Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 1314/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--06.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1314
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții Municipiul A prin Primar și de către, împotriva sentinței civile nr. 86/19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului A și Primarul Municipiului A, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată. Arată că autorizația de construire a fost emisă fără acordul persoanelor interesate iar intenția de reziliere a contractului de închiriere aflat în derulare a protejat doar interesele pârâtului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 6 iulie 2007, reclamantul a chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ, pârâții Municipiul A și Consiliul Local al Municipiului A solicitând anularea nr. 37735/AO/04.06.2007 emisă de pârâți prin Arhitectul șef, prin care i s-a pus în vedere demolarea garajului și anularea răspunsului la plângerea prealabilă cu nr. 39910/18.06.2007.
La termenul de judecată din 07.11.2007 reclamantul a invocat, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 excepția de nelegalitate a Autorizației de construire nr.859/06.07.2006 emisă de Primarul Municipiului A, privind modificările interioare și exterioare și etajarea imobilului situat în A--81 proprietatea lui, în măsura în care această autorizație permite accesul la spațiul public în imobilul în construcție pe terenul pe care este construit garajul proprietatea sa.
În argumentarea excepției, făcând și o precizare în ședința publică din 13.12.2007, reclamantul arată că prin Somația emisă de Arhitectul șef al Municipiului A, la data de 04.06.2007, i s-a solicitat să demoleze în termen de 30 zile garajul deținut pe terenul închiriat, cu justificarea că s-a emis autorizația de construire în beneficiul unei persoane private, care ar urma să folosească terenul pe care este amplasat garajul, pentru acces în imobilul proprietatea acestuia.
Reclamantul mai arată că nelegalitatea autorizației de construire rezultă din efectele pe care aceasta le produce, în măsura în care ea a fost emisă pentru acces în imobilul proprietatea numitului, pe terenul pe care este amplasat garajul său, fiind emisă cu încălcarea drepturilor sale legitime și în beneficiul exclusiv al unui privat.
Reclamantul apreciază de asemenea, că în condițiile în care pentru terenul deținut a achitat integral, în data de 22.01.2007, chiria pentru anul 2007, titularul contractului nu mai putea proceda la rezilierea contractului în derulare, întrucât ar fi încălcat principiul bunei credințe prevăzute de art. 970 Cod civil, iar pe de altă parte că în măsura în care autorizația de construire oferă dreptul unui privat de a beneficia de terenul asupra căruia are un drept actual conferit de aceeași autoritate, emiterea acestei autorizații reprezintă un abuz, fiind nelegală și cu atât mai mult cu cât solicitarea rezilierii contractului de închiriere nu presupune protejarea unui interes public.
Procedând în acest mod, Autoritatea administrativă care a solicitat rezilierea unilaterală a contractului său de închiriere, pentru a favoriza un privat, deși el și-a achitat obligația ce îi revenea, se încalcă astfel principiul echității, cu atât mai mult cu cât proprietarul imobilului din--79, poate să-și deschidă acces lateral la construcția sa și fără demolarea garajului reclamantului. Contractul de închiriere încheiat cu el servește interesului public pentru că prin plata folosinței terenului contribuie la realizarea veniturilor de către autoritatea publică, iar autorizația în cauză care stabilește accesul în imobilul unui privat, pe care este amplasat și garajul său, nu servește interesului autorității emitente ci doar unui privat, beneficiarul autorizației.
autorizației Primarul Municipiului A, prin concluziile orale susținute în fața instanței a lăsat la aprecierea instanței soluționarea excepției de nelegalitate a autorizației de construire.
Beneficiarul autorizației de construire, legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței și nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 197/06.03.2008 Tribunalul Arada respins excepția de nelegalitate a Autorizației de construire nr. 859/06.07.2006 cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada dreptului vătămat sau interesului legitim privat încălcat prin eliberarea ei.
Ca urmare a recursului reclamantului, sentința a fost casată de Curtea de APEL TIMIȘOARA prin Decizia civilă nr. 543/14.05.2008, iar cauza a fost trimisă pentru rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că prima instanță a respins acțiunea nesocotind cererea de probațiune prin care reclamantul a solicitat obligarea Primarului Municipiului A să depună la dosarul cauzei întreaga documentație care a stat la baza emiterii autorizației, fapt ce a avut drept consecință, în opinia instanței de recurs, nesoluționarea fondului cauzei, pentru că neluând cunoștință de conținutul autorizației și regimul juridic al termenului, reclamantul a fost în imposibilitate să-și motiveze excepția.
În rejudecare a fost depuse la dosarul cauzei copii după autorizație și documentația care a stat la baza emiterii ei.
Între actele depuse se regăsesc și extrasele de CF nr. 2560 A, privind imobilul situat în-, proprietatea beneficiarului autorizației în speță și a soției acestuia, compus din 250 mp teren și casa și CF nr. 70.093 A privind teren intravilan în suprafață de 95 mp, cu nr. top 212/12-13/1/2 situat pe aceeași--81, proprietatea statului român, care a fost concesionat în data de 18.10.2005 beneficiarului autorizației.
De asemenea, au fost depuse și copii după declarațiile autentificate ale proprietarilor imobilelor din-, și, prin care aceștia și-au dat acordul pentru obținerea autorizației de construire a spațiului comercial, pe parcela cu nr. topografic 3122/9/1.
Raportat la actele depuse, în ședința publică din 03.11.2008, reclamantul a invocat ca motiv de nelegalitate a autorizației și lipsa acordului Asociației de proprietari a. nr. 5, situat în--81.
Prin sentința civilă nr. 86/19.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis excepția de nelegalitate ridicată de reclamantul în acțiunea sa pornită împotriva pârâților Municipiul A reprezentat prin Primar și Consiliul Local al Municipiul A, pentru anularea nr. 37.735/Ao/04.06.2007 emisă de Arhitectul al Municipiului A și a răspunsului la plângerea prealabilă nr. 39910 din 18.07.2007 și în consecință:
A constatat că Autorizația de construire nr. 859/06.07.2006 emisă de Primarul Municipiului A, la cererea lui pentru executarea de lucrări de modificare a imobilului situat în A,--81, este nelegală în măsura în care permite accesul în imobilul proprietatea lui de pe terenul de pe care este amplasat garajul proprietatea reclamantului.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut:
Examinând excepția de nelegalitate a autorizației de construire, instanța a reținut în fapt și drept următoarele:
Din Planul de situație și planșele fotografice (f49-f58) și cele două extrase de CF, rezultă că imobilul proprietatea beneficiarului autorizației, pârâtul, este situat între imobilul numiților și, din- și terenul proprietatea statului român, care i-a fost concesionat și. nr. 5 și terenul aferent situate pe aceeași--81. Parcele cu nr. topografic 3122/12-13/1/2, nr. cadastral 5295, pe care este amplasat și garajul reclamantului, sunt situate între frontul- în care se află apartamentul reclamantului. Una din scările blocului are acces direct înspre terenul ocupat de garaj. Atât pentru imobilul proprietatea pârâtului cât și pentru blocul nr. 5 accesul auto se realizează prin Str. - -. Separat, imobilul proprietatea pârâtului are acces și din str. -.
Având în vedere destinația de spațiu comercial a imobilului construit de pârâtul, art. 2.5.6 din Anexa nr. 1 Legii nr. 50/1991, cu modificările și completările ulterioare, impune pentru obținerea autorizației de construire, acordul vecinilor, exprimat în formă autentică.
Acest acord a fost obținut însă doar de la vecinii, proprietari ai imobilului situat la nr. 75 și nu și de la vecinii de la nr. 79-81, proprietarii apartamentelor din blocul nr. 5, aflat în imediata vecinătate a imobilului pârâtului, exprimat prin Asociația de proprietari a blocului.
Instanța a apreciat că, în egală măsură, autorizația trebuia emisă și cu acordul vecinilor din. 5 și că în lipsa acestui acord, prevăzut de o dispoziție legală imperativă, autorizația este nelegală în întregime și ar putea fi anulată în tot, cu toate consecințele, inclusiv demolarea construcțiilor edificate până la această dată. O astfel de cere nu a fost formulată.
Autorizația emisă este nelegală și pentru că prin încercarea de a se crea al treilea acces în curtea imobilului pârâtului, direct din Str. - - deși acesta are asigurat acces auto prin Str. - - prin desființarea garajului reclamantului, se încalcă principiul echității, proporționalității și preeminenței interesului public, pentru că autorizația a fost dată în interesul exclusiv al beneficiarului ei, rezultând clar intenția Primăria Municipiului A de reziliere unilaterală și abuzivă a contractului de folosință a terenului ocupat de garaj. Autorizația, vizând crearea acestui acces, protejează numai interesul beneficiarului ei în detrimentul reclamantului și al interesului public, care rezidă din taxele anuale pe care autoritatea administrativă le încasează de la reclamant pentru folosința terenului. Deși acesta a achitat, în data de 22.01.2007, integral taxa aferentă folosinței terenului în anul 2007, plata fiindu-i acceptată, autoritatea administrativă locală a emis abuziv somația prin care și-a manifestat intenția de reziliere unilaterală a contractului, în absența oricărui interes public.
