Despăgubire contencios administrativ. Decizia 209/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.209
Ședința publică din 18 februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DR. - -
JUDECĂTOR 1: Carmen Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul Spitalul Orășenesc I, împotriva sentinței civile nr.1280/07.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect despăgubiri.
Dezbaterile și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 12.02.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru azi, 18.02.2008, când
CURTEA,
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Arad la data de 06.09.2007, reclamantul Spitalul Orășenesc I, în contradictoriu cu pârâta, a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 45.720 lei, reprezentând echivalentul a 36 salarii medii pe economie datorată de către pârâtă, de la data încetării contractul individual de muncă din inițiativa sa.
În motivare, reclamantul susține că pârâta a fost încadrată ca medic rezident la Spitalul Orășenesc I, specialitatea radiologie, prin contractul de muncă nr.9/2000.
Prin actul adițional la acest contract încheiat la 05.04.2000, pârâta s-a obligat să funcționeze pe acest post ca specialist o perioadă de minimum 5 ani de la obținerea specialității, în caz contrar, obligându-se să plătească unități sanitare o sumă echivalentă cu 36 salarii medii pe economie, din perioada renunțării.
Prin adresa nr.1345/11.04.2007 emisă de Autoritatea de Sănătate Publică A, pârâta a fost confirmată ca medic specialist în specialitatea radiologie - imagistică pri ordinul nr.557/26.03.2007, în baza examenului susținut la data de 07.03.2007. termenul de 5 (cinci) ani la care s-a obligat prin actul adițional curge de la data confirmării sale ca medic specialist.
Deși prin adresa nr.344/16.04.2007 i s-a comunicat pârâtei confirmarea Ministerului Sănătăți Publice și i s-a solicitat să se prezinte la post pârâta nu s-a prezentat. Mai mult, prin cererea înregistrată la Registratura Spitalului sub nr-.453 din 03.05.2007, pârâta a solicitat întreruperea raporturilor de muncă cu spitalul, contrar celor convenite prin actul adițional menționat mai sus. Ca urmare, a devenit aplicabilă clauza conținută în art.2 din actul adițional la contractul de muncă, respectiv plata de către pârâtă a unei sume echivalente cu 36 salarii medii pe economie, din perioada renunțării, sumă egală cu 45.720 lei, salariul mediu pe economie fiind srabilit la suma de 1.270 lei.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.112 Cod procedură civilă, ale Legii nr.53/2003, Codul muncii, precum și dispozițiile art.3 din OUG nr.259/2000 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, stagiaturii și activității de cercetare medicală în sectorul sanitar.
Prin sentința civilă nr.1280/07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, fost respinsă acțiunea reclamantului.
Tribunalul a reținut că, în raport de prevederile art. 5 din OG nr.58/2001, reclamantul nu a înregistrat nici un prejudiciu, acțiunea fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
Recurentul a susținut că s-au încălcat prevederile art.3 alin.5 și 6 din OG nr.58/2001, dispoziții care prevăd expres că nerespectarea obligației asumate prin contractul individual de muncă atrage răspunderea materială a revizuientului. A mai susținut că prejudiciul este determinat de plata salariilor sursa acestora fiind bugetul de stat.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, motivarea nefăcând însă referire punctuală la acestea și vizează numai aplicarea greșită a dispozițiilor OG nr.58/2001.
Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului. A invocat dispozițiile art.195 din Codul muncii și a susținut că salariile plătite nu reprezintă prejudiciu.
Recursul este nefondat și va fi respins, sentința urmând a fi menținută pentru următoarele considerente:
Acțiunea reclamantului a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr.259/07.12.2000.
Această ordonanță a fost adoptată însă după semnarea actului adițional la contractul individual de muncă, care a fost încheiat la 05.04.2000 conform copiei de la dosar (fila 7).
Cum acest act normativ nu retroactivează, dispozițiile art.15 (2) din Constituție prevăzând că legea dispune numai pentru viitor, el nu putea constitui temei de drept al acțiunii reclamantei.
Nici dispozițiile OUG nr.58/2001avute în vedere de instanța de fond nu sunt incidente în cauză pentru aceleași motive și nu pot fi invocate nici în recurs de către reclamant.
La data încheierii actului adițional la contractul individual de muncă era în vigoare vechiul cod al muncii Legea nr.10/1972 iar organizarea rezidențiatului era reglementată de HG nr.740/1997cu privire la organizarea învățământului preuniversitar medical și farmaceutic uman (act normativ abrogat de art.18 al HG nr.22/04.01.2001).
Art.4 - 12 din acest act normativ reglementează activitatea de rezidențiat dar nu conțin dispoziții referitoare la încheierea actului adițional.
Acest act adițional contravine dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea nr.10/1972 (vechiul cod al muncii), încălcând principiul libertății muncii și art.41 din Constituție. În același timp acest act adițional nu a fost încheiat în condițiile art.71 din Legea nr.10/1972, dispoziții care prevedeau că actul adițional se poate încheia dacă angajatul a fost trimis la o școală sau un curs cu scoaterea din producție, nefiind cazul în speță.
Prin acțiunea formulată reclamantul nu a dovedit existența vreunei cheltuieli ocazionate de rezidențiatul pârâtei, deci nu există nici un prejudiciu. Pârâta a desfășurat activitate ca medic, ori reclamantul pretinde restituirea salariilor primite. Drepturile salariale nu pot face însă obiectul unei renunțări sau limitări conform Codului muncii în vigoare la data semnării actului adițional și nici conform art.38 din actualul cod al muncii.
Prin urmare această clauză este lovită de nulitate, pârâta neputând fii obligată să restituie salariul, acțiunea fiind lipsită de temeni legal.
Pentru aceste considerente care completează pe cele ale instanței de fond, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat reclamantul Spitalul Orășenesc I, împotriva sentinței civile nr.1280/07.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Dogaru
DR.- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./ 28.02.2008
Tehnored.: I/ 2 ex./29.02.2008
Prim inst.: Tribunalul Arad
Jud., jud.
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Florin Dogaru
