Despăgubire contencios administrativ. Decizia 76/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul I-recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.76/2008-
Ședința publică din 22 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica | R - | - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena |
- - | - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă B cu sediul în B, sector 1, - -, nr.239, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatul reclamant din O,-, -. A,.2,.72, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.639/LM din 07.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă, despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă, pentru intimatul reclamant lipsă, reprezentantul acestuia avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 22.01.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
Reprezentantul intimatului reclamant depune la dosar întâmpinare și arată că nu mai are probe sau cereri de formulat, motiv pentru care solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată. În motivare arată că, reclamantul a îndeplinit funcția de economist așa cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.639/LM/2007 din 07.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr- s- admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul, domiciliat în O,-, - etaj 2,.72, județul B, în contradictoriu cu pârâta SA. B,- și în consecință a fost obligată pârâta în favoarea reclamantului, la plata sumei de 2.153 lei cu titlu de diferență drepturi salariale și la reactualizarea acestei sume la data plății efective cu indicele de inflație. A fost obligată pârâta în favoarea reclamantului, la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și au fost respinse restul pretențiilor formulate.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
Între părțile în conflict au existat raporturi juridice de muncă, în temeiul Contractului individual de muncă nr.1229 din 15.06.2001 și a actelor adiționale depuse la dosar filele 13-15, reclamantul deținând în cadrul unității pârâte funcția de economist.
Anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, între părțile în conflict s-a mai purtat un proces prin care s-a solicitat de către reclamant diferență de drepturi salariale anterioară celei în litigiu, cu privire la care prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a reținut că salariul reclamantului se determină înmulțind salariul minim la nivel de, care se obține prin înmulțirea salariului minim pe economie x 1,76, cu coeficientul de 2,0, limita minimă de salarizare prevăzută în Contractul colectiv de muncă. Prin urmare, câtă vreme prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că reclamantului i se aplică, conform contractului colectiv de muncă pe anul 2004, nivelul de salarizare de 2,0 la nivelul minim pe economie actualizat, apărările intimatei că reclamantului, conform Contractului colectiv de muncă pe anul 2004, i se aplică un nivel de salarizare de 1,8, nu mai pot fi avute în vedere de către instanță, motiv pentru care instanța, având în vedere dispozițiile Contractului colectiv de muncă pe anul 2004 și prevederile art.154 și următorii Codul muncii, a apreciat întemeiate pretențiile reclamantului pentru perioada august 2004 - 31 decembrie 2004, sens în care a obligat pârâta, în favoarea reclamantului, la plata drepturilor salariale în sumă de 1185 lei.
Cât privește pretențiile reclamantului pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 02.2007, instanța a apreciat pretențiile formulate ca fiind în parte întemeiate, sens în care au fost avute în vedere dispozițiile Contractelor colective de muncă pe anii 2005 și 2006, potrivit cărora salariile de bază minime se calculează, pentru anul 2005, prin aplicarea coeficienților corespunzători pe funcții și meserii la suma de 5.000.000 lei, iar pentru anul 2006 la suma de 550 lei, indexate cu indicele cuvenit reclamantului, de 2,0, astfel că salariul reclamantului, pentru anul 2005, este 5.000.000 x 2,0 = 10.000.000 lei, și cum pentru perioada ianuarie - iulie 2005 acesta a beneficiat de un salariu de 904 lei, conform fluturașilor de la dosar filele 17-18, existând o diferență de plată de 96 lei x 7 luni = 672 lei x 28% sporuri, în total suma de 861 lei și la plata sumei totale de 64 lei pentru perioada august - decembrie 2005, întrucât pentru această perioadă conform actelor de la dosar, reclamantul a beneficiat de un salariu de încadrare de 990 lei și cum potrivit contractului colectiv de muncă salariul cuvenit este de 10.000.000 lei, se impune ca pârâta să-i plătească diferența mai sus arătată.
Referitor la anul 2006, la suma de 550 lei, stabilită prin contractul colectiv de muncă pe anul 2006, s-a adăugat nivelul de salarizare de 2,0, astfel că salariul reclamantului este de 1.100 lei și cum pe perioada ianuarie - 31 martie 2006 beneficiat de un salariu de încadrare de 1.089 lei, instanța, în temeiul Contractului colectiv de muncă mai sus arătat și a disp.art.154 și următorii Codul muncii, a obligat pârâta în favoarea reclamantului, la plata sumei de 43 lei și întrucât așa cum a rezultat din probațiunea administrată, începând cu data de 1 aprilie 2006 - februarie 2007, reclamantul a beneficiat de un salariu de încadrare de 1.139 lei, mai mult decât salariul cuvenit conform Contractului colectiv de muncă, a apreciat pretențiile reclamantului, de acordare a diferențelor salariale, inclusiv cele privind bonusurile acordate, prima de concediu, diferențele de drepturi bănești acordate pentru concediul de odihnă pe anul 2007 și diferența de indemnizație acordată la data încetării raporturilor de muncă, ca fiind neîntemeiate, motiv pentru care le-a respins ca atare.
Instanța, având în vedere permanenta devalorizare a monedei naționale, a obligat pârâta în favoarea reclamantului, să-i achite diferențele salariale mai sus arătate, reactualizate la data plății efective cu indicele de inflație, iar în condițiile art.276 Cod procedură civilă, întrucât pretențiile reclamantului au fost admise în parte, instanța a obligat pârâta în favoarea reclamantului, la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe în termen a declarat recurs petenta SA. B solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, iar în fond respingerea pretențiilor reclamantului ca neîntemeiate și nefondate.
În motivarea recursului se arată că în mod injust instanța de fond a apreciat că indicele de salarizare cuvenit reclamantului este 2, când în realitate acesta era angajat în funcția de economist simplu, neîndeplinind atribuții economico - financiare, ceea ce nu-i putea conferi funcția de economist principal.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că printr-o sentință anterioară (sentința civilă 76/3 februarie 2006 Tribunalului Bihor ), pronunțată între aceleași părți și intrată în puterea lucrului judecat, s-a stabilit coeficientul de salarizare 2 în ceea ce îl privește pe reclamant, conform contractului colectiv de muncă, situație în care criticile aduse de recurentă nu mai pot fi avute în vedere de instanță.
Pe cale de consecință, Curtea urmează în temeiul art. 304 indice 1 coroborat cu art. 312 alineat 1 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă să o oblige pe recurentă la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâtă B cu sediul în B, sector 1, - -, nr.239, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatul reclamant din O,-, -. A,.2,.72, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.639 din 07.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.- /04.02.2008
Jud.fond. -
Dact./12.02.2008
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