Pentru aceste considerente, în conformitatea cu dispozițiile art. 4 și 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, instanța a admis excepția invocată de reclamant și în consecință a constatat că autorizația de construire este nelegală, în măsura în care permite accesul în imobilul proprietatea lui de pe terenul de pe care este amplasat garajul proprietatea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recursuri pârâții Municipiul A prin Primar și.
În motivarea recursului declarat de pârâtul Municipiul A prin Primar se solicită modificarea sentinței atacate în sensul respingerii excepției de nelegalitate a Autorizației de construire nr.859/2006.
Se arată că la data de 13.06.2006 Primarul Municipiului Aae liberat Autorizația de construire nr.859 beneficiarului, pentru imobilul situat în A,--81 în vederea executării lucrărilor de construire reprezentând modificări interioare și exterioare, etajare imobil.
Autorizația de construire a cărei legalitate este contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii nr.50/1991, iar documentația anexată acestei autorizații conține toate avizele și acordurile prevăzute de lege, inclusiv acordul vecinilor, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul instanței.
Beneficiarul autorizației de construire are dreptul, potrivit prevederilor art.585 din Codul civil, să-și îngrădească proprietatea, lucrări ce sunt imposibil de executat din cauza a două garaje auto provizorii amplasate pe terenul aparținând domeniului public al Municipiului A, dintre care unul este al reclamantului din prezentul dosar.
Se susține că reclamantul nu are nici o calitate de a impune beneficiarului autorizației de construire și nici autorității publice emitente pe ce latură a parcelei de teren sau în ce loc să fie realizat accesul în interiorul proprietății. Potrivit prevederilor art.475 din Codul civil, pârâtul poate dispune liber de bunurile ce sunt ale sale.
Se mai arată că reclamantul nu a făcut dovada dreptului vătămat sau interesului legitim încălcat prin eliberarea autorizației de construire, drept pe care pârâții ar avea obligația să-l respecte și, eventual, să-l realizeze în favoarea sa.
Din contractul de închiriere rezultă că terenul pe care sunt amplasate cele două garaje auto face parte din domeniul public iar potrivit art.31 (2) din Legea nr.50/1991 și art.58 (1) din nr.HG1430/2005 pe acest teren nu se pot construi decât construcții provizorii, reclamantul nefăcând dovada dreptului vătămat sau interesului legitim privat încălcat prin eliberarea autorizației de construire.
Contractul de închiriere pentru folosință teren încheiat între Consiliul Local al Municipiului A și recurent, fiind un contract sinalagmatic, a dat naștere la obligații reciproce și interdependente între părți, printre obligațiile reclamantului, în calitate de locatar în contractul de închiriere pentru folosință teren aflându-se și demolarea construcției provizorii în termenul stabilit de Consiliul Local al Municipiului A, pe cheltuiala locatarului (cap.F, pct.II, lit.d).
Se mai învederează că dreptul de proprietate publică este prioritar celui privat. În virtutea dreptului de proprietate, autoritățile administrației publice locale au competența legală să întrebuințeze terenul aparținând domeniului public potrivit destinației sale, de a-l folosi și de a dispune de el, în mod exclusiv și perpetuu, în limitele dispozițiilor legii.
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art.309 pct.9 Cod procedură civilă, Legea nr.50/1991, art.475, art.585 Cod civil, art.58 alin.2 din Ordinul 1430/26.08.2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
În motivarea recursului declarat de pârâtul se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât reclamantul deține un contract de închiriere pentru terenul aferent unei construcții provizorii - garaj, iar pentru garajul respectiv reclamantului i-a fost emisă o somație de desființare. Autorizația de construire ce a fost emisă pe numele recurentului a avut la bază toate avizele și acordurile necesare iar prin soluția pronunțată de prima instanță i s-a adus o îngrădire nejustificată dreptului său de proprietate cu atât mai mult cu cât terenul aparține domeniului public al Municipiului A care are competențe depline în ceea ce privește destinația acestuia.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că ambele recursuri sunt întemeiate după cum urmează:
Prin cererea introdusă la Tribunalul Arad sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local A și Municipiul A prin Primar, anularea somației nr.37735/AO/4.06.2007 iar la termenul de judecată din 7.11.2007 reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr.859/6.07.2006 în măsura în care aceasta permite accesul din spațiul public în imobilul în construcție pe terenul pe care este construit garajul proprietatea sa. Reclamantul a invocat astfel încălcarea drepturilor sale legitime câtă vreme contractul de închiriere pentru terenul aferent garajului se află în derulare iar în măsura în care autorizația de construire oferă drepturi unui privat de a beneficia de un teren asupra căruia are și reclamantul un drept conferit de aceleași autorități, atunci autorizația de construcție este nelegală.
S-a mai invocat totodată lipsa interesului public și emiterea actului în interesul exclusiv al unei persoane private câtă vreme reclamantul apreciază că autorizația de construire emisă nu servește decât beneficiarului ci nu și autorității emitente iar menținerea contractului de închiriere pe teren corespunde unui interes public.
Reclamantul mai contestă și oportunitatea căii de acces permisă prin autorizația de construire apreciind că era imposibil ca accesul să se realizeze pe terenul ocupat de construcțiile beneficiarului.
Raportat la aceste considerente care susțin excepția de nelegalitate Curtea reține că acestea au fost invocate și ca temei pentru cererea de anulare a autorizației de construire, ce face obiectul dosarului - al Tribunalului Arad, în fapt reclamantul uzând concomitent atât de prevederile art.4 din Legea contenciosului administrativ privind excepția de nelegalitate cât și de dispozițiile art.1 și 8 din Legea contenciosului administrativ privind acțiunea în anularea actului administrativ individual adresat unei instanțe.
Ca atare Curtea apreciază că, în condițiile în care reclamantul are pe rolul instanței de contencios administrativ o acțiune în anularea unui act administrativ individual, în speță a autorizației de construire nr. 859/6.07.2006, nu mai poate invoca în cadrul unui alt dosar civil excepția de nelegalitate cu privire la același act administrativ.
Ca natură juridică, excepția de nelegalitate reprezintă o apărare de fond pe care partea interesată o formulează în cadrul unui proces în condițiile în care reclamantul își formulează pretențiile pe un act administrativ considerat nelegal și vătămător de autorul excepției.
În speță însă, așa cum s-a arătat anterior, criticile de nelegalitate formulate de reclamant sunt prezente și în cadrul acțiunii directe în anulare.
Reclamantul a ales prima dată calea acțiunii permise de dispozițiile art.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 iar principiul "electa una " devine astfel incident în cauză întrucât deși reclamantul are deplină disponibilitate în ceea ce privește calea de urmat și mijloacele de apărare, acestea le poate realiza numai în condițiile legii iar examinarea actului administrativ în discuție, autorizația de construire nr.859/2006 emisă de Primarul Municipiului A, atât pe calea acțiunii directe în anulare cât și pe calea excepției de nelegalitate conduce inevitabil la situația existenței a două procese cu privire la același obiect, respectiv actul administrativ în litigiu.
Curtea reține astfel că principiul "electa una " exclude controlul indirect de nelegalitate executat pe calea excepției în condițiile în care reclamantul are pe rol acțiunea directă în anularea actului respectiv.
Este adevărat că cele două mijloace procedurale aflate la îndemâna reclamantului, respectiv acțiunea în anulare și excepția de nelegalitate produc efecte juridice diferite. Prin acțiunea în anulare actul administrativ nelegal este desființat iar prin excepția de nelegalitate efectul îl constituie neopozabilitatea actului față de reclamant,dar în fapt se ajunge ca același act administrativ să fie supus examinării legalității sale concomitent ceea ce ar conduce în final la încălcarea principiului anterior enunțat și respectiv a principiului autorității lucrului judecat.
În concluzie, față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse Curtea reține că reclamantul nu mai poate uza de calea prevăzută de art.4 a Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, câtă vreme s-a folosit anterior de acțiunea prevăzută de art.1 și 8 din Legea contenciosului administrativ, astfel încât văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va proceda la admiterea recursurilor cu consecința modificării în tot a sentinței recurate în sensul respingerii excepției de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții Municipiul A prin Primar și împotriva sentinței civile nr. 86/19.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local al Municipiului A și Primarul Municipiului
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr.859/6.07.2006 emisă de Primarul Municipiului A, excepție invocată în dosarul nr- al Tribunalului Arad de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții Municipiul A prin Primar, Primarul Municipiului A, Consiliul Local al Municipiului A și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./03.12.2009
Tehnored./04.12.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător G
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
