Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 135/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 135
Ședința publică din data de 22 iulie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
Grefier - - - -
Pe rol fiind soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 3 alin.1 din hotărârea pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 257/2008, aprobate prin nr.HG 1025/2006, raportat la prevederile art. 1 și art. 6 alin.1 din nr.OUG 148/2005, invocate de reclamanta, domiciliată în P,-, jud. P în contradictoriu cu pârâții Agenția Județeană pentru Prestații Sociale P, cu sediul în P, str. -, nr. 1, jud. P și Guvernul României, cu sediul în B, nr. 1, sector 1.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanta, reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale P, prin consilier juridic, lipsind pârâtul Guvernul României.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că prezenta cerere se află la primul termen de judecată, este motivată și scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar prin serviciul registratură cei 2 pârâți au depus întâmpinare, pârâtul Guvernul României invocând excepția inadmisibilității, după care,
Reclamanta, reprezentată de avocat, depune practică judiciară în materie: - copie decizii ÎC. nr. 1947/2007, nr. 3358/2006, copie sentința nr. 116/F/CA/2008 a Curții de Apel Alba Iulia menținută în recurs prin decizia nr. 3386/9.10.2008.
Pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale P, prin consilier juridic, depune extras lege nr. 239/2009 și notă de fundamentare, extras nr.OUG 148/2005 actualizată.
Având cuvântul asupra excepției inadmisibilității invocate de pârâtul Guvernul României, reclamanta, reprezentată de avocat, solicită respingerea acestei excepții ca neîntemeiată, deoarece în alin.2 al art. 4 din Legea nr. 554/2004, sub aspectul verificării legalității nu se face distincție între actul administrativ unilateral cu caracter individual și actul administrativ cu caracter normativ, practica judiciară, inclusiv cea a, fiind constant în acest sens.
Pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale P, prin consilier juridic, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției inadmisibilității invocate de pârâtul Guvernul României.
Curtea respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocate de pârâtul Guvernul României, întrucât din interpretarea dispozițiilor celor 2 alineate ale
art. 4 din Legea nr. 544/2004 rezultă că o astfel de cerere este admisibilă, ea nu excede excepției de nelegalitate, în acest sens fiind atât practica cât și a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Luând act că nu se formulează alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra excepției de nelegalitate ce face obiectul prezentei cauze.
Reclamanta, reprezentată de avocat, arată că dispozițiile art. art. 2 și art. 3 alin.1 din hotărârea pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 257/2008, aprobate prin nr.HG 1025/2006, vin în contradicție flagrantă cu prevederile art. 1 și art. 6 alin.1 din nr.OUG 148/2005, actul normativ în aplicarea cărora au fost edictate.
Aceste dispoziții sunt nelegale și prin prisma raportării lor la acte normative cu forță superioară, respectiv art. 16 alin.1, art. 49 alin 1 și 2 din Constituția României, ele instituind discriminări nepermise între persoane aflate în situații identice, respectiv între copilul ce rezultă dintr-o naștere simplă, care beneficiază de o indemnizație și cei ce provin dintr-o naștere multiplă.
Prin decizia nr. 1947/2007 a stabilit nelegalitatea dispozițiilor art. 2 din nr.HG 1825/2005 care au fost preluate în prevederile art. 2 și art. 3 alin.1 din nr.HG 1025/2006, constatându-se în acest fel că acordarea indemnizației lunare prevăzute de dispozițiile art. 6 din nr.OUG 148/2005 trebuie să fie raportată la numărul de copii născuți și nu la numărul de nașteri.
Pe de altă parte, prin Legea nr. 239/2009 a fost modificat art. 2 din nr.OUG 148/2005, în sensul majorării indemnizației pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă, astfel că prevederile a căror nelegalitate se invocă prin prezenta cerere ignoră principiile fundamentale ale egalității și protecției egale în fața legii a cetățenilor.
Se solicită admiterea excepției de nelegalitate astfel cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
Pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale P, prin consilier juridic, precizează că dispozițiile Legii nr. - au majorat cu un cuantum fix indemnizația acordată pentru copiii proveniți dintr-o sarcină multiplă, însă, nu trebuie ignorat faptul că se acordă o singură indemnizație, ea acordându-se părintelui și nu copiilor.
Se solicită respingerea excepției de nelegalitate potrivit motivelor expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării, întrucât aceste prevederi nu intră în conflict cu cele ale art. 6 alin.1 din nr.OUG 148/2005, ci doar preiau conținutul acestora.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei excepții de nelegalitate, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 5.06.2009 în cadrul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta
a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 3 alin.1 din hotărârea pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 257/2008, aprobate prin nr.HG 1025/2006, raportat la prevederile art. 1 și art. 6 alin.1 din nr.OUG 148/2005.
În susținerea excepției invocate s-a arătat că actul administrativ normativ invocat, respectiv HG. nr. 1025/2006, definește noțiunea de naștere, contrazicând, în mod neîndoielnic, dispozițiile nr.OUG 148/2005, în aplicarea căreia au fost emise, prin crearea unei discriminări nepermise între persoanele aflate în situații similare, fiind astfel deturnat actul normativ de la scopul pentru care a fost edictat.
Totodată, prin definiția dată noțiunii de naștere, art. 3 alin.1 din HG. nr. 1025/2006, ale cărui prevederi au fost preluate din art. 2 din HG. nr. 1825/2005, încalcă acte normative cu forță superioară, inclusiv dispozițiile art. 16 alin.1, art. 49 alin 1 și 2 din Constituția României și instituie discriminări nepermise între persoane aflate în situații identice, respectiv între copilul ce rezultă dintr-o naștere simplă, care beneficiază de o indemnizație și cei ce provin dintr-o naștere multiplă.
Astfel cum s-a reținut de către prin decizia nr. 1947/4.04.2007 acordarea acestei indemnizații lunar și nu o singură dată la momentul nașterii, confirmă că definiția nașterii avută în vedere la adoptarea nr.OUG - trebuie raportată la numărul de copii rezultați și nu la numărul de nașteri.
Mai arată reclamanta că neluarea în considerare a principiului egalității de tratament de care trebuie să beneficieze persoanele aflate în situații similare, ar încălca principiul nediscriminării prevăzut de O, care presupune un tratament egal tuturor indivizilor, aceștia fiind egali în drepturi și având dreptul, fără deosebire, la protecția egală a legii.
În același timp, reclamanta apreciază că trebuie avut în vedere faptul că indemnizația lunară reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în dispozițiile art. 6 din nr.OUG 148/2005 și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte norme de protecție socială.
Pârâții Agenția Județeană pentru Prestații Sociale P și Guvernul României au depus întâmpinare, pe calea căreia au solicitat, în esență, respingerea excepției de nelegalitate întrucât nr.HG - este legală și temeinică fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată și al art. III din nr.OUG 44/2006 pentru modificarea și completarea nr.OUG 148/2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și a Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii.
Examinând excepția de nelegalitate de față prin prisma textelor de lege incidente, dar și a motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
HG nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a G nr. 148/2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, în baza notei de fundamentare întocmită de Ministrul și Solidarității Sociale, ce a fost avizată favorabil de către Ministrul Finanțelor Publice,Ministrul Administrației și Internelor și Ministrul Justiției, precum și a avizului favorabil emis de Consiliul Economic și Social.
Textele de lege a căror nelegalitate s-a invocat sunt următoarele:
" Art. 2 - (1) Concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului sau, după
caz, stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri survenite după data de 1 ianuarie 2006 inclusiv sau, după caz, pentru primii 3 copii încredințați în vederea adopției, adoptați sau aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și pentru cei pentru care a fost instituită tutela cu această dată.
(2) Concediul fără plata indemnizației pentru creșterea copilului, prevăzut la art. 61 din ordonanța de urgență, se cuvine după primele 3 nașteri sau, după caz, după primii 3 copii încredințați în vederea adopției, adoptați sau aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și pentru cei pentru care a fost instituită tutela.
(3) de stat pentru copii se acordă în cuantumul prevăzut la art. 4 alin. (1) lit. a) din ordonanța de urgență pentru fiecare copil până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Art. 3 - (1) Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din prezentele norme metodologice, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii.
(2) La stabilirea celor 3 nașteri prevăzute la art. 2 alin. (1) se ia în calcul și nașterea survenită până la data de 31 decembrie 2005 inclusiv, în situația în care solicitanții drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență beneficiază integral de aceste drepturi după data de 1 ianuarie 2006.
(3) Situația copilului născut mort sau situația în care acesta moare în perioada corespunzătoare concediului de maternitate nu se are în vedere la stabilirea primelor 3 nașteri pentru care se acordă drepturile prevăzute de ordonanța de urgență"și au fost emise pentru aplicarea nr.OUG148/2005, între dispozițiile din acest act normativ cu putere juridică superioară și cele enunțate mai sus neexistând nicio contradicție, prin articolele 2 și 3 din nr.HG1025/2006 nu s-a restrâns sfera de aplicare a actului normativ, definiția dată nașterii de legiuitor respectă întru totul înțelesul acestui fenomen, neexistând o altă formulare a acestei definiții, care să satisfacă interesele petiționarei, care să nu intre în contradicție cu normele legale din ordonanță.
