Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 1045/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1045
Ședința publică din data de 11 martie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria nr.2873/10.04.2003 emis de MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, invocată de petentele PRACTIC și în contradictoriu cu intimatele (fostă Elika ), MI SERV,prin administrator judiciar Euro .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei la 4 martie 2009, și apoi pentru astăzi 11 martie 2009, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise.
CURTEA
Prin încheierea civilă din data de 13.12.2007, Tribunalul București - Secția comercială, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a sesizat Curtea de APEL BUCUREȘTI cu excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria nr. 2873/10.04.2003, emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor în favoarea SC SA, excepție invocată de pârâtele SC PRACTIC SA și SC SRL.
În fundamentarea acestei excepții, pârâtele susmenționate au invocat emiterea certificatului cu nerespectarea condițiilor legale aplicabile în vigoare la data emiterii sale, întrucât beneficiara acestuia, SC SA, nu avea calitatea de societate comercială în al cărei patrimoniu era evidențiat terenul de 23 mp la data înființării sale, după cum impun imperativ prevederile art. 1 din HG nr. 834/1991.
Actul invocat de reclamanta din dosarul de fond SC Business SRL ca titlu de proprietate al autoarei sale, SC SA, este un protocol încheiat între Ministerul Agriculturii și Alimentației în calitate de primitor, prin Întreprinderea B - B și Ministerul Comerțului și Turismului - Direcția Generală Comercială - Alimentara sector 6, în calitate de predător, la data de 25.07.1990 în baza HG nr. 765/1990, nepublicat în Monitorul Oficial al României.
Prin urmare, acesta nu a putut produce efecte juridice translative de proprietate, și, deci, nu a putut opera transferul dreptului de proprietate asupra spațiului revendicat incluzând și terenul pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Această concluzie este întărită și de faptul că între Alimentara sector 6 (devenită ulterior SC Practic SRL) și ul (devenit ulterior SC SA) s-a încheiat un contract de închiriere, în vigoare de la 1 august 1990 și până la 1 august 1995.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în ședința publică din data de 13 februarie 2008 de intimata SC SRL, reclamantă în dosarul de fond, aceasta s-a opus admiterii excepției de nelegalitate.
În principal, s-a invocat excepția inadmisibilității, având în vedere neurmarea procedurii plângerii prealabile prevăzută de Legea nr. 29/1990.
Referitor la fondul cauzei, intimata a invocat netemeinicia excepției, arătând că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis în favoarea autoarei sale SC SA ca urmare a documentației depusă de aceasta, cu respectarea HG nr. 834/1991 și a Criteriilor comune nr. 2665/1C/311/1992 și nr. -/N/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimonial societăților comerciale de stat, emise de Ministerul Finanțelor și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului.
La rândul său, prin propria întâmpinare, emitentul actului, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE s-a opus admiterii excepției, invocând respectarea art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, precum și documentația depusă de societate, aprobată și avizată de organele legal abilitate, conform prevederilor HG nr. 834/1991 și a criteriilor date în aplicarea sa.
Examinând excepția de nelegalitate prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, astfel cum au fost acestea interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în adoptarea soluției de principiu cu privire la excepția de nelegalitate a actelor administrative individuale emise anterior adoptării Legii nr. 554/2004, Curtea reține următoarele:
1. Abordând mai întâi chestiunea inadmisibilității excepției pentru neurmarea procedurii prealabile instituită de art. 5 din Legea nr. 29/1990, considerat de intimata SC SRL ca aplicabil potrivit art. 5 din Legea nr. 262/2007, Curtea o apreciază ca nefondată.
Astfel, recursul grațios vizează exclusiv cererile de anulare pe cale principală a actelor administrative unilaterale cu caracter individual, nefiind incident în privința excepției de nelegalitate.
Restul aspectelor invocate de această intimată în fundamentarea excepției de inadmisibilitate vor fi analizate în cele ce urmează, din perspectiva temeiniciei excepției.
2. Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria nr. 2873/10.04.2003, emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor în favoarea SC SA, a fost emis, potrivit datei sale de adoptare, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care a avut loc la data de 7 ianuarie 2005.
3. Potrivit art. 4 alin. 1 teza a I-a din noua lege, "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".
În vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului administrativ și fiscal, în raport de prevederile art. 126 alin. 3 din Constituție, ale art. 18 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, plenul judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a adoptat, în ședința din data de 26 mai 2008, ca soluție de principiu pentru unificarea practicii, respingerea ca neîntemeiată a excepției de nelegalitate invocată cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
În acest sens, s-a reținut pe de o parte că judecătorul național, ca prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor" (a se vede mutatis mutandis, Cauza Vermeire împotriva Belgiei, Hotărârea din 29 noiembrie 1991, cauza Dumitru împotriva României Hotărârea din 26 aprilie 2007).
Pe de altă parte, ca prim judecător comunitar, judecătorul național este competent "să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune. Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare" (CJCE - Hotărârea din 13 martie 1998, cauzele conexate C-383/06 și C-385/06).
CJCE a statuat, în situații similare, că,atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar, depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate".
Soluția de principiu adoptată se înscrie în sfera celor menite să asigure respectarea principiului securității juridice, care nu permite repunerea în discuție, nelimitat în timp, a unor situații juridice consumate, definitive prin necontestarea actelor administrative individuale care le-au generat, cum este cazul în speță.
4. Mai mult, revenind la situația concretă din cauză, instanța observă aplicabilitatea soluției de principiu, în considerarea momentul emiterii actului contestat în raport de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, care a consacrat acest mijloc procesual de invocare a nelegalității unui act administrativ unilateral.
Astfel, dreptul de proprietate al autoarei intimatei SC SRL, numita SC SA, a fost întabulat în cartea funciară, cu efectul de opozabilitate consacrat în art. 25 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, în data de 16 iulie 2003, conform încheierii nr. 10196 judecătorului delegat la biroul de carte funciară al Judecătoriei sector 6 B ( 123 dosar tribunal nr-).
Or, efectul de opozabilitate erga omnes al intabulării în cartea funciară instituie o prezumție irefragabilă că atât dreptul de proprietate, cât și titlul în baza căruia acesta s-a înscris în cartea funciară, sunt cunoscute de terți.
În consecință, în raport de momentul intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate al SC SA, eventualele persoane vătămate prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate care nu au luat cunoștință anterior, pe altă cale, de existența acestuia, aveau deschisă calea contestării titlului ce a stat la baza intabulării, potrivit procedurii și termenelor instituite de legea contenciosului administrativ.
O interpretare contrară ar goli de conținut și rațiune însăși instituirea unor termene de contestare a actelor administrative individuale.
Reținând considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază prezenta excepție ca neîntemeiată, fiind lipsită de temei legal pentru actele administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, potrivit interpretării ÎCCJ, astfel că o va respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității.
Respinge ca nefondată excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria nr. 2873/10.04.2003, excepția invocată de petentele SC PRACTIC SA, cu sediul în mun. B,-, sector 1, și SC SRL, cu sediul în loc., jud. C, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în mun. B,-, sector 3, SC SRL, cu sediul în sat, com., Intrarea ului nr. 9, - jud. I, SC MI SERV SRL, cu sediul în mun. A,--3, jud. T, SC SA, prinadministrator judiciar SC Euro,cu ultimul sediu cunoscut în mun. B,-,. 3,. 7-8, sector 3,citată prin publicitate, în presă și la ușa instanței.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 8x.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
