Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 103/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 103
Ședința publică de la 20 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
Grefier - -
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG 148/2005, invocată de reclamantul cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat " " situat în B,-, -. B,. 2, sector 2în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ G, AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE G ambele cu sediul în Tg. J,- jud. G și GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B, nr. 1, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reclamantul și pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE G, GUVERNUL ROMÂNIEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează întâmpinările depuse la dosar de către pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE G, GUVERNUL ROMÂNIEI.
S-a arătat cererea de judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 (2)
Curtea constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la această instanță la data de 05.11.2008 reclamantul a chemat în judecată Direcția de Muncă și Protecție Socială G, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nelegalitatea art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare și să se dispună obligarea pârâtei la plata indemnizației lunare pentru creșterea copilului în sumă de 2.400 lei constând în 1.800 lei indemnizația cuvenită conform OUG 148/2005 și 600 lei alocație de stat pentru copii conform Legii 61/1993 începând cu data înregistrării cererii inițiale și până la expirarea concediului de îngrijire a copilului și obligarea pârâtei la cheltuieli de ju7decată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 24.02.2007 soția sa - a născut tripleți.
Solicitând indemnizația cuvenită conform dispozițiilor OUG 148/2005 Gas tabilit cuantumul acesteia la 600 lei în mod eronat și discriminatoriu.
În urma cererii înregistrată la G sub nr. 16773/21.10.2008 a solicitat acesteia să dispună plata sumei de 2.400 lei constând în 1.800 lei indemnizația cuvenită conform OUG 148/2005 și 600 lei alocație de stat pentru copii conform Legii 61/1993, începând cu data înregistrării cererii inițiale și până la expirarea concediului de îngrijire a copilului.
Prin răspunsul nr. 17054/28.10.2009 Gas usținut faptul că prin Decizia nr. 5991/11.05.2007 a fost aprobată în mod corect și legal acordarea indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului, înțelegând să indice ca temei legal art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005, susținând că legiuitorul a prevăzut acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma nașterii.
Reclamantul a susținut că deoarece soția sa a născut tripleți, indemnizația ce ar fi trebuit să o primească trebuia calculată pentru fiecare copil în parte.
În acest sens s-a invocat și Decizia 3386/09.10.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În drept s-au invocat dispozițiile OUG 148/2005 și Normele Metodologice de aplicare, art. 247 cod procedură civilă și art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.
În dovedirea acțiunii s-a depus la dosarul cauzei decizia nr. 5991 din 11.05.2007 a
Prin întâmpinarea formulată în cauză Direcția de Muncă și Socială Gai nvocat lipsa calității procesuale pasive arătând că în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 12din HG 1318/2008 pentru modificarea și completarea HG 381/2007 privind organizarea și funcționarea, începând cu data de 01.11.2008 s-a reorganizat în Direcția de Muncă și Socială.
În baza prevederilor art. 30 din Legea 47/2006 în subordinea s-a înființat Agenția Națională pentru Prestații Sociale ca organ de specialitate cu personalitate juridică, ce are drept scop crearea unui sistem unitar privind administrarea procesului de acordare a prestațiilor sociale.
Începând cu data de 01.11.2008 în temeiul OUG 116/2007 și al HG 1285/2008 în realizarea obiectivelor sale Agenția A preluat de la compartimentele de specialitate ale și ale structurilor sale deconcertate atribuțiile și responsabilitățile de administrare și gestionare ale prestațiilor sociale și personalul aferent acestei activități.
Ca urmare s-a solicitat a se cita în cauză în locul Direcției Agenția Județeană pentru Prestații Sociale G, deoarece Direcția nu poate verifica dacă reclamantul este sau nu beneficiarul indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului, deoarece nu mai deține nici o bază de date cu privire la acordarea acestor prestații.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 25 alin. 12din HG 1318/2008, OUG 116/2007 și HG 1285/2008.
Prin încheierea din 20 februarie 2009 Curtea a disjuns capătul de cerere privind excepția de nelegalitate formulată în cauză de celelalte capete de cerere formulate prin acțiunea introductivă.
La data de 12.03.2009 Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Gaf ormulat întâmpinare prin care în esență a solicitat respingerea excepției de nelegalitate arătând că prin dispozițiile legale a căror nelegalitate se solicită a fi constatată doar se explicitează dispozițiile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148 fără a se altera. În sensul modificării sau adăugirii la textul de lege în aplicarea căruia a fost emis.
Măsurile de protecție socială prevăzute de legea în aplicarea căreia a fost emis actul normativ contestat urmăresc îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului cum sunt cele privind alocația de stat pentru copii plătită conform Legii nr. 61/1993.
S-a susținut și că apare firească acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma unei nașteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile OUG 148/2005.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 6 din OUG nr. 148/2005 și art. 3 alin. 1 din HG 1025/2005, art. 1 alin. 2 din HG 1682/2008.
Prin întâmpinare formulată în cauză la data de 19.03.2009 pârâtul Guvernul României a invocat faptul că excepția de nelegalitate este nemotivată, autorul excepției neindicând textul de lege în raport cu care apreciază ca fiind nelegale dispozițiile contestate așa cum impun dispozițiile art. 4 din Legea 554/2004.
S-a invocat și inadmisibilitatea excepției de nelegalitate analizată în cauză arătând că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu cele cu caracter normativ, cum este actul administrativ în discuție în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei s-a susținut că HG nr. 1025/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituție și al art. III din OUG nr. 44/2006 pentru modificarea și completarea OUG 148/2005 și al Legii 61/1993.
Hotărârea contestată a fost adoptată de executiv prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei ca organ de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și componente în domeniu.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative precu7m și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG nr. 50/2005 (în prezent abrogată prin HG nr. 1226/2007 proiectul actului normativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care potrivit art. 8 alin. 6 din Regulamentul aprobat prin HG 50/2005 (art. 33 alin 7 din HG 1226/2007) avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității.
Raportându-se dispozițiile art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 la prevederile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 s-a susținut similar celor arătate de Agenția Județeană de Prestații Sociale G prin întâmpinarea formulată în cauză și mai sus prezentată că indemnizația reglementată de OUG nr. 148/2005 reprezintă un substitut al salariului, măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile legale analizate urmărind îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, nereprezentând măsuri de protecție a copilului.
În susținerea celor invocate prin întâmpinare s-au depus la dosarul cauzei documentele de motivare și însușire a proiectului, acte care au stat la baza adoptării HG nr. 1025/2006. și anume Nota de fundamentare, avizul Consiliului Legislativ și avizul Consiliului Economic și Social, practică judiciară în materie.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Direcția de Muncă și Socială G se reține în raport de obiectul cauzei, respectiv excepție de nelegalitate că au calitate procesuală părțile din litigiul ce se poartă asupra fondului dreptului precum și organul emitent al actului administrativ unilateral indicat ca fiind nelegal.
În consecință, dat fiind faptul că până la data disjungerii fondului cauzei de excepția de nelegalitate reclamantul nu a înțeles să își modifice cadrul procesual cu privire la cererea principală ce vizează obligarea la plata indemnizației pentru creșterea copilului, în cadrul excepției de nelegalitate Direcția de Muncă și Socială G are calitate procesuală pasivă, urmând ca excepția referitoare la calitatea procesuală pasivă a Direcției referitoare la cererea privind obligarea la plata indemnizației pentru creșterea copilului să fie soluționată în acest cadru procesual.
Analizându-se excepția privind nemotivarea excepției de nelegalitate se constată că deși acțiunea introductivă nu este suficient de clară, din referirile la dispozițiile legale invocate prin aceasta precum și la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție se poate reține că excepția de nelegalitate invocată se raportează la dispozițiile art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005, text invocat expres prin acțiune.
De altfel, și întâmpinările prin formulate în cauză inclusiv de organul emitent al actului se fac referiri la aceeași dispoziție legală, de unde rezultă că și pârâții au înțeles din acțiunea formulată care este obiectul excepției de nelegalitate, inclusiv textul de lege în temeiul căruia se invocă nelegalitatea.
Referitor la excepția de inadmisibilitate invocată în cauză se constată că aceasta nu poate fi reținută deoarece Legea 554/2004 prevede expres în art. 11 alin. 4 că, alături de ordonanțele guvernului sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate în contencios administrativ oricând.
Prin urmare pot fi cenzurate conform procedurii prevăzute de art. 4 din Legea contenciosului administrativ actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum au caracter individual ori normativ, impunându-se interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007 coroborat cu art. 11 alin. 4 din Legea 554/2004.
În acest sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție care, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 262/2007, prin deciziile pronunțate a soluționat în fond excepții de nelegalitate invocate cu privire la acte administrative unilaterale cu caracter normativ (deciziile nr. 3373 din 14 august 2007, 3544 din 25 septembrie 2007, 3376 din 14 august 2007, 3449 din 19 septembrie 2007, 3543 din 25 septembrie 2007, 3750 din 4 octombrie 2007, 3927 din 17 octombrie 2007, 4157 din 1 noiembrie 2007, 4349 din 13 noiembrie 2007, 4557 din 23 noiembrie 2007).
Referitor la fondul cauzei se reține că excepția de nelegalitate invocată în prezenta cauză, în condițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ se referă la art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005 aprobate prin HG 1025/2006.
Nelegalitatea prevederilor mai sus indicate este raportată la dispozițiile art. 1 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005. Sub acest aspect Curtea reține că:
Potrivit art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005: "Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006."
Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.
În acest sens Normele metodologice a căror nelegalitate se invocă în prezenta cauză prin art. 3 alin. 1 definesc termenul "naștere" din actul normativ cu forță superioară ca "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii".
nașterea, element de referință în acordarea indemnizației lunare, ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii Normele metodologice prevăzute de art. 3 alin. 1 sunt în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, completând în mod nelegal actul normativ cu forță superioară și, în fapt, restrângând aplicarea acestuia.
Acesta rezultă din faptul că OUG 148/2005 prin art. 6 alin. 1 are în vedere ca ipoteză de acordare a concediului, îndemnizației și stimulentului reglementate de acest act normativ nu numai numărul nașterilor ci și numărul copiilor.
Or, legând acordarea drepturilor prevăzute de OUG 148/2005 numai de numărul nașterilor, Normele metodologice adaugă la actul normativ în interpretarea căruia au fost adoptate restângând sfera acestuia de aplicare și încălcând egalitatea de tratament între copii proveniți dintr-o sarcină simplă sau multiplă.
În același sens se reține că, și în condițiile în care referirea la numărul copiilor cuprinsă în art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005 privește persoanele care au adoptat un copil, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită ca tutore este evident că nu poate fi primită interpretarea dispoziției legale art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005 dată prin întâmpinarea formulată în cauză de Guvernul României în sensul că indemnizația se cuvine pentru fiecare din primele trei nașteri sau pentru primii trei copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției, întrucât în practică este foarte ușor de conceput, mai ales în situația plasamentului sau al plasamentului în regim de urgență, situația în care doi sau mai mulți copii (mai ales frați) sunt dați în plasament simultan aceleiași persoane.
Or, în această ipoteză s-ar ajunge la situația în care persoana sau familia care primește în plasament simultan mai mulți copii să beneficieze de indemnizație pentru fiecare dintre copii dați în plasament iar familia în care se mai mulți copii ca urmare a unei nașteri multiple să beneficieze de o singură indemnizație.
Astfel se creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.
Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 pronunțată de Curtea Constituțională nu are relevanță în cauză, deoarece reclamantul nu a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, ci nelegalitatea art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005 aprobate prin HG 1025/2006, motivând că dispozițiile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 au fost încălcate prin actul administrativ unilateral cu caracter normativ contestat pe cale incidentă.
Față de titlul și obiectul de reglementare al actului normativ contestat, precum și față de cele mai sus arătate, va fi reținută ca neîntemeiată și apărarea pârâtelor în sensul că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultat din norma legală cuprinsă în art. 6 din OUG nr. 148/2005 nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială.
De altfel, în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1947 din 4 aprilie 2007 cu referire la art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin HG nr. 1825/2005, care definea în mod identic nașterea ca și Normele metodologice contestate în prezenta cauză.
În consecință potrivit art. 4 din Legea contenciosului administrativ urmează a se admite excepția de nelegalitate invocată de reclamant în contradictoriu cu pârâții Direcția de Muncă și Socială G, Agenția Județeană de Prestații Sociale G și Guvernul României și se va consta nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005 aprobate prin HG 1025/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de nelegalitate a art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG 148/2005, invocată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ G, AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE G, GUVERNUL ROMÂNIEI.
Constată nelegalitatea dispozițiilor art.3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005 aprobate prin HG 1025/2006.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
6 ex./29.05.2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru
