Despăgubire contencios administrativ. Decizia 812/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 812/2008
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta, având ca obiect despăgubire, împotriva sentinței civile nr.272/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru intimata reclamantă S, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta intimatei reclamante de pune la dosar întâmpinare și învederează instanței că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentanta intimate reclamante solicită respingerea recursului ca neîntemeiat pentru motivele formulate în întâmpinare, pe care le susține și oral. Cu cheltuieli de judecată justificate cu factura depusă la dosar.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr- reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 7475 euro reprezentând prejudiciul ce i-a fost creat.
În motivarea acțiunii, se arată că pârâta a fost angajata societății din 6.09.2006 până în 30.05.2006, când i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, conform deciziei nr.- din 20.05.2006.
Cu ocazia delegării sala la Agenția din, i-au fost predate 25 de bilete de către Agenția de Turism - I, conform referatului nr.8714 din 6.08.2005.
În urma verificării contabile și a adreselor biroului de contabilitate, reclamanta a făcut investigațiile necesare și a obținut de la pârâtă o declarație potrivit căreia aceasta recunoaște că a primit biletele, dar nu-și amintește ce a făcut cu ele.
Deoarece nu a reușit recuperarea prejudiciului, nici pe calea plângerii penale, deși a formulat o astfel de cerere întemeiată pe dispozițiile art.215 Cod penal, pentru delapidare, reclamanta a formulat o nouă acțiune fundamentată în drept pe dispozițiile art.270 Codul muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii.
Pârâta a solicitat să se constate că reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu în patrimoniul societății, astfel încât răspunderea patrimonială nu poate fi angajată.
De asemenea, pârâta consideră că prejudiciul nu este cert deoarece nu există acte de constatare a pagubei sau alte probe din care să rezulte neîndoielnic întinderea prejudiciului și că acesta nu a fost cauzat direct angajatorului, astfel, în raport cu reclamanta, este inexistent.
În fapt, pârâta arată că biletele i-au fost sustrase din geantă împreună cu o sumă de bani datorită condițiilor precare de cazare și muncă oferite de reclamantă.
Prin sentința civilă nr.272/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu numărul de mai sus, acțiunea a fost admisă, pârâta fiind obligată să-i plătească reclamantei echivalentul în lei la data plății a sumei de 7475 euro cu titlu de prejudiciu și suma de 1500lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâtă au existat raporturi de muncă potrivit cărora pârâta a fost detașată pentru o perioadă la agenția de turism a societății reclamante din, în calitate de agent de turism.
În perioada detașării, în patrimoniul societății reclamante s-a înregistrat o pagubă produsă prin proasta gestionare a biletelor și chitanțelor.
Pentru că raporturile de muncă cu pârâta au început la 29 mai 2006, reclamanta, descoperind prejudiciul a chemat-o pe aceasta în vederea lămuririi condițiilor în care prejudiciul s-a produs.
Cum pârâta nu a recunoscut că se face vinovată de producerea pagubei prin pierderea unui număr de 25 de bilete de călătorie în valoare de 7475 euro, reclamanta a acționat-o în judecată conform art.270 Codul muncii.
În cauză a fost dispusă și întocmită expertiza contabilă având ca obiective: stabilirea existenței celor 25 de bilete aflate în gestiunea fostei angajate, de la seria - - până la - -; dacă aceste bilete au fost predate la vreo agenție a societății; dacă au fost vândute de pârâtă și stabilirea prejudiciului de 7475 euro în contabilitate.
Din concluziile raportului de expertiză, instanța a reținut următoarele:
Cele 25 de bilete de la seria - - la - - au fost predate împreună cu alte bilete d-nei, prin procesul-verbal nr.8714 din 6.08.2005.
Aceste bilete nu au fost predate la nici o agenție a societății și nici nu au fost decontate de către pârâtă.
Stabilirea prejudiciului în sumă de 7475 euro reprezentând contravaloarea a 25 de bilete de călătorie nevândute și nerestituite de către gestionara, s-a efectuat în baza informării nr.7397 din 4.10.2006, înregistrată la sub nr.- din 4.10.2006, întocmită de d-na, prin valorificarea de către serviciul de contabilitate a contravalorii biletelor lipsă și întocmirea notei contabile nr.14611 din 31.10.2006 și în baza nr.- din 9.10.2006.
Aceste concluzii, coroborate cu răspunsurile la interogatoriu ale reclamantei, au formulat convingerea că vinovată de producerea prejudiciului în patrimoniul reclamantei se face pârâta, care în calitatea sa de gestionar al bunurilor reclamantei, nu a decontat și nici nu a predat biletele pe care le avea în păstrare și administrare.
Cum starea de fapt probată de reclamantă nu a putut fi desființată de pârâtă, în afara apărării privind condițiile de cazare și de lucru, nu există nici o probă la dosar care să-i înlăture vinovăția.
În rest instanța a apreciat că s-a făcut dovada existenței elementelor antrenării răspunderii materiale în condițiile art.270 din Codul muncii, astfel încât acțiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii promovată de societatea reclamantă. În expunerea de motive arată că, din susținerile reclamantei, precum și din probatoriul administrat și actele existente la dosarul cauzei, nu rezultă că suma de bani pretinsă de reclamantă constituie în mod real un prejudiciu în sarcina pârâtei și nici faptul că această sumă ar fi profitat pârâtei sau altei persoane, situație în care, sarcina probei era la reclamantă, aceasta nu și-a dovedit acțiunea.
Raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză nu lămurește existența prejudiciului și modalitatea producerii acestuia, atestând faptul că a fost calculat arbitrar de reclamantă și nu este justificat cu acte contabile.
Recurenta apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale întrucât nu s-a făcut dovada producerii unei pagube în patrimoniul angajatorului. În acest sens nu s-a făcut dovada că reclamanta ar fi înregistrat pierderi sau ar fi vorba de un beneficiu nerealizat ca urmare a dispariției biletelor de călătorie.
Prejudiciul nu este real și cert atâta timp cât reclamanta a calculat incorect suma pe care o pretinde înmulțind numărul de bilete cu valoarea maximă a serviciilor de transport pe ruta respectivă.
Deliberând asupra recursului de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform prevederilor art.304/1 Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Pârâta a avut calitatea de angajată a societății reclamante S în perioada 06.09.2004 - 30.05.2006. În perioada derulării raporturilor de muncă pârâta a fost detașată la agenția de turism a reclamantei din -Spania, în calitate de agent de turism.
În această calitate, la data de 06.08.2005 pârâtei i-au fost predate 25de bilete de călătorie, care nu au fost vândute și nici predate la contabilitatea din, situație în care, apreciind că a încercat un prejudiciu în cuantum de 7475 euro, reclamanta a chemat-o în judecată conform art.270 Codul muncii.
Instanța de fond a apreciat a fi întemeiată acțiunea formulată de reclamantă, astfel încât a admis-o, pârâta fiind obligată la plata echivalentului în lei a prejudiciului în sumă de 7475 euro și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei.
Potrivit art.270 alin.1 Codul muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajaților trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului, aflată în legătură cu munca acestuia, prejudiciul, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția salariatului.
Absența uneia dintre aceste condiții de fond înlătură răspunderea patrimonială a angajaților.
În speță, instanța de fond a apreciat că sunt întrunite aceste condiții de fond, fapt ce a determinat admiterea acțiunii introduse de societatea reclamantă.
În aceste condiții instanța de fond a dat o greșită apreciere probelor administrate în cauză, astfel încât nu a constatat că nu ne aflăm în prezența unui prejudiciu, element în absența căruia neputând fi angajată răspunderea patrimonială a angajatului în sensul art.270 Codul muncii.
Prejudiciul, ca element al răspunderii patrimoniale a salariatului, constă fie într-o creștere a pasivului, fie într-o diminuare a activului patrimonial al angajatorului.
În vederea angajării răspunderii patrimoniale a salariatului, prejudiciul produs de acesta trebuie să îndeplinească mai multe condiții. În primul rând prejudiciul trebuie să fie real, adică să fie efectiv, nu doar nominal. În al doilea rând, prejudiciul trebuie să fie cert, atât sub aspectul existenței sale, cât și sub aspectul întinderii, al posibilității de evaluare. În al treilea rând, prejudiciul trebuie să fie activ. În al patrulea rând prejudiciul trebuie să fie direct, iar în al cincilea rând prejudiciul trebuie să fie material. Proba prejudiciului, și în special a certitudinii sale, incumbă angajatorului.
În speță, este necontestat faptul că societatea reclamantă a predat pârâtei un număr de25 de bilete de călătorie, bilete care nu au fost restituite de aceasta, dar nici nu s-a făcut dovada că au fost valorificate în beneficiul acesteia sau unei terțe persoane.
Din interogatoriul luat de pârâtă reclamantei rezultă că aceasta din urmă are posibilitatea de a verifica dacă biletele în discuție au fost utilizate și că astfel de verificări au fost dispuse, rezultând că nu au fost utilizate.
Reclamanta nu a făcut dovada că prejudiciul în cuantum de 7475 euro i-a fost în mod cert cauzat ca urmare a faptei pârâtei și că acest prejudiciu s-a regăsit ca atare în actele contabile. În aceste condiții prejudiciul pretins de societatea reclamantă nu este real, în sensul că nu este efectiv, ci doar nominal.
În atare împrejurări, în absența prejudiciului, unul dintre elementele ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru atragerea răspunderii patrimoniale a angajatului, în mod greșit instanța de fond a apreciat că s-a făcut dovada existenței în condițiile art.270 Codul muncii și a admis acțiunea formulată de societatea reclamantă.
Față de cele ce preced, potrivit art.312 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul formulat de pârâtă și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.272/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Modifică sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta S împotriva pârâtei.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Thred. 2ex.
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa
