Despăgubire contencios administrativ. Decizia 45/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
DOSAR NR-
Complet II/
DECIZIA CIVILĂ NR.45 /R/2008
Ședința publică din 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan JUDECĂTOR 2: Aurora Popa
JUDECĂTOR 3: Maria Galeș
JUDECĂTOR - -
GREFIER - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant SPITALUL DE PSIHIATRIE ȘI PENTRU MĂSURI DE SIGURANȚĂ, cu sediul în,-, județul B în contradictoriu cu intimatul pârâtul A, domiciliat în localitatea nr.50, județul B împotriva sentinței civile nr. 553/LM din 18 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea intimatului pârât, lipsă, av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 20 din 15 ianuarie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care.
Reprezentantul intimatului invocă:
- excepția de tardivitate a recursului, față de împrejurarea că din dovada de comunicare a deciziei instanței de apel rezultă că aceasta i-a fost comunicată reclamantului la data de 28 iulie 2007, iar recursul a fost declarat la data de 4 septembrie 2007, după expirarea termenului de recurs.
- excepția de nulitate a recursului, prevăzută de art. 302 cod procedură civilă, cererea de recurs fiind înregistrată la Curtea de APEL ORADEA, și nu la instanța a cărei hotărâre se atacă, respectiv Tribunalul Bihor.
- excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, față de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 463/2004 unde la aliniatul 2 se specifică că, drepturile salariale al rezidenților din primii doi ani de rezidențiat, se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătății iar la aliniat 3 se specifică că, sumele aferente drepturilor de personal pentru rezidenții din anii 3-7 de rezidențiat se plătesc din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și se prevăd în mod distinct în contractele încheiate de unitățile sanitare cu casele de asigurări de sănătate.
Instanța:
- respinge excepția de tardivitate a declarării recursului- ștampila poștală aplicată pe ambele dovezi de comunicare a deciziei instanței de apel cu părțile purtând data de 27, respectiv 29 august 2007, recursul înregistrat la data de 4 septembrie 2007 fiind înăuntru termenului legal, mențiunea 28,o7.2007 ce pare scrisă de agentul procedural pe fila de comunicare destinată recurentei fiind o evidentă eroare materială.
- respinge excepția de nulitate a recursului, cererea de recurs poartă ștampila serviciului de registratură a Tribunalului Bihor, recursul fiind înaintat prin adresă către Curtea de APEL ORADEA, împreună cu dosarul instanței de fond.
- în legătură cu excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, aceasta va fi de asemenea respinsă de către instanță, calitatea procesuală activă rezultând din convenția încheiată de spital cu intimatul la 29 februarie 2000, contract ale cărui clauze stau la baza pretențiilor formulate de recurent.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea ca nefondat a recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 553/LM din 18 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins acțiunea formulată de reclamanta SPITALUL DE PSIHIATRIE ȘI PENTRU MĂSURI DE SIGURANȚĂ în contradictoriu cu pârâtul A
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional în contradictoriu cu reclamantul - pârât reclamant reconvențional.
Din considerentele sentinței se reține că pârâtul a încheiat un contract de muncă cu reclamanta la data de 1 martie 2000 înregistrat sub nrt.331, în baza căruia urma să-și desfășoare activitatea în funcția de medic rezident începând cu data de 1 martie 2000 (fila 3 la dosar).
În aceeași dată se emite de către reclamantă un act adițional la contractul de muncă menționat mai sus, de care reclamantul " a luat cunoștință", act în care se înserează următoarele clauze: La punctul 2 se arată că medicul are obligația să funcționeze ca medic specialist minim 5 ani în unitate după obținerea specializării, iar la punctul 3 - "persoana încadrată în muncă, în cazul nerespectării îndatoririlor prevăzute la punctul 2, se obligă să plătească o despăgubire reprezentând cheltuielile făcute de unitate pentru pregătirea sa profesională de specialitate " (fila 4 la dosar).
La data de 16 iulie 2006, pârâtul solicită prin cererea nr.2199/6 iulie 2006 încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 15 iulie 2006 (fila 5 la dosar).
Din probele administrate, instanța a reținut că reclamantul a achitat pârâtului în această perioadă drepturi bănești cu titlu de salariu, salariu care reprezintă prețul muncii prestate de angajat, exprimat în bani, drept inserat și la punctul IV din contractul de muncă al pârâtului.
Dreptul la salariu este considerat colateral dreptului la muncă, el este afirmat în Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit căreia "cel care muncește are dreptul la un salariu echitabil și suficient care să îi asigure lui și familiei sale o existență conformă cu demnitatea umană (art.23 alin.3).
De altfel, potrivit art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde următoarele componente: salariul de bază, îndemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Reclamantul, prin înscrisul depus la dosar, precizează doar salariul brut realizat de pârât în perioada martie 2000 - februarie 2005, asimilându-l cu cheltuielile efectuate cu pregătirea profesională, ori drepturile salariale și cheltuielile pentru pregătirea profesională sunt două elemente distincte ale dreptului muncii, care nu poartă nici măcar similitudine, darămite asimilare.
De altfel, contractul de muncă este un act juridic bilateral, fiind un contract sinalagmatic, având în vedere că părțile se obligă reciproc una față de cealaltă: salariatul să presteze o anumită muncă, patronul să plătească salariul.
Contractul individual de muncă fiind un contract cu executare succesivă, prestațiile reciproce și corelative pe care le presupune fiind posibil de realizat numai în timp și nuuno ictu. Așa fiind, în cazul neexecutării sau a executării necorespunzătoare de către o parte a obligației ce-i revine, sancțiunea va fi rezilierea, care are ca efect desfacerea contractului numai pentru viitor "ex nunc" și nu rezoluțiunea care desființează contractul cu efect retroactiv "ex tunc". Deși este cunoscut că nulitățile actelor juridice operează cu efect retroactiv în ipoteza contractelor cu executare succesivă, ele se aplică numai pentru viitor.
Raportat la aceste considerente, instanța a reținut că fiind un contract cu executare succesivă, contractul individual de muncă reprezintă excepția și în cazul nulității unui act juridic de acest tip, salariații nu pot fi obligați a restitui drepturile salariale încasate, iar angajatorul nu poate "restitui munca prestată", astfel încât dacă și în situația "mai gravă" din punct de vedere juridic salariatul este scutit de restituirea drepturilor salariale, angajatul nu va putea fi obligat la plata retroactivă a acestora, neputându-se pune semn de egalitate între salariul încasat în baza contractului individual de muncă și eventualele cheltuieli suportate pentru pregătirea profesională.
Instanța a mai reținut că pentru a antrena răspunderea patrimonială a pârâtei, unul din elementele care condiționează existența acestei posibilități este prejudiciul real, cert și actual. Ori, nu se poate reține că drepturile salariale plătite pentru munca prestată constituie un prejudiciu real în patrimoniul unității.
Legea 463 din 4 noiembrie 2004, în art.3 alin.4, stipulează că rezidenții care ocupă prin concurs posturile pentru care se organizează rezidențiat în condițiile alin.1 și 2 încheie contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu unitatea sanitară care a publicat postul respectiv, cu respectarea legislației în vigoare și a normelor Uniunii europene cu privire la libera circulație a persoanei.
Ori, analizând actul adițional încheiat de către părți prin prisma acestor dispoziții și raportat la prevederile art. 38 din Codul muncii care stipulează că "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi fiind lovită de nulitate", instanța a concluzionat că în speță nu au aplicabilitate dispozițiile art.969 Cod civil.
Referitor la angajamentul de plată instanța a apreciat că prin prisma dispozițiilor Codului Muncii nu constituie titlu executoriu.
Față de aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta SPITALUL DE PSIHIATRIE ȘI PENTRU MĂSURI DE SIGURANȚĂ în contradictoriu cu pârâtul A.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional în contradictoriu cu reclamantul - pârât reconvențional, instanța respins-o, apreciind că cererile formulate au caracterul unei apărări în fond.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost aceasta formulată.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
Este afirmația că, instanța ar fi interpretat greșit actul dedus judecății, deoarece instanța nu a înlăturat nici efectele actului și nici răspunderea părților ce rezultă din clauzele acestuia.
Dimpotrivă, s-a reținut că pârâtul nu poate fi obligat la restituirea unor salarii pentru munca prestată, o astfel de cerere fiind contrară oricăror principii de dreptul muncii.
Motivul real al respingerii acțiunii îl reprezintă faptul că, potrivit punctului 2 din actul adițional la contractul de muncă nr. 331 încheiat la 29 februarie 2000, medicul are obligația să funcționeze ca medic specialist pentru un minim de 5 ani după obținerea specializării, sancțiunea nerespectării acestei obligații fiind aceea de a plăti despăgubiri reprezentând cheltuielile făcute de unitate pentru pregătirea sa profesională în specialitate.
Recurentul nu a făcut dovada contravalorii acestor cheltuieli, în nici un caz acestea neputând reprezenta contravaloarea salariului încasat de medic pe perioada rezidențiatului.
În alte cauze similare, părțile au precizat în contract clauze penale, dar prezentul act nu conține o astfel de clauză, astfel încât angajamentul de plată invocat de recurent a fost înlăturat în mod corect de către instanță.
Așa fiind, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin 1 cod procedură civilă.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil formulat de recurentul reclamant SPITALUL DE PSIHIATRIE ȘI PENTRU MĂSURI DE SIGURANȚĂ, cu sediul în,-, județul B în contradictoriu cu intimatul pârâtul A, domiciliat în localitatea nr.50, județul B împotriva sentinței civile nr. 553/LM din 18 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
24.01.2008
Jud fond,
Dact IC
2ex/25.01.2008
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș
