Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 128/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 128
Ședința publică din data de 8 iulie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin.1 din HG 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 și art.6 alin.1 din OUG 148/2005, invocată de reclamanta, domiciliată în,-, Județ P, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ DE PRESTAȚII SOCIALE, cu sediul în P,-, Județ P și GUVERNUL ROMÂNIEI - cu sediul în B, sector 1,-.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat reprezentând reclamanta -, potrivit delegației de la fila 50 dosar, pârâta Agenția Județeană de Prestații Sociale fiind reprezentată de consilier juridic, lipsă fiind pârâtul Guvernul României.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând că dosarul se află la primul termen de judecată, că prin Serviciul Registratură s-au depus la dosar întâmpinări din partea pârâților, după care:
Curtea pune în discuția părților excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare.
Având cuvântul avocat pentru reclamanta -, solicită respingerea excepției inadmisibilității invocată de pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată, întrucât art. 4 alin.2 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, se referă la actul administrativ unilateral, fără a face distincție între actul cu caracter normativ și actul cu caracter individual.
Având cuvântul consilier juridic pentru pârâta Agenția Județeană de Prestații Sociale P, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocată de pârâtul Guvernul României.
Curtea față de dispozițiile art. 137.pr.civ. se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond ce fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, sens în care respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Guvernul României, întrucât alin.2 din art. 4 teza I din Legea nr. 554/2004, se referă la actul administrativ unilateral fără a mai face distincție între actul cu caracter normativ și actul cu caracter individual, astfel că dispozițiile celor două texte ale aceluiași articol, este necesar a fi interpretate conform principiului de drept care impune ca legea să fie interpretată și aplicată în sensul de a produce efecte.
Având cuvântul avocat pentru reclamantă, depune la dosar concluzii scrise precizând că alte cereri nu mai are de formulat.
Consilier juridic pentru pârâta Agenția Județeană de Prestații Sociale P, depune la dosar actele normative ce privesc excepția de nelegalitate din prezenta cauză, după care alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea luând act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul pe fond, avocat pentru reclamanta -, solicită admiterea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin.1 din HG 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 și art.6 alin.1 din OUG 148/2005, avându-se în vedere motivele dezvoltate în concluziile scrise, precizând că normele de aplicare sunt contradictorii fiind încălcate și prevederile Constituției enunțate la art. 16 alin. 1, art. 49 alin.1 și 2.
Având cuvântul pe fond, consilier juridic, pentru Agenția Județeană de Prestații Sociale P, solicită respingerea excepție de nelegalitate invocată de reclamantă ca netemeinică și nelegală, potrivit motivelor arătate în întâmpinare și precizarea că, caracterul indemnizației pentru creșterea copilului este un drept al părintelui și nu al copilului.
CURTEA
Deliberând asupra excepției de nelegalitate, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul -, s-a dispus sesizarea Curții de APEL PLOIEȘTI pentru a soluționa excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin.1 din HG nr.1025/2006 raportat la art.1 și 6 din OUG nr.148/2005, invocată de reclamanta în dosarul de fond, în contradictoriu cu Agenția Județeană pentru Prestații Sociale P, judecata pricinii pe fond fiind suspendată până la soluționarea excepției.
În motivarea excepției de nelegalitate, s-a susținut de petiționară că definiția "nașterii", dată de art. 3 alin.1 din HG nr.1025/2006 face ca Normele metodologice în speță să încalce dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, întrucât această definiție creează o vădită discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv, încălcându-se, totodată, și prevederile art.16 alin.1, art.49 alin.1 și 2 din Constituția României; acordarea indemnizației lunare a fost raportată, prin art. 6 din OUG nr.148/2005, la numărul copiilor născuți, și nu la numărul nașterilor, astfel încât, prevederile art. 3 alin.1 din Normele metodologice sunt nelegale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-, s-a dispus, în conformitate cu art. 4 din Legea nr.554/2004, citarea emitentului actului a cărei nelegalitate s-a invocat, Guvernul României, care la 30.06.2009 a formulat întâmpinare, ridicând excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a HG nr.1025/2006, întrucât acest act administrativ nu are caracter individual, ci normativ.
De asemenea, s-a solicitat de acest intimat respingerea excepției de nelegalitate, întrucât HG nr.1025/2006 a fost adoptată în conformitate cu art. 108 din Constituția României, pentru aplicarea OUG nr.148/2005, dispozițiile din hotărâre și din ordonanță nu sunt contrare, ci conforme, acordându-se dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului părintelui, această indemnizație este un substitut al salariului, se acordă o singură indemnizație, indiferent de numărul copiilor rezultați din aceeași naștere.
Intimata Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a formulat întâmpinare la 26.06.2009, prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a art. 3 din HG nr.1025/2006, întrucât concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzute de art. 6 alin.1 din OUG nr.148/2005 se cuvin pentru fiecare din primele trei nașteri, sau, după caz, pentru primii trei copii adoptați, luați în plasament, sau în plasament în regim de urgență, ori încredințați în vederea adopției, fiind prevăzută acordarea indemnizației pentru naștere și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei singure nașteri, indiferent de numărul copiilor, acordându-se o singură indemnizație, care este aferentă concediului pentru creșterea copilului.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, iar intimatul Guvernul României a înaintat instanței nota de fundamentare ce a stat la baza emiterii HG nr.1025/2006 și avizul Consiliului Economic și Social referitor la acest proiect de hotărâre.
Analizând excepția de nelegalitate invocată, prin prisma dispozițiilor
legale incidente în cauză și a probelor administrate, Curtea constată următoarele:
Ordonanța de urgență nu este un act administrativ, ci un act cu putere de lege, adoptat de Guvern în temeiul delegării legislative reglementate de art. 115 alin.4-8 din Constituția României și suspus aprobării Parlamentului.
Potrivit art.108 din Constituția României, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe, iar hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Conform art.3 alin.1 din HG nr. 1025/2006, ce face obiectul excepției de nelegalitate de față, nașterea este definită ca "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii".
Din analiza acestui text legal, coroborat cu dispozițiile OUG nr.148/2005, nu rezultă nici un element de natură a conduce la convingerea că prin norma atacată s-ar restrânge sfera de aplicare a actului normativ pentru executarea căruia a fost elaborat, HG nr. 1025/2006 și implicit art.3 alin.1 respectând normele de tehnică legislativă.
Definiția dată nașterii, aleasă de legiuitor, respectă întru totul înțelesul comun avut de acest fenomen, nerezultând că o altă formulare a definiției ar putea satisface interesele reclamantei, fără a intra în contradicție cu OUG nr. 148/2005.
Pe de altă parte, deși excede obiectului excepției de față, nu se poate reține că prin această definiție se creează o discriminare între copii proveniți dintr-o sarcină simplă și copii proveniți dintr-o sarcină multiplă, pentru că actele normative sus-menționate nu reglementează drepturi ale copiilor, ci drepturi ale mamelor acestora. De altfel, sub acest aspect s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 987/2006, referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 6 alin.1 din OUG nr. 148/2005, respinsă în cele din urmă, prin care a stabilit că drepturile recunoscute prin actul normativ atacat se exclusiv în considerarea calității pe care o are persoana respectivă, drepturi ce, sub aspectul lor patrimonial, reprezintă indemnizația lunară de care poate beneficia aceasta pe perioada în care optează a se dedica creșterii copilului, dar nu mai mult de 2 ani și, respectiv, 3 ani.
Pentru aceste considerente și în temeiul art.4 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea va respinge excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin.1 din HG 1025/2006, raportat la prevederile art. 1 și art.6 alin.1 din OUG 148/2005, invocată de reclamanta, domiciliată în,-, județul P, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ DE PRESTAȚII SOCIALE, cu sediul în P,-, județul P și GUVERNUL ROMÂNIEI - cu sediul în B, sector 1,-.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iulie 2009.
Președinte,
- - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.MA
5 ex./10.07.2009
Operator de date cu caracter personal,
notificare nr. 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana
