Obligare emitere act administrativ. Decizia 1313/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--13.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1313
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Fiscală a Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 548/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - - T, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei intimate și consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei recurente depune delegație iar reprezentanta reclamantei intimate depune concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca netemeinică și nelegală, fără cheltuieli de judecată din partea instituției pe care o reprezintă dar solicită reducerea cheltuielilor cu onorariul de avocat cerute de reclamantă, conform prevederilor art.273 Cod procedură civilă. Arată că urmare cererii de eliberare a unui certificat de atestare fiscală formulată de reclamantă, acest certificat a fost eliberat și el conține două file, una eliberată de Direcția Fiscală iar cealaltă eliberată de Direcția Patrimoniu a aceleiași instituții, conform prevederilor legale în materie.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță, pentru motivele învederate în concluziile scrise pe care le-a depus, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 05.02.2009, sub nr. dosar - reclamanta - -, a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA FISCSALĂ A MUNICIPIULUI T, având ca obiect obligație a face, admiterea acțiunii, în sensul obligării pârâtei la conformarea cu dispozițiile legale și pe cale de consecință, la emiterea unui certificat de atestare fiscală care să omită mențiunea excedentară și neconformă cu modelul impus de prevederile legale în materie prin care limitează dreptul de a dispune de propriile bunuri, în contextul în care dispozițiile art. 113 alin. 5.fiscală Cod Penal condiționează înstrăinarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor și terenurilor de prezentarea unui certificat de atestare fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat în fapt, că la data de 26.01.2009 a înregistrat la Primăria municipiului T sub nr. - - o cerere prin care a solicitat, eliberarea certificatului de atestare fiscală privind impozite, taxe locale și alte venituri la bugetul local pentru persoane juridice.
La data de 28.01.2009, Direcția Fiscală a municipiului Tae liberat reclamantei un certificat de atestare fiscală pentru persoane juridice privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local, conform căruia reclamanta nu figurează în evidențele compartimentului fiscal cu creanțe bugetare de plată către bugetul local.
În același timp, pârâta a inserat în cuprinsul acestui certificat, contrar dispozițiilor Ordinului nr. 752/2006 emis de ministrul finanțelor publice privitoare la modelul și conținutul aprobat al certificatului de atestare fiscală, mențiunea "prezentul certificat eliberat de Direcția Fiscală a Primăriei Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului
Se apreciază de către reclamantă că această mențiune suplimentară efectuată de către pârâtă ca fiind una abuzivă, efectuată în disprețul art. 11 al ordinului menționat mai sus, care aprobă modelul și conținutul formularului "Certificat de atestare fiscală pentru persoane juridice", cod MFP -ANAF 14.13.21.99/j, prevăzut în anexa nr. 1 acestui ordin.
Astfel, ministrul finanțelor a emis cest act normativ în vederea aplicării unitare a procedurii privind eliberarea certificatului de atestare fiscală pentru persoane juridice și fizice, sens în care a stabilit cu caracter obligatoriu modelul căruia trebuie să se conformeze orice certificat de atestare fiscală emis de autoritățile publice.
S-a mai arătat că potrivit prevederilor art. 7 ale ordinului suscitat etalează în mod expres toate mențiunile care urmează a fi cuprinse în conținutul certificatului de atestare fiscală, îngrădind, în acest fel, tocmai intruziunile de genul celor comise de către pârâtă, impunând un model universal care trebuie respectat în toate cazurile și din tiparele căruia nu se poate excede.
Prin urmare, s-a arătat că prin refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea reclamantei de a emite un certificat de atestare fiscală în conformitate cu normele legale în vigoare, reclamantei i s-a cauzat un prejudiciu care se impune a fi reparat. Așadar prin emiterea certificatului de atestare fiscală în această modalitate abuzivă, prin săvârșirea unui exces de putere discreționară, pârâta a împiedicat utilizarea acestui certificat în scopul în care el a fost solicitat, respectiv încheierea unui contract de vânzare - cumpărare, fapt care ocazionat reclamantei prejudicii de ordin material.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile dispozițiilor art. 8 alin. 1 raportat la art. 2 alin. 1 lit. i, art. 18 alin. 1 din Legea 554/2004, art. 11 din Ordinul 752/2006 privind aprobarea procedurii de eliberare a certificatului de atestare fiscală pentru persoane juridice și fizice, a certificatului de obligații bugetare, precum și a modelului și conținutul acestora.
La data de 15 aprilie 2009, la dosarul cauzei a fost depusă la dosar de către pârâtă întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare, pârâta a arătat în fapt, că reclamanta a solicitat Direcției Fiscale a municipiului T eliberare unui certificat de atestare fiscală privind impozite, taxe și alte venituri la bugetul local, fiindu-i eliberat certificatul fiscal cu nr. - -/29.01.2009, însă datorită faptului că din verificările efectuate, s-a constatat că reclamanta nu figurează în evidențele Direcției de Patrimoniu cu obligații datorate bugetului local, Biroul Urmărire Venituri a emis la data de 29.01.2009 certificatul fiscal cuprinzând cuantumul obligațiilor datorate. Acest certificat nu a fost ridicat de către reprezentantul societății așa cum rezultă din adresa nr. - 17777/10.02.2009 a Direcției de Patrimoniu.
S-a arătat că Direcția Fiscală a municipiului Taf ost înființată prin Hotărârea Consiliului Local 125/24.04.2007, fiind un serviciu public cu personalitate juridică, aflat sub autoritatea Primarului municipiului T, instituție ce are atribuții privind stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale, cum sunt cele reglementate de Codul fiscal și codul d e procedură fiscală.
Astfel, raportat la obiectul de activitate, poate atesta doar achitarea de către solicitant a obligațiilor fiscale constând în impozite și taxe locale, atestarea achitării oricăror alte obligații fiscale, putând fi efectuată doar de instituția publică locală care gestionează și administrează aceste creanțe, în speță, Primăria municipiului T - Direcția Patrimoniu.
Or, certificatul fiscal emis de autoritatea publică locală trebuie să ateste că în speță contribuabilul care a solicitat acest certificat nu are datorii față de autoritatea administrației publice locale, respectiv că au fost achitate inclusiv sume rezultate din concesionarea sau din închirierea unor bunuri aparținând domeniului public sau privat al unităților administrativ - teritoriale.
Întrucât nu au fost achitate toate obligațiile datorate bugetului local de către societatea reclamantă, organul fiscal a înscris mențiunea referitoare la valabilitatea acestuia în completare cu cel emis de către Primăria municipiului T - Direcția Patrimoniu, întrucât certificatul de atestare fiscală trebuie să cuprindă nu doar informații privind impozitele și taxele locale, ci și alte venituri.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile dispozițiilor art. 115.proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 548/13.05.2009 pronunțată în dosarul nr. -, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta - "" - T, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA FISCALĂ A MUNICIPIULUI T, având ca obiect obligație a face.
A obligat pârâta să elibereze reclamantei certificat de atestare fiscală (cazier fiscal) fără mențiunea de a fi însoțit de certificatul emis de către Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului
A obligat pârâta la 1507 lei, cheltuieli de judecată față de reclamantă.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 26.01.2009 reclamanta a înregistrat la Primăria municipiului T sub nr. - - o cerere prin care a solicitat, eliberarea certificatului de atestare fiscală privind impozite, taxe locale și alte venituri la bugetul local pentru persoane juridice.
La data de 28.01.2009, Direcția Fiscală a municipiului Tae liberat reclamantei un certificat de atestare fiscală pentru persoane juridice privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local, conform căruia reclamanta nu figurează în evidențele compartimentului fiscal cu creanțe bugetare de plată către bugetul local.
În același timp, pârâta a inserat în cuprinsul acestui certificat, contrar dispozițiilor Ordinului nr. 752/2006 emis de ministrul finanțelor publice privitoare la modelul și conținutul aprobat al certificatului de atestare fiscală, mențiunea "prezentul certificat eliberat de Direcția Fiscală a Primăriei Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului T este valabil numai însoțit de certificatul emis de către Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei T".
Astfel Tribunalul a constatat că mențiunea suplimentară efectuată de către pârâtă ca fiind nelegal efectuată cu încălcarea art. 11 al ordinului menționat mai sus, care aprobă modelul și conținutul formularului "Certificat de atestare fiscală pentru persoane juridice" cod MFP -ANAF 14.13.21.99/j, prevăzut în anexa nr. 1 acestui ordin.
Actul normativ mai sus arătat a fost emis tocmai în vederea aplicării unitare a procedurii privind eliberarea certificatului de atestare fiscală pentru persoane juridice și fizice, sens în care a stabilit cu caracter obligatoriu modelul căruia trebuie să se conformeze orice certificat de atestare fiscală emis de autoritățile publice.
Potrivit prevederilor art. 7 ale ordinului se arată în mod imperativ toate mențiunile care urmează a fi cuprinse în conținutul certificatului de atestare fiscală, impunând un model universal care trebuie respectat în toate cazurile.
Prin urmare, prin refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea reclamantei de a emite un certificat de atestare fiscală în conformitate cu normele legale în vigoare, reclamantei i s-a încălcat dreptul privind eliberare cazierului judiciar în forma și condițiile prevăzute de lege. Prin emiterea certificatului de atestare fiscală condiționat de însoțirea unor acte, pârâta fost împiedicată a utiliza acest certificat în scopul în care el a fost solicitat, respectiv încheierea unui contract de vânzare - cumpărare.
Pentru motivele arătate mai sus Tribunalul a admis acțiunea reclamantei și în consecință a obligat pârâta să elibereze reclamantei certificat de atestare fiscală (cazier fiscal) fără mențiunea de a fi însoțit de certificatul emis de către Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului
În temeiul art. 274 cod procedură civilă a obligat pârâta la 1507 lei reprezentând onorariu de avocat și taxe judiciare de timbru aferente acțiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Direcția Fiscală a Municipiului T, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe prin care s-a admis acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta la eliberarea certificatului de atestare fiscală fără mențiunea de a fi însoțit de certificatul emis de către Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului T este nelegală și netemeinică.
Astfel, se arată că cererea reclamantei privind eliberarea certificatului fiscal intră sub incidența dispozițiilor cuprinse în 2052 bis/2006 și ca atare trebuie să ateste achitarea tuturor obligațiilor față de bugetul local, motiv pentru care s-a emis certificatul fiscal constând în 2 file, una emisă de recurentă iar cealaltă de către Direcția Patrimoniu a Municipiului T, ambele în temeiul unei singure cereri de eliberare a certificatului de atestare fiscală.
Întrucât s-a constatat că reclamanta figurează în evidențele Direcției Patrimoniu cu obligații la bugetul local, certificatul fiscal emis la 29.01.2009 a cuprins și cuantumul acestor obligații dar reclamanta a refuzat ridicarea acestuia.
Recurenta susține că eliberarea certificatului fiscal cuprinzând 2 pagini în baza unei singure cereri nu poate fi catalogată ca un refuz de soluționare a cererii reclamantei, întrucât cererea a fost soluționată prin emiterea certificatului. Se mai arată că raportat la obiectul de activitate, recurenta poate atesta doar achitarea de către solicitant a obligațiilor fiscale constând în impozite și taxe locale iar pentru toate celelalte sume ce se fac venit la bugetul local atestarea se realizează de către Direcția de Patrimoniu, scopul certificatului fiscal fiind acela de a atesta, în speță, contribuabilul care l-a solicitat nu are datorii față de autoritatea administrației publice locale, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art.113 alin.5 Cod procedură fiscală, raportat la art.21 Cod procedură fiscală și art.5 Legea nr.273/2006.
Un alt aspect ce conduce la respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată vizează și respectarea 2052 bis/2006, în speță fiind utilizate formularele tipizate reglementate de acest ordin.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.7 și 9 șio art.3041Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul declarat de pârâtă este întemeiat, după cum urmează:
În fapt, reclamanta - - Tas olicitat prin cererea înregistrată sub nr.--/26.01.2009 eliberarea unui certificat de atestare fiscală privind impozitele, taxele locale și alte venituri la bugetul local pentru persoane juridice, acesta fiindu-i necesar pentru înstrăinarea imobilului din T,. nr.10-14. Ca urmare a acestei cereri s-a eliberat certificatul fiscal aflat la fila 5 dosar fond privind creanțele bugetare cât și certificatul de la fila 7 dosar recurs ce atestă existența unor restanțe de plată către bugetul local.
Reclamanta a contestat mențiunea cuprinsă în certificatul emis de Direcția Fisdcală potrivit căruia acesta este valabil numai însoțit de cel emis de Direcția Patrimoniu, susținând greșita aplicare a 725/2006 care nu prevede posibilitatea inserării unor mențiuni de natura celor anterior prezentate.
Raportat la cele invocate de reclamantă Curtea reține că Ordinul nr.725/2006 a fost emis pentru aprobarea procedurii de eliberare a certificatului de atestare fiscală pentru persoane juridice și fizice precum și a certificatului de obligații bugetare. Acest ordin instituie procedura de eliberare a unor asemenea certificate, și are un caracter general, certificatul astfel emis atestând modul de îndeplinire a obligațiilor de plată la buget a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri și nu face referire expresă la sumele astfel datorate către bugetul local.
În speță reclamanta a solicitat eliberarea unui certificat de atestare fiscală pentru persoane juridice privind impozitele și taxele locale precum și alte venituri ale bugetului local, situație în care sunt incidente dispozițiile Ordinului 2052 bis/2006 privind aprobarea unor formulare tipizate pentru stabilirea, constatarea, controlul, încasarea și urmărirea impozitelor și taxelor locale precum și a altor venituri ale bugetelor locale.
Acesta prevede la art.1 formularul tip pentru cererea de eliberare a certificatului de atestare fiscală pentru persoane juridice, model 2006ITL-015 precum și formularul pentru certificatul de atestare fiscală privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local pentru persoane juridice model 2006ITL-016.
Reclamanta în demersul său pentru obținerea certificatului de atestare fiscală a completat cererea model 015 și i s-a eliberat certificatul model 016 care, fiind emis de două structuri diferite ale Primăriei T cuprinde în fapt 2 pagini: una emisă de Direcția Fiscală pentru impozite și taxe locale și una emisă de Direcția de Patrimoniu pentru alte venituri la bugetul local.
Reclamanta se declară nemulțumită de mențiunea cuprinsă în certificatul eliberat de Direcția Fiscală potrivit căreia acesta este valabil numai însoțit de certificatul emis de Direcția de Patrimoniu, apreciind că pârâta a acționat într-un exces de putere întrucât o asemenea mențiune adaugă nejustificat la lege și în fapt a împiedicat utilizarea certificatului pentru scopul solicitat (vânzare imobil).
Instanța nu poate reține aceste argumente întrucât se observă faptul că ambele certificate, atât cel emis de Direcția Fiscală cât și cel emis de Direcția Patrimoniu au fost emise având la bază cererea singulară a reclamantei (fila 6 dos. fond) și sunt emise pe modelul tip 2006ITL-016 ce reprezintă exact modelul prevăzut de 2052 bis/2006 pentru certificatul solicitat, iar ambele conțin mențiunea potrivit căreia sunt valabile numai împreună. Astfel, certificatul eliberat de Direcția Patrimoniu cuprinde și el mențiunea potrivit căreia trebuie însoțit de certificatul eliberat de Direcția Fiscală. Această mențiune apare ca fiind logică de vreme ce pentru o singură cerere a reclamantei de eliberare a certificatului de atestare fiscală acesta cuprinde obligații de natură diferită, pe de o parte impozite și taxe locale, iar pe de altă parte alte sume datorate la bugetul local.
Reclamanta a solicitat eliberarea certificatului de atestare fiscală fiindu-i necesar la vânzarea imobilului din T. nr.10-14, iar conform art.113 alin.5 OG92/2003, pentru înstrăinarea imobilelor este necesară prezentarea unui certificat de atestare fiscală care să ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale locale datorate autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează. În categoria obligațiilor fiscale locale nu intră numai impozitele, taxele și contribuțiile la bugetul local ci și orice alte sume ce se constituie venituri la bugetul local, chiriile datorate în baza unei hotărâri a consiliului local făcând parte din această ultimă categorie conform art.28 Legea 273/2006 privind finanțele publice locale.
În aceste condiții nu se poate reține că pârâta a acționat cu exces de putere întrucât nici 725/2006 și nici 2052 bis/2006 nu prevăd faptul că certificatul de atestare fiscală are o singură filă și ca atare, de vreme ce în fapt acesta conține 2 file distincte, este legală precizarea privind valabilitatea concomitentă, precizare făcută pe fiecare dintre ele.
Art.2 din 725/2006 prevede faptul că certificatul de atestare fiscală pentru persoanele juridice se eliberează de organul fiscal competent pentru administrarea contribuabililor iar raportat la obiectul de activitate, Direcția Fiscală a atestat achitarea obligațiilor fiscale privind impozite și taxe locale, iar Direcția Patrimoniu a confirmat existența unor obligații de plată ce se încadrează în noțiunea de venit la bugetul local.
Toate aceste considerente de fapt și de drept conduc la concluzia potrivit căreia hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, astfel încât fiind în prezența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtă și va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta Direcția Fiscală a Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 548/CA/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. - în contradictoriu cu intimata - -.
Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală a Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./19.11.2009
Tehnored./22.11.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
