Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 1113/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1113/
Ședința publică din 12 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții COMPANIA DE TURISM ȘI TRANZACȚII cu sediul în Târgu-M - nr.48 și MUNICIPIUL T M - reprezentat de primar dr., cu sediul în Târgu-M nr.3, împotriva sentinței nr.435/10.06.2009 a Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții și, ambii cu domiciliul ales în Târgu-M-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 29.10.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 05.11.2009 și apoi la 12.11.2009.
CURTEA,
Prin sentința nr. 435 pronunțată la data de 10.06.2009 de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Târgu- M și SC de Turism și Tranzacții SA și s-a constatat că nr. 102 din 26.04.2001 este nelegală.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că prin hotărârea de mai sus s-a aprobat concesionarea directă pe o perioadă de 49 de ani cu posibilitatea prelungirii de drept pe o perioadă de 24 de ani și 6 luni a unei suprafețe de 340 mp din terenul aflat în proprietatea Consiliului Local al Municipiului Târgu- M din P-ța - nr. 48 către SC. de Turism și Tranzacții SA. S-au avut în vedere dispozițiile art. 32 din Legea nr. 99/1999, HG nr. 450/1999 și Legea nr. 61/1991. Din documentația depusă la dosar rezultă că SC. de Turism și Tranzacții SA a formulat cerere pentru eliberarea certificatului de urbanism în vederea concesionării terenului în cauză și nu au fost respectate dispozițiile Legii nr. 99/1999, din dosar lipsind studiul de oportunitate, caietul de sarcini prin negociere directă între concedent și concesionar. Prin Hotărârea nr. 519/14.07.1997, cererea formulată de, transmițătoarea imobilului în cauză, de acordare de despăgubiri a fost respinsă pe considerentul că imobilul situat pe acel teren a fost demolat. Prin sentința nr. 2691/27.11.2005 a Tribunalului Mureș, s-a dispus restituirea către aceasta a terenului în suprafață de 647,30 mp care cuprinde și terenul revendicat prin cumpărare. Hotărârea atacată a fost adoptată fără avizul comisiei de specialitate, fără stabilirea prețului de vânzare și a redevenței iar pe de altă parte, terenul nu se afla în proprietatea Statului Român, acesta având doar cota de 1/1 din sediul forțat. Nu se poate reține buna credință a Consiliului Local al Municipiului Târgu-M deoarece terenul nu se afla n proprietatea sa iar contractul de concesiune s-a încheiat ulterior depunerii notificării în temeiul Legii nr. 10/2001, când pârâtul avea obligația de a suspenda din oficiu procedura administrativă.
Împotriva sentinței au formulat recurs SC. de Turism și Tranzacții SA și Municipiul Târgu-
În considerentele căii sale de atac SC. de Turism și Tranzacții SA arată că în mod greșit s-a considerat că terenul nu poate fi concesionat pentru că nu făcea parte din domeniul public sau privat al statului deoarece acesta a fost naționalizat în baza Decretului 92/1950 iar la data când a fost depusă cererea de concesionare nu era depusă de către fostul proprietar nicio cerere de revendicare așa încât, nu se poate pune problema relei credințe a Consiliului Local sau a societății. Se mai arată că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților care la data adoptării hotărârii nu erau proprietarii terenului în cauză. Chiar dacă cererea moștenitorilor terenului a fost depusă cu o săptămână înainte de emiterea hotărârii, aceasta urmându-și cursul firesc, a ajuns la cunoștința Consiliului Local după adoptarea hotărârii.
În motivarea căii sale de atac, Municipiul Târgu-M a arătat că, potrivit pct. 51.1 din HG nr. 450/1999 privind Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997 privind regimul concesiunilor, nu era necesară întocmirea unui studiu de oportunitate sau caiet de sarcini sau formă de publicitate, contractul de concesiune încheindu-se prin negociere directă între concesionar și concedent. Terenul se afla în proprietatea privată a Municipiului Târgu-M iar a formulat cererea de retrocedare doar la data de 17.05.2001. La momentul dobândirii imobilului reclamanții aveau cunoștință de existența acestui contract, el fiind înscris în CF iar potrivit art. 14 din Legea nr. 10/2001, contractul le este opozabil, ei substituindu-se statului dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.
Prin concluziile orale și scrise depuse la dosar, reclamanții au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, instanța apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitate procesuală activă întrucât, prin cumpărarea terenului în cauză, aceștia se în toate drepturile și obligațiile vânzătorului.
Instanța de contencios investită cu soluționarea excepției de nelegalitate are de verificat concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative.
Dispozițiile pct. 51.1 din HG nr. 450/1999 prevăd că, terenurile care alcătuiesc domeniul public al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, potrivit <LLNK 11998 213 10 201 0 18>Legii nr. 213/1998privind proprietatea publica și regimul juridic al acesteia, se atribuie direct, printr-un contract de concesiune, societăților comerciale privatizate sau care vor fi privatizate, care dețin astfel de terenuri și dacă acestea sunt strict necesare în vederea realizării obiectului lor de activitate.Concesiunea se face fără întocmirea unui studiu de oportunitate sau caiet de sarcini și fără nici o forma de publicitate, prin negociere directa între concedent și concesionar.
De asemenea, pct. 51. 7 din același act normativ stabilește că,concesionarea, potrivit art. 32^1 alin. (3) din ordonanta de urgenta, are ca obiect exclusiv utilizarea de către concesionar a terenurilor, în limitele cerute de desfășurarea normală a activității potrivit obiectului sau de activitate, și nu poate fi extinsă la activități de exploatare decât prin încheierea unui contract de concesiune, potrivit dreptului comun.
Astfel, pentru a fi aplicabile dispozițiile pct. 51.1 din HG nr. 450/1999 privind Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997, concesionarea directă fără întocmirea unui studiu de oportunitate sau caiet de sarcini sau formă de publicitate se putea efectua doar pentru acele terenuri care erau strict necesare în vederea realizării obiectului lor de activitate și nu putea fi extinsă la activități de exploatare decât prin încheierea unui contract de concesiune potrivit dreptului comun. În speță, așa cum rezultă din expunerea de motive pentru adoptarea HCL nr. 102 din 26.04.2001, terenul era necesar SC. de Turism și Tranzacții SA pentru amenajarea unei parcări pentru angajații proprii. Așadar, nu se justifică concesionarea directă, fără întocmirea unui studiu de oportunitate sau caiet de sarcini sau fără vreo formă de publicitate, concesionarea în această situație trebuia încheiată potrivit dreptului comun. De asemenea, la dosar nu a fost depusă o cerere de concesionare și doar o cerere pentru eliberarea unui certificat de urbanism necesar concesionării și nu a fost depusă nici documentația la care era obligată SC. de Turism și Tranzacții SA potrivit pct. 51.2 din HG. nr. 450/1999.
HCL nr. 102 din 26.04.2001 și contractul de concesiune sunt nelegale și dintr-un alt punct de vedere. În legătură cu imobilul în speță, reclamanta a formulat cerere în temeiul Legii nr. 112/1997 pentru acordarea de despăgubiri, cerere ce i-a fost respinsă prin Hotărârea nr. 519/14.07.1997 a Consiliului Județean La data de 14.02.2001, anterior adoptării hotărârii nr. 102, intrat în vigoare Legea nr. 10/2001 iar pârâtul avea obligația de a verifica dacă regimul juridic al terenului este clarificat. Mai mult, deși la data de 05.05.2001 reclamanta a notificat Primăria Municipiului Târgu-M iar aceasta era obligată să suspende orice procedură administrativă, la data de 25.07.2001 totuși se încheie contractul de concesiune. În această situație, este evident că nu mai sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din acest act normativ, contractul, nefiind legal întocmit nu poate fi considerat opozabil noului proprietar, nici măcar înscrierea lui în CF neconferindu-i acest caracter, neputându-se buna credință a părților contractante.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că sentința atacată este temeinică și legală motiv pentru care, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă recurentele vor fi obligate și la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimaților în cuantum de 4000 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocațial) efectuate în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de MUNICIPIUL T, cu sediul în Târgu-M nr.3 și COMPANIA DE TURISM ȘI TRANZACȚII cu sediul în Târgu-M - nr.48 și nr.3, împotriva sentinței nr.435/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă recurenții la cheltuieli de judecată în favoarea intimaților de 4.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.AV
Dact./6 ex
2009-12-17
Tr.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