În conformitate cu art. 6 din nr.OUG148/2005, ce instituie o formă de protecție socială destinată familiilor cu copii în vârstă de până la 2, respectiv 3 ani, în cazul copiilor cu handicap, din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social, economic al familiei, concediul pentru creșterea copilului și indemnizația lunară corespunzătoare acestuia se cuvin unuia dintre părinții firești ai copilului, dreptul la concediu prevăzut de acest act normativ special este un drept complex format din două componente indisolubil legate, cea nepatrimonială, ce se constituie din perioada de 2 sau 3 ani, după caz, pe care persoana îndreptățită o dedică exclusiv creșterii copilului și cea patrimonială reprezentat de indemnizația lunară de care beneficiază persoana în cauză pe timpul perioadei de concediu, drepturi ce se exclusiv în considerarea calității pe care o are persoana îndreptățită.
Art. 1 din nr.HG1025/2006 statuează asupra condițiilor ce trebuie îndeplinite cumulativ de beneficiarii drepturilor prevăzute de nr.OUG148/2005, beneficiar fiind părintele firesc, persoana ce i-a fost încredințată copilul în vederea adopției, care a adoptat copilul, care are copilul în plasament, sau în plasament în regim de urgență, precum și persoana ce a fost numită tutore, indemnizația este un
drept acordat acestor persoane și nu copilului, având scopul de a susține familia pentru creșterea copilului, suplinind veniturile obținute din exercitarea unei profesii, drepturile stabilite în favoarea copilului, ce se acordă pentru fiecare copil fiind alocația de stat pentru copii, prevăzută de Legea nr.61/1993 și art. 4 din nr.OUG 148/2005.
În ceea ce privește susținerea petiționarei, potrivit căreia prin acordarea unei singure indemnizații pentru creșterea copilului, în condițiile în care, din naștere au rezultat gemeni, creându-se discriminare față de persoane aflate în situații similare, Curtea urmează aoî nlătura, întrucât, prin nr.OUG 148/2005 și Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin nr.HG 1025/2006, sunt reglementate drepturi ale părinților și nu drepturi ale copiilor, nu se creează o discriminare între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și cei proveniți dintr-o sarcină multiplă, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin decizia nr.987/2006, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a art. 6 din ordonanța de urgență, statuând că drepturile recunoscute prin acest act normativ se exclusiv în considerarea calității pe care o are persoana respectivă, fiind drepturi cu caracter personal, netransmisibile și firească acordarea unei singure indemnizații lunare, deciziile Curții Constituționale fiind obligatorii pentru instanțe, conform art. 147 alin.4 din Constituția României.
Nici susținerea petiționarei, potrivit căreia Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia nr. 1947 din 4.04.2007, în sensul constatării nelegalității art. 2 din nr.HG 1825/2005, în sensul că acordarea indemnizației lunare de creștere a copiilor trebuie făcută prin raportare la numărul copiilor născuți și nu la numărul nașterilor, nu are relevanță, în condițiile în care hotărârea în cauză produce efecte juridice numai între părțile din procesul în care a fost pronunțată, art. 2 din nr.HG1025/2006 nu este identic cu cel al hotărârii anterioare abrogate, indemnizația pentru creșterea copilului este instituită pentru îmbunătățirea echilibrului social economic al familiei, pentru susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, este un drept al părintelui sau persoanei ce a adoptat, are în plasament un copil sau este tutore, și nu un drept al copilului, care să fie acordat pentru fiecare copil, cum este dreptul la alocație. Mai mult decât atât, art. 6 alin. 3 și 4 din nr.OUG148/2005, cu modificările ulterioare, inclusiv cele din nr.OUG226 din 30.12.2008, reglementează situația în care, pe perioada concediului pentru creșterea copilului de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, se suprapun două sau trei situații de natură a genera acest drept, persoanelor îndreptățite li se acordă o singură indemnizație, cu atât mai mult fiind legală acordarea unei singure indemnizații în cazul unei nașteri multiple.
Față de aceste considerente, Curtea constată că reglementările cuprinse în art. 2 și 3 din nr.HG1025/2006 sunt conforme dispozițiilor în a căror aplicare au fost elaborate, cuprinse în nr.OUG148/2005, indemnizația pentru creșterea copilului este un substitut al salariului ce se acordă persoanelor ce îndeplinesc, cumulativ, condițiile enumerate de art. 1 din hotărârea de guvern, în considerarea acestei calități, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, drepturile acestora fiind reglementate de Legea nr.61/1993, excepția de nelegalitate nu este întemeiată, urmând să fie respinsă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 3 alin.1 din hotărârea pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 257/2008, aprobate prin nr.HG 1025/2006, raportat la prevederile art. 1 și art. 6 alin.1 din nr.OUG 148/2005, invocate de reclamanta, domiciliată în P,-, jud. P în contradictoriu cu pârâții Agenția Județeană pentru Prestații Sociale P, cu sediul în P, str. -, nr. 1, jud. P și Guvernul României, cu sediul în B, nr. 1, sector 1.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iulie 2009.
Președinte
- - -
Grefier
- - -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 5ex./24.07.2009
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana
