Despăgubire contencios administrativ. Decizia 166/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 166/2010
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul - - S împotriva sentinței civile nr. 318/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul recurent, lipsind pârâtul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, se constată că s-a depus la dosar din partea reclamantului recurent răspuns la întâmpinare.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că este o greșeală din partea sa intitulând recursul apel și solicită potrivit disp. art. 80 din Legea 168/1999a fi considerat recurs.
Pârâtul intimat prin motivele întâmpinării a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare, acordând cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat cu precizarea mai sus menționată, modificarea sentinței atacate și rejudecând admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 1509,82 lei contravaloare depășire carburant..
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față
Constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr- reclamanta în contradictoriu cu pârâtul solicită obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 1503,82 lei reprezentând paguba produsă societății printr-un consum nejustificat de carburant în lunile noiembrie și decembrie 2008.
Ulterior reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 1098 lei.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la restituirea sumelor reținute nelegal din salariile aferente lunilor octombrie - decembrie 2008 și la plata sumei de 2000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daunele materiale și morale provocate de reclamantă.
Prin Sentința civilă nr.318/2009, prima instanță respinge acțiunea formulată și precizată de reclamanta și admite cererea reconvențională formulată de către pârât în contradictoriu cu reclamanta și în consecință obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 512 lei reprezentând rețineri din salariul și la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru hotărî astfel, instanța reținut că, pârâtul este angajatul societății reclamante ca șofer de autobuz începând cu data de 15.10.2008 și în urma situațiilor de închidere de lună efectuate de societate s-a constatat că în lunile noiembrie și decembrie 2008 acesta a consumat nejustificat cantitatea de 433,51 litri de motorină și 1,36 litri ulei de motor a căror contravaloare este de 1098 lei.
Deși reclamanta a susținut că depășirea consumului de combustibil se justifică prin sustragerea de către pârât a motorinei din rezervor spre folosul personal nu a făcut dovada celor susținute.
Mai reține instanța că, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că a existat într-adevăr un consum mai mare de motorină decât cel normat pe autovehiculul condus de către pârât dar că acesta nu îi este imputabil. În cadrul procesului nu s-a putut stabili dacă acest consum s-a datorat unor cauze mecanice s-au și făcut reparații la autovehicul.
În ceea ce privește cererea reconvențională s-a constatat că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, acestuia i-au fost reținute sumele de 105 lei în luna noiembrie 2008 și respectiv 407 lei în luna decembrie 2008 reprezentând contravaloare motorină în lipsa unui titlu executoriu, fapt ce contravine prevederilor art.164 alin.(2) din Codul Muncii.
Împotriva hotărârii declarat recurs reclamanta S, care în expunerea de motive arată că, sentința este criticabilă deoarece calculele efectuate privind consumul normat demonstrat lipsa din gestiune a cantității de 433 motorină și 1,36 l ulei de motor.
La cererea pârâtului societatea a efectuat verificări tehnice fără a se constata cauze tehnice pentru consumul normat. Pârâtul știind că are lipsă de motorină din rezervor a încercat pe toate căile să deruteze conducerea firmei creând diferite motive tehnice care nu au fost confirmate de către verificările efectuate în atelierul de reparații și nici nu au putut fi prezentate instanței.
Modalitățile empirice de verificare propuse de pârât nu au nici o bază tehnică având drept scop derutarea persoanelor neavizate tehnic în încercarea acoperirii lipsurilor de gestiune a motorinei.
Lipsa din gestiune a motorinei permite de către pârâtul poate avea diverse motive:exploatarea necorespunzătoare, întreținerea și conducerea autovehiculului cu manevre consumatoare de motorină, schimbări de viteză în alte trepte, accelerări inutile peste turația normală, tragerea frânei de mână și chiar ostile sustrageri din rezervor, lucru care s-a susținut în interogatoriu ținând seama că mașina iese din firmă și era la dispoziția pârâtului toată ziua.
Calculele efectuate privind norma de motorină și diferențele constatate sun dovada lipsei din gestiune a motorinei ce trebuie folosită de către pârât pentru efectuarea activității de transport.
Recurenta arată că instanță nu a luat în considerare faptul că acest autovehicul chiar dacă prezintă o anumită vechime, un alt conducător auto în lunile august și septembrie 2008, nu a prezentat depășiri de motorină peste consumul normat, dosarul cauzei cuprinzând aceste date doveditoare.
Prin întâmpinare pârâtul solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza prevederilor art. 271 alin. 1 din Codul muncii, rezultă că, pentru a se putea angaja răspunderea patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba;
b) fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa;
c) prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului;
d) raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
e) vinovăția salariatului.
Rezultă că, salariații au obligația să repare prejudiciul cauzat angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, caracterul ilicit al faptei se analizează în raport cu obligațiile de serviciu decurgând din contractul individual de muncă în conținutul căruia sunt incluse, pe lângă obligațiile concrete, specifice naturii, funcției, felului și locului muncii, toate celelalte îndatoriri prevăzute în legi și alte acte normative.
Angajatorul trebuie să dovedească ce sarcini de serviciu avea salariatul, sarcini a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare ori cu întârziere a creat prejudiciul respectiv.
Potrivit art. 270 alin. 2 din Codului muncii, salariații nu răspund de pagubele provocate în caz de forță majoră și în situația oricăror cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate șinici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
În literatura de specialitate au fost subliniate condițiile pe care prejudiciul trebuie să le întrunească în mod cumulativ pentru a da naștere răspunderii.
Astfel, prejudiciul trebuie să fiereal și cert. Evaluarea pagubei trebuie să se stabilească pe baza unordate economice concrete, salariatul neputând fi ținut să răspundă pentru înlocuirea valorilor efectiv pierdute din patrimoniul angajatorului.
În ceea ce priveștecaracterul de certitudineal prejudiciului, acesta implică determinarea întinderii lui prin evaluarea precisă într-o sumă de bani. Dovada certitudinii prejudiciului cade în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic întinderea cuantumului pagubei.
Răspunderea patrimonială presupune cu necesitate vinovăția autorului faptei ilicite cauzatoare a prejudiciului.
Ca și în dreptul civil, răspunderea patrimonială este angajată în egală măsură pentru toate formele vinovăției (intenție, directă sau indirectă, imprudență sau neglijență) și indiferent de gradul culpei (foarte ușoară, ușoară sau gravă).
Sarcina dovedirii culpei revine angajatorului potrivit unei dispoziții de ordin general aplicabilă în raporturile de muncă. De la aceasta regulă există unele excepții, în cazurile în care se aplică prezumția de vinovăție (spre exemplu, în cazul constatării unor lipsuri în gestiune), aspecte pe care de altfel le- invocat și recurenta fără însă le dovedi.
Corect reținut instanța de fond raportat la probele testimoniale administrate în cauză și a poziției procesuale pe care avut- reclamanta care a recunoscut că, pârâtul a sesizat în două rânduri faptul că mașina consumă mai mult decât consumul normat și a solicitat să se facă o verificare cu privire la acest aspect.
O astfel de conduită a pârâtului excludevinovățiaacestuia, or pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială conform art. 270 alin. (1) din Codul Muncii aceasta estecondiție esențială.
Curtea, constatând că hotărârea atacată este la adăpost de criticile formulate în prezentul recurs, în temeiul art.312 alin.(1) pr.civ, va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul - - S împotriva sentinței civile nr. 318/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Februarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.C/
4 ex. /3 martie 2010
Jud.- fond. C/
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Carmen Fiț
