Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 134/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - excepție nelegalitate act
administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 134
Ședința publică din data de 29 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rol, judecarea excepției de nelegalitate a art.3 alin. 1 din HG nr.1025/2006 raportat la art. 1 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, invocată de reclamanta, domiciliată în municipiul B,-,.B,.2, județul B, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu sediul în municipiul B, nr.1, sector 1 B.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța socotindu-se lămurită, constatând cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra cauzei ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani la data de 6 martie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B și Guvernul României pentru anularea deciziilor nr. 5844 din 18.06.2007 și nr. 1819 din 29.01.2009 emise de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale și obligarea acesteia la plata îndemnizației lunare pentru creșterea copilului începând cu data de 19.03.2007 și până la 19.03.2009.
Separat a invocat excepție de nelegalitate a disp. art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, reglementări care constituie temeiul de drept al deciziilor emise de pârâta Agenția Județeană pentru Prestări Sociale B.
A motivat, în esență, că definiția dată noțiunii de "naștere" prin dispozițiile art. 3 alin. 1 din HG nr.1025/2006 nu sunt în concordanță cu prevederile art. 1 din OUG nr. 148/2005, încălcând și prevederile art. 16 alin. 1, art. 49 alin. 1 și 2 din Constituția României, instituind o discriminare între persoanele aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți dintr-o naștere multiplă (gemeni) și cei rezultați dintr-o naștere simplă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Bai nvocat lipsa calității procesuale pasive, pe considerentul că, actul administrativ atacat este un act normativ emis de către Guvernul României.
Cu privire la excepția de nelegalitate a art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 a invocat excepția privind lipsa competenței materiale a Tribunalului Botoșani de a soluționa excepția și pe cale de consecință a solicitat declinarea competenței de soluționare la Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă ca netemeinică și nelegală. În motivare au arătat, în esență, că, în art. 1 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, este folosită sintagma" o îndemnizație lunare" de care beneficiază "persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale" iar art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006, stipulează ".prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii". Din analiza acestor texte de lege rezultă indubitabil că intenția legiuitorului a fost stabilirea îndemnizației funcție de numărul de nașteri și nu după numărul de copii rezultați din fiecare naștere".
Guvernul României invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Botoșani și pe cale de consecință trimiterea cererii spre soluționare Curții de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, având în vedere că actul contestat a fost emis de o autoritate centrală.
Prin încheierea din 16 aprilie 2009, Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a dispus în conformitate cu art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 sesizarea Curții de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 și a dispus suspendarea soluționării cauzei.
În motivarea încheierii s-a reținut că, obiectul litigiului îl constituie Deciziile nr. 5844 din 18.06.2007 și nr.1819 din 29.01.2009 având ca temei juridic dispozițiile art. 3 alin. 1 din HG nr.1025/2006 - dispoziții ce constituie obiectul excepției de nelegalitate, și în condițiile în care de legalitatea acestui act normativ depinde soluționarea - pe fond - a litigiului, s-au constatat a fi incidente disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
La această instanță, pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare la excepția de nelegalitate invocată de reclamanta, împotriva dispozițiilor din HG nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, solicitând respingerea acesteia.
În motivare a arătat că HG nr. 1025/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. III din OUG nr. 44/2006 pentru modificarea și completarea OUG nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și al Legii nr.61/1993 privind alocația de stat pentru copii.
Hotărârea contestată a fost adoptată de Executiv prin însușirea proiectului inițial, la acea dată, de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu atribuții și competențe în domeniu.
La elaborarea actului au fost respectate disp. Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse de Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG nr. 50/2005 (în prezent abrogată prin HG nr.1226/2007) proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art. 8 alin. 6 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 50/2005 "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiunilor din etapa de avizare".
Dispozițiile art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006, raportat la prev. art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 definesc nașterea ca fiind "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii".
Potrivit prev. art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, concediul și îndemnizația lunară prev. la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prev. la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prev. la art.5 alin. 2. Astfel, îndemnizația se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau pentru primii 3 copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției.
Acest text de lege recunoaște dreptul la acordarea unei singure îndemnizații pentru familie, indiferent dacă aceasta are gemeni, pe considerent căaceastă indemnizație reprezintă un substitut al salariului,deoarece în perioada concediului de creștere și îngrijire a copilului, contractul individual de muncă al celui în cauză este suspendat, conform legii.
Măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile textului legal citat anterior și reluate de prevederile art. 2 alin. 1 din Normele aprobate prin HG nr.1025/2006 urmăresc îmbunătățirea echilibrului social economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului. Astfel, recunoașterea drepturilor prevăzute în ipoteza normei legale, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate și nu încalcă principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o sarcină simplă sau multiplă, nefiind vorba de drepturi ce aparțin copilului.
A învederat instanței și decizia nr. 937/19.12.2006 a Curii Constituționale, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, în raport cu art. 16 din Constituție. Astfel, Curtea Constituțională a reținut că dreptul la concediu este un drept complex format din două componente indisolubil legate, cea nepatrimonială care se constituie din perioada de 2 ani, respectiv 3 ani, pe care persoana îndreptățită o dedică exclusiv creșterii copilului, și cea patrimonială, reprezentată de indemnizație lunară de care persoana beneficiază pe timpul acestei perioade; aceste drepturi se exclusiv din considerarea calității pe care o are persoana îndreptățită, fiind drepturi cu caracter personal, netransmisibile.
Curtea Constituțională a mai reținut că "sub acest aspect apare ca fireascăacordarea unei singure îndemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma nașterii, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile prezentei ordonanțe".
Prin urmare, rațiunea legiuitorului care transpare din actele normative în discuție este unitară și evidențiază, ca finalitate sprijinirea familiei, prin realizarea unui echilibru social - economic și nu reprezintă o măsură directă de protecție a copilului, cu este cea realizată prin alocație de stat pentru copii.
Măsurile de ocrotire a copilului fac obiectul de reglementare al altor acte normative și se menționează în acest context, Legea nr. 61/1993 privind alocație de stat pentru copii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care stabilește, fără discriminare, dreptul fiecărui copil la alocația de stat. Neacordarea unui astfel de drept unuia dintre copiii rezultați din aceeași naștere ar reprezenta o inegalitate și o încălcare a drepturilor constituționale ale acestora, aspect care nu vizează situația în discuție.
Examinând cauza de față, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește excepția invocată de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B, instanța a constatat că aceasta a fost citată, din eroare, încât, prin încheierea din 29 mai 2009, a fost scoasă din cauză.
Cu privire la criticile reclamantei ce vizează legalitatea actului administrativ în litigiu, Curtea le găsește ca fiind întemeiate.
Din lecturarea deciziilor emise de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale rezultă că acestea au fost întemeiate pe art. 3 din Normele Metodologice de punere în aplicare a OUG nr.148/2005 - aprobate prin HG nr. 1025/2006.
Dispozițiile art. 2 din HG nr. 1825/2005 - care a aprobat inițial Normele Metodologice de punere în aplicare a OUG nr. 148/2005, preluare ulterior în art. 3 din HG nr. 1025/2006, sunt în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință în acordarea îndemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără a exista o justificare de ordin obiectiv.
nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unui sau mai multor copii vii, art. 3 din HG nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și o alta multiplă.
În ce privește Decizia nr.937/19.12.2006 a Curții Constituționale invocată de pârâtul Guvernul României, instanța urmează a face aplicarea dispozițiilor art.20 alin. 2 din Constituția României, în conformitate cu care, dacă există neconcordață între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.
Ori, decizia invocată de pârâtul Guvernul României contravine disp. art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricărei discriminări, precum și ale art. 29 pct. 2 în conformitate cu care, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Așa fiind, Curtea va admite excepția de nelegalitate invocată și în consecință, va constata nelegalitatea art. 3 alin. 1 din HG nr.1025/2006 - pe care sunt întemeiate deciziile care fac obiectul dosarului nr- al Tribunalului Botoșani.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de nelegalitate a disp. art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 raportat la art. 1 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, invocată de reclamanta, domiciliată în municipiul B,-,.B,.2, județul B, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu sediul în municipiul B, nr.1, sector 1 B.
Constată că aceste dispoziții sunt nelegale în raport de prevederile art. 1 și 6 din OUG nr. 148/2005.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 iunie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Dact.
4 ex./9.07.2009
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta
