Despăgubire. Sentința 104/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 104
Ședința publică de la 20 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
Grefier - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul - C, nr. 13 bis, D în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, COMISIA CENTRALĂ DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR, ambele cu sediu în B, sector 1, Calea, nr. 202, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit reclamantul și pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, COMISIA CENTRALĂ DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează întâmpinările depuse de către pârâți, precum și cererea de judecarea cauzei în lipsă formulată de reclamantul în temeiul dispozițiilor art.242 (2)
Curtea, ia act de cererea de judecarea cauzei în lipsă formulată de reclamant și, apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea introductivă formulată în prezenta cauză reclamantul a chemat în judecată pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia centrală de Stabilire a Despăgubirilor pentru ca prin hotărârea judecătorească să fie obligate să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire aferentă imobilului preluat abuziv, ce a fost situat în com., jud.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în calitate de unic moștenitor al tatălui său a formulat notificare solicitând acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv.
Prin Dispoziția nr. 1896 din 07.12.2005 emisă de către Primarul com., i-au fost acordate reclamantului măsuri reparatorii în echivalent.
Ulterior, ca urmare a modificărilor aduse Legii 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, dosarul conținând întreaga documentație a fost înaintat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în vederea validării și emiterii deciziei privind acordarea despăgubirilor cu adresa nr. 258/25.01.2006 și a primit numărul 14592/2006.
Deși au trecut trei ani, instituția pârâtă nu a formulat nici un răspuns.
În acest context a notificat din nou instituția pârâtă la data de 15.01.2009, notificare la care reclamantului i s-a comunicat adresa nr. - din 05.02.2009, reclamantul arătând că astfel a parcurs și procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ.
Pârâta prin răspunsul comunicat reclamantului a precizat că urmează să aplice și să respecte procedura stabilită de Titlul VII din Legea nr. 257/2005, însă dosarul nici nu a fost repartizat spre analiză, iar ordinea în care se vor soluționa cererile va fi stabilită prin Decizia nr. 2815/16.09.2008 a Comisiei Centrale.
Prin urmare s-a arătat că instituția pârâtă tergiversează în mod nejustificat soluționarea cererii și acordarea despăgubirilor efective, ceea ce echivalează cu o gravă inechitate și ingerință în dreptul de proprietate garantat de Constituție și de art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.
Chiar dacă Legea 247/2005 nu prevede un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, reclamantul a apreciat că după expirarea unei perioade de 3 ani de la data înregistrării dosarului, nesoluționarea acestuia se circumscrie și încălcării art. 6 din CEDO.
În scop probator s-au anexat la acțiune: Dispoziția nr. 1896 din 7 dec. 2005 emisă de primarul com., adresa nr. 258/25.01.2006 de înaintare a dosarului la Comisia Centrală, notificare privind procedura prealabilă și adresa nr. -/05.02.2009 reprezentând răspunsul pârâtei.
La data de 17.03.2009 pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate în cauză.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat că dosarul aferent dispoziției prin care s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantului pentru imobilul notificat a fost analizat sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și s-a constatat că nu este complet, de la dosar lipsind înscrisuri care fac posibilă descrierea imobilului - construcție demolată, necesare evaluării imobilului notificat în procedura administrativă.
Cu această ocazie s-a întocmit adresa nr. 14592/CC/12.03.2009 către Primăria com. și către reclamant prin care s-au solicitat acte prin care să se descrie imobilul. Prin urmare, numai după ce dosarul va fi completat cu înscrisurile solicitate va parcurge procedura de evaluare.
În acest sens s-a arătat că în pct. 16.5 din HG 1095 privind Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea 247/2005 sunt enumerate actele necesare pe care trebuie să le conțină dosarul de despăgubire constituit în baza Legii 10/2001.
S-a arătat că intimata nu are atribuții de identificare a imobilului pentru care s-au propus măsuri reparatorii. Prin urmare aceste înscrisuri sunt indispensabile pentru efectuarea raportului de evaluare.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001, Legea 247/2005, OUG 81/2007, art. 115 - 119 cod procedură civilă.
.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte arătându-se că potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 din OUG nr. 25/2007, art. 2 din HG nr. 361/2005, așa cum a fost modificată și completată prin HG nr. 1068/2007 și art. 13 alin. 1 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sunt două entități distincte, cu atribuții separate în ceea ce privește procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea 247/2005, iar singura entitate abilitată de lege să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Referitor la fondul cauzei s-au reiterat apărările prezentate și prin întîmpinarea formulată de Comisie, invocându-se aceleași temeiuri de drept.
În scop probator s-a depus la dosarul cauzei adresa nr. 14592/CC/12.03.2009 formulată de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către Primăria com. și adresa nr. 15492/CC/11.03.2009 a Direcției de contencios și pentru coordonarea secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Analizându-se actele și lucrările dosarului se reține că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată însă numai în parte, respectiv în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire cu privire la imobilul preluat abuziv ce a aparținut reclamantului.
În acest sens se reține că reclamantul a solicitat ca în baza Legii nr. 10/2001 să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în com., jud.
Prin dispoziția nr. 1896/07.12.2005, Primarul com. a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent potrivit Titlului VII din Legea 247/2005 în favoarea reclamantului, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu adresa nr. 258/25.01.2006 fiind înregistrat sub nr. 12635/CC.
Se constată că reclamantul a început procedura de recuperare a bunului lor ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2002 (257/N/2002), autoritatea locală cu competențe în materia stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pronunțându-se la 07.12.2005.
Ulterior transmiterii dosarului către, respectiv Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, reclamantul a formulat demersuri pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire potrivit dispozițiilor titlului VII din Legea 554/2004, fapt dovedit prin cererea existentă la fila 5 din dosar și răspunsul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Ca urmare se apreciază că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
În consecință, se va face aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul imposibil de restituit în natură conform dispoziției nr. 5697/07.03.2005, emisă de Primăria Municipiului
Noțiunea de proces echitabil reglementată de acest text implică și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze.
Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din CEDO cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantelor.
Este de notorietate că în România, după schimbarea regimului social au fost adoptate, în decursul timpului, mai multe legi cu caracter reparatoriu.
Între acestea se înscrie Lgea nr. 10/2001 privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.
Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale.
Astfel, în baza art. 11 din Constituția României, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte in dreptul intern.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
În conformitatea cu art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului părțile contractante ale acestei convenții, deci și statul român, recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.
Între aceste drepturi se înscrie și dreptul prevăzut de art. 6, acela privind procesul echitabil, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă cât și din aceea jurisdicțională propriu zisă, într-un termen rezonabil.
Autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru ca aceasta înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea CEDO.
În acest context nu poate fi reținută ca întemeiată apărarea pârâtelor în sensul că dosarul privind pe reclamant nu este complet, întrucât și dacă este reală această susținere trebuiau adoptate măsuri mult mai rapide și eficiente în vederea completării înscrisurilor necesare evaluării imobilului cu privire la care reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii.
În acest sens se constată că deși dosarul a fost înaintat autorităților pârâte la 25.01.2006, până la data la care s-au formulat întâmpinări în prezenta cauză dosarul reclamantului nu fusese analizat, fapt ce rezultă din coroborarea adresei nr. -/05.02.2009 depusă în susținerea acțiunii cu datele adreselor depuse de pârâte în susținerea celor invocate prin întâmpinările formulate în prezenta cauză.
Aceste aspecte definesc atitudinea culpabilă în nesoluționarea cu celeritate a dosarului privind pe reclamant.
În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenției, se reține că prin neîndeplinirea obligației de a se emite titlurile de despăgubire autoritatea pârâtă aduce o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Se are în vedere că prin art. 1 al Protocolului Adițional la Convenție statele semnatare, inclusiv România prin ratificarea Convenției s-au obligat să respecte bunurile persoanelor fizice sau juridice.
În speța de față prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art. 6 din Convenție cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care se apreciază că absența totală a despăgubirilor creează reclamantului o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Concluzionând, se apreciază că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 7 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
Va fi respinsă acțiunea reclamantului față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, avându-se în vedere că potrivit dispozițiilor art. 13 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care are, în principal, următoarele atribuții:
a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire;
b) ia alte măsuri legale, necesare acestei legi.
Prin urmare, obligația legală de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire și cea anterioară și subsumată acesteia, privind întocmirea raportului de evaluare, revin Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din HG 361/2005 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu îi conferă Autorității legitimare procesuală pasivă în acțiunile promovare în contencios administrativ, prin care se invocă refuzul nejustificat de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Prin urmare va fi reținută ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de această pârâtă prin întâmpinare.
Față de motivele enunțate în prezenta hotărâre, acțiunea va fi admisă în parte, se va obliga pârâta Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor să emită reclamantului decizia reprezentând titlurile de despăgubire, aferente imobilului preluat abuziv situat în com. jud.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, COMISIA CENTRALĂ DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR.
Obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantului decizie reprezentând titlu de despăgubire aferent imobilului preluat abuziv, situat în comuna, jud. D conform dispoziției nr.1896/07.12.2005 a Primarului comunei.
Respinge acțiunea față de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
5 ex./29.05.2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru
