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această decizie instanța de control judiciar a reținut că în cauză angajatorul nu a dovedit existența și câtimea prejudiciului suferit impunându-se administrarea probei cu expertiza contabilă arătându-se că angajamentele de plată ale pârâtelor nu înlătură obligația angajatorului de a dovedi existența prejudiciului imputat.
La Tribunalul Suceava dosarul a fost reînregistrat sub nr-.
Cu ocazia rejudecării cauzei instanța a administrat în cauză proba cu expertiza contabilă și proba cu interogatoriul pârâtelor.
Prin sentința nr.1757/15.10.2009 Tribunalul Suceava - secția civilă a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, pe care a obligat-o la plata sumei de 1800 lei cheltuieli de judecată către pârâta.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut că raportul de expertiză întocmit în cauză nu a concluzionat în sensul că pârâtele ar fi cauzat un prejudiciu reclamantei, în contextul în care angajamentele de plată invocate de aceasta nu au o valoare probatorie suficientă prin ele însele în sensul dovedirii prejudiciului imputat.
Împotriva acestei hotărâri - SRL Crucea a declarat recurs în care a invocat greșita aplicare și interpretare în speță a art.270 Codul muncii, în contextul în care pârâtele au recunoscut existența și întinderea dreptului pretins, prin angajamentele de plată pe care le-au semnat.
A subliniat că, ceea ce pune în discuție, în esență, în recursul său, este efectul sub aspect probatoriu al angajamentelor de plată pe care le-a menționat, în sensul că instanța este obligată să ia act de recunoașterea astfel realizată, care constituie în fapt și în drept o înțelegere între angajator și angajat.
Ambele intimate - pârâte au depus întâmpinare, cu același conținut, sprijinind ca legală și temeinică soluția și motivarea dată în cauză de prima instanță.
Recursul reclamantei este nefondat, încât va fi respins ca atare pe temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce succed.
Astfel, Curtea reține că prin decizia nr.118/10.02.2009 dată în recurs împotriva sentinței nr.1781/06.11.2008 pronunțată în primul ciclu procesual în speță, s-a statuat că existența angajamentelor de plată ale pârâtelor nu înlătură obligația angajatorului de a dovedi existența prejudiciului imputat, sens în care se impunea administrarea probei cu expertiză contabilă.
Această dezlegare s-a impus în cauză instanței de rejudecare, potrivit art.315 Cod procedură civilă, și nu mai poate fi criticată, repusă în discuție, cum - practic - recurenta reclamantă dorește conform memoriului său de recurs.
Așadar, susținerile recurentei că existența prejudiciului și a vinovăției pârâtelor în cauzarea acestuia se dovedesc exclusiv cu angajamentele de plată, nu pot fi analizate în recursul de față, încât nu pot fi primite.
Pe de altă parte, cum raportul de expertiză contabilă întocmit în proces nu a identificat prejudiciul invocat de reclamantă, concluzionând că un asemenea prejudiciu nu există, Curtea reține că acțiunea în răspundere materială în discuție a fost respinsă de prima instanță în mod temeinic și legal.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Crucea prin adm., împotriva sentinței nr. 1757 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/04.01.2010
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Dicu Aurel
